e prima Duminica. De dupa Craciun. Pana la 16:30 am servit utilizatorilor Orange Prepay. Am munciu. Din greu.
Gatesc. E prima Duminica de dupa Craciun in care eu gatesc. Mazare. Buna mazarea...fumez o tigara si-mi trece prin cap amintirea atator zile petrecute impreuna. Am incercat la un moment dat, sa-mi ucid amintirile, sa le uit si sa incep o noua viata, departe. Hah..de parca ar fi asa usor. Nu e tot timpul cum vreau eu. Dar e, de cele mai multe ori. Nu si acum. Am inteles atunci ca am fost "pedepsita" sa traiesc cu aceasta amintire, asa cum trebuie sa traiesc si cu visul meu dintotdeauna...visul meu despre omenire.
Gatesc...incerc sa-mi amintesc cand si ce am gatit ultima oara...Cred ca fasole verde...acum ceva saptamani, poate chiar o luna. A fost buna si aia. Am mancat doua zile.
Sunt doua stari pe care le am in momentul acesta. Fiind intrebata: "Daniela, ce faci?", am raspuns: "Supravietuiesc!" Azi ar fi fost ziua in care eu supravietuiesc. Sunt zile si in care traiesc. Dar azi...in fine, nu stiu ce mi-a venit. in ciuda faptului ca nu m-am trezit de dimineata, s-au ca m-am trezit involuntar, ziua a fost un calma. Si blanda. Ca niciodata, Duminica.
Daca ar fi sa va povestesc despre martiat, sa stiti ca v-as minti. am crezut ca martianul m-a parasit. Dar nu. am scris mare, apasat, cu pixul pe-o hartie: "Ar fi fost atat de frumos daca martianul ar fi stiut sa aleaga!" si-am plans apoi. am promis ca n-am sa rostesc niciodata verbul "a alege".
Mi-e frica sa intreb: de ce nu alegi?
Avem oare acest drept, de a ne baga cu forta in mintea celui de langa noi si de a-i coordona toate activitatile, respectiv actiunile viitoare? Nici macar in mintea martianului nu am dreptul sa patrund, desi eu l-am creat, ca o parte din mine. Caci da, a trebuit sa-mi moara cea mai frumoasa parte din mine, ca sa se nasca martianul. De care m-am indragostit.
Stii golul acela plin? nu mai pot trai fara el.
Simt ca azi incepe sa fie ziua in care eu traiesc!
Mazarea...
duminică, 28 decembrie 2008
vineri, 26 decembrie 2008
Martianul
Am inventat, pe loc, din cap, o poveste cu un martian. Venit de pe Marte. Cu autobuzul. Unde trebuie asteptat? In autogara. Martianul e la doi metri de mine. Incerc sa-l "trag". Poate, poate ...poate pot. Poate nu pot..poate...martianul se apropie...
De martian o sa-ti povestesc intr-o alta zi. In care ninge mai mult. Daca o sa ninga iarna asta. Cred ca martianul n-o sa mai plece de la mine. Si daca o sa plece o sa plece cu mine cu tot. Probabil pe Marte.
Inca zvacneste ceva in mine ce imi da o stralucire aparte in ochi. Si-o nebunie in suflet. Daniela, esti ok? Daniela, sper ca e de bine. Povestea cu martianul m-a boulversat. Eh, Daniela, de cand iubesti martienii?
Nuuuuu....poate ai vrut sa spun de cand iubesc martianul venit de pe Marte cu autobuzul. Martianul meu, pe care l-am asteptat in autogara.
Despre martian o sa va povestesc intr-o alta zi in care o sa ninga, daca o sa ninga iarna asta, acum inca zvacneste ceva in mine, fumez o tigara si-mi place sa te privesc.
Pana mor...mie imi place dorul...
De martian o sa-ti povestesc intr-o alta zi. In care ninge mai mult. Daca o sa ninga iarna asta. Cred ca martianul n-o sa mai plece de la mine. Si daca o sa plece o sa plece cu mine cu tot. Probabil pe Marte.
Inca zvacneste ceva in mine ce imi da o stralucire aparte in ochi. Si-o nebunie in suflet. Daniela, esti ok? Daniela, sper ca e de bine. Povestea cu martianul m-a boulversat. Eh, Daniela, de cand iubesti martienii?
Nuuuuu....poate ai vrut sa spun de cand iubesc martianul venit de pe Marte cu autobuzul. Martianul meu, pe care l-am asteptat in autogara.
Despre martian o sa va povestesc intr-o alta zi in care o sa ninga, daca o sa ninga iarna asta, acum inca zvacneste ceva in mine, fumez o tigara si-mi place sa te privesc.
Pana mor...mie imi place dorul...
miercuri, 24 decembrie 2008
Ajunul...
Miroase a sarmale...parca si a brad. Un pic. Eu am unul sintetic, dar dedesubt am o creanga de brad adevarat. E plin de cadouri. Mama are cele mai multe. E plin de cadouri pe care le desfacem la ora 17:00. Fix! Apoi o sane vizitam rudele.
Miroase a sarmale, mama in bucatarie a taiat prajiturile, le-a aranjat frumos pe farfurie...toata casa e impodobita. Asteptam colindatorii(mi-amintesc de cand eram mica...nu stiu daca am colindat de 3 ori, in 22 de Craciunuri - nu ma lasa mama, pentru ca lumea nu are bani). Astept sa se insereze. Sa vad Lumina la fiecare geam. Sa stau cu nasul lipit de fereastra si sa ma gandesc care este cel mai frumos brad, sau care lumini sunt cele mai frumoase, cum faceam acum ceva vreme.
Cand eram mica, cu doua saptamani inainte de Craciun, ma trezeam dimineata devreme si legam globurile cu ate ca sa avem cum sa le prindem in pom. In alti ani era si zapada. In alti ani aveam brad adevarat. Imi amintesc de un an mult prea indepartat ... aveam bradul cumparat cu ceva vreme inainte de Craciun si era pus in balcon. Stam la etajul 1 la Bocsa. Si ni l-au furat. Cand s-au intors ai mei de la servici, plangeam ca nu mai avem brad. Am crezut ca nu o sa mai avem brad. Cum au putut sa-mi fure bradul?
E seara de Ajun...
Nu mai e nici o ora pana desfacem cadourile...
Craciun Fericit si tie!
Miroase a sarmale, mama in bucatarie a taiat prajiturile, le-a aranjat frumos pe farfurie...toata casa e impodobita. Asteptam colindatorii(mi-amintesc de cand eram mica...nu stiu daca am colindat de 3 ori, in 22 de Craciunuri - nu ma lasa mama, pentru ca lumea nu are bani). Astept sa se insereze. Sa vad Lumina la fiecare geam. Sa stau cu nasul lipit de fereastra si sa ma gandesc care este cel mai frumos brad, sau care lumini sunt cele mai frumoase, cum faceam acum ceva vreme.
Cand eram mica, cu doua saptamani inainte de Craciun, ma trezeam dimineata devreme si legam globurile cu ate ca sa avem cum sa le prindem in pom. In alti ani era si zapada. In alti ani aveam brad adevarat. Imi amintesc de un an mult prea indepartat ... aveam bradul cumparat cu ceva vreme inainte de Craciun si era pus in balcon. Stam la etajul 1 la Bocsa. Si ni l-au furat. Cand s-au intors ai mei de la servici, plangeam ca nu mai avem brad. Am crezut ca nu o sa mai avem brad. Cum au putut sa-mi fure bradul?
E seara de Ajun...
Nu mai e nici o ora pana desfacem cadourile...
Craciun Fericit si tie!
marți, 23 decembrie 2008
Plec!
O sa plec. Doua zile lungi. La Bocsa. Vin sarbatorile. Niciodata n-am petrecut Ajunul altundeva decat acasa.
Nu fug la Bocsa cum faceam acum ceva vreme, cand mi se parea ceva imposibil, in mijlocul saptamanii lasam totul, ma urcam in tren si plecam. Nu. Dar nici din obligatie nu ma duc. Nu ma duc pentru ca trebuie. Pur si simplu...
o sa-mi fie dor de azi, de noaptea ce tocmai a trecut, de ieri, de acum o saptamana...o sa-mi fie dor, dar n-o sa mai traiesc in trecut, n-o sa ma mai hranesc cu amintirile ce le-am avut, o sa ma hranesc cu amintirile ce o sa le am...
O sa incerc sa nu mai cad, pentru ca nu sunt la circ, sus, pe-o ata si toti sa ma priveasca...cade...nu cade...se clatina, nu se clatina....echilibru are? N-are...
In fine, ma adun si imi adun si toate gandurile si le las aici, acasa, nemiscate...sa ma astepte cineva cand ma intorc.
Ne vedem joi...
Nu fug la Bocsa cum faceam acum ceva vreme, cand mi se parea ceva imposibil, in mijlocul saptamanii lasam totul, ma urcam in tren si plecam. Nu. Dar nici din obligatie nu ma duc. Nu ma duc pentru ca trebuie. Pur si simplu...
o sa-mi fie dor de azi, de noaptea ce tocmai a trecut, de ieri, de acum o saptamana...o sa-mi fie dor, dar n-o sa mai traiesc in trecut, n-o sa ma mai hranesc cu amintirile ce le-am avut, o sa ma hranesc cu amintirile ce o sa le am...
O sa incerc sa nu mai cad, pentru ca nu sunt la circ, sus, pe-o ata si toti sa ma priveasca...cade...nu cade...se clatina, nu se clatina....echilibru are? N-are...
In fine, ma adun si imi adun si toate gandurile si le las aici, acasa, nemiscate...sa ma astepte cineva cand ma intorc.
Ne vedem joi...
luni, 22 decembrie 2008
Ca in poze poate...
E o dimineata calma. Linistita. In ciuda faptului ca am dormit mult. Si rau. Fumez. Nici macar fumator adevarat nu sunt. Dar eu fumez. Si ma gandesc la ultimele zile, la ultima perioada din viata mea. Perioada care ar fi avut sansa sa fie cea mai frumoasa din viata unui om dar, pe langa asta, n-ar fi avut nesansa sa fie perioada mea. Sa se afle la mine. Sa o stric. Sa dau cu batzu-n balta. Sa gasesc eu in orice cuvant o semnificatie tot alta. Sa vad in fiecare gest nu ceea ce reprezinta el.
In orice caz, e o perioada buna, cu parti rele. Ca peste tot.
Cu toate astea, nu m-am trezit rau ci greu. Ma mobilizez la fel de greu, beau o acfea pentru ca aveam pofta de ceva dulce. O cafea la plic. Si mi-am propus azi sa vorbesc cu cel putin 160 de oameni. Si sa fiu eu si sa las totusi deopate teama. Si sa am putere.
Dumnezeu ma iubeste si eu cred in asta!
In plus, vin sarbatorile, o sa incerc sa fiu mai buna, mai intelegatoare, mai cum vreu tu. Ca in poze poate...
In orice caz, e o perioada buna, cu parti rele. Ca peste tot.
Cu toate astea, nu m-am trezit rau ci greu. Ma mobilizez la fel de greu, beau o acfea pentru ca aveam pofta de ceva dulce. O cafea la plic. Si mi-am propus azi sa vorbesc cu cel putin 160 de oameni. Si sa fiu eu si sa las totusi deopate teama. Si sa am putere.
Dumnezeu ma iubeste si eu cred in asta!
In plus, vin sarbatorile, o sa incerc sa fiu mai buna, mai intelegatoare, mai cum vreu tu. Ca in poze poate...
duminică, 21 decembrie 2008
Concluzie
Amintirile mele se scurg printr-o crapatura a unei candele in care scrumez.
Nici macar scrumiera n-am.
Nu sunt un fumator adevarat.
Nici macar scrumiera n-am.
Nu sunt un fumator adevarat.
Daniela a fost rautacioasa azi
Mult timp nu am avut ceas. De mana. Acum am. Vreau sa-mi masor clipele. Vreau, in fiecare moment sa simt ca un minut trecut e unul pierdut. Nu mai am aer. Nu simt frig, nu simt nimic. nu vad nici macar oamenii pe care acum 2 zile ii vedeam pe strada. Ma simt pierduta. O amorteala in oase imi chinuie intreg trupul, imi bantuie gandurile si am face sa-mi doresc ceva ce nu mi-am mai dorit demult. N-o sa va spun ce. Nimic nu ma multumeste. Cu cat priemsc mai mult, cu atat cer mai mult.
De unde vin si unde ma duc nu stiu. Nu mi-e foame. nu mi-e sete. Daniela de acum 2 luni ma bantuie. Imi respira greu in ceafa. sta langa mine si ma bate la cap s-o primesc inapoi. I-am zis sa plece. Se invarte in jurul meu, ca un fantoma. I-am zis sa plece. Nu vrea sa ma asculte. Nu vrea. Si daca nu vreau...ce pot face eu???
Intr-un dulapior, la mine acasa, sunt cateva lucruri cu care mi-as putea decora camera. De Craciun. Ah, vine Craciunul. Nici macar asta nu simt. Poate putina zapada. In oras nu am gasit nimic. Am vrut sa fac un cadou. M-am dus la sigur. M-am inselat. Oare ma mai insel mult?
Daniela a ales, din nou, sa se minta. De data asta nu frumos.
Daniela uraste ziua de azi.
M-am refugiat in singuratate. Parca ma doare. La fel ca si cuvintele si intrebarile de azi - au durut -m-au durut si pe mine. M-am simtit goala...de ganduri, de vise, de sentimente. De haine.
Asa m-am simtit eu azi.
Daniela a fost rautacioasa azi.
Iii e frica acum...
Sa ma ierti, daca te rog, poti?
De unde vin si unde ma duc nu stiu. Nu mi-e foame. nu mi-e sete. Daniela de acum 2 luni ma bantuie. Imi respira greu in ceafa. sta langa mine si ma bate la cap s-o primesc inapoi. I-am zis sa plece. Se invarte in jurul meu, ca un fantoma. I-am zis sa plece. Nu vrea sa ma asculte. Nu vrea. Si daca nu vreau...ce pot face eu???
Intr-un dulapior, la mine acasa, sunt cateva lucruri cu care mi-as putea decora camera. De Craciun. Ah, vine Craciunul. Nici macar asta nu simt. Poate putina zapada. In oras nu am gasit nimic. Am vrut sa fac un cadou. M-am dus la sigur. M-am inselat. Oare ma mai insel mult?
Daniela a ales, din nou, sa se minta. De data asta nu frumos.
Daniela uraste ziua de azi.
M-am refugiat in singuratate. Parca ma doare. La fel ca si cuvintele si intrebarile de azi - au durut -m-au durut si pe mine. M-am simtit goala...de ganduri, de vise, de sentimente. De haine.
Asa m-am simtit eu azi.
Daniela a fost rautacioasa azi.
Iii e frica acum...
Sa ma ierti, daca te rog, poti?
sâmbătă, 20 decembrie 2008
vineri, 19 decembrie 2008
Naivitate!
Am vorbit azi cu Daniela.
Daniela spera ca maine va fi mai bine. Daniela spera doar sa aiba o noapte linistita.
Cat e de naiva...Cum sa ii spulber sperantele?O las, in continuare sa creada ce vrea ea...
Eu sper doar sa nu fie dezamagita maine dimineata. N-as suporta s-o cert ca s-a amagit pentru a mia oara intr-o viata atat de scurta ca a ei, pana acum...
Saraca Daniela...
Daniela spera ca maine va fi mai bine. Daniela spera doar sa aiba o noapte linistita.
Cat e de naiva...Cum sa ii spulber sperantele?O las, in continuare sa creada ce vrea ea...
Eu sper doar sa nu fie dezamagita maine dimineata. N-as suporta s-o cert ca s-a amagit pentru a mia oara intr-o viata atat de scurta ca a ei, pana acum...
Saraca Daniela...
Nu am chef azi...
Zi grea azi. Poate cea mai grea. De dimineata a fost grea. Am dormit mult. Si prost. si fara rost. Mi-e dor de noptile in care dorm doar 2 ore. Sau nu dorm deloc. M-am simtit ca intr-un balon. Sus. Si singura. M-am simtit departe de lume. Am simtit ca nu am nimic in comun cu realitatea de azi. Am simtit ca mi-e cerul deasupra capului si ca ma poate oricand inghiti. El, sau pamantul. Am simtit pentru un moment ca sunt de plastic. sau de sticla. Si ca ma pot sparge oricand. Am simtit ca nu mai am aer. Ca nu mai pot sa respir. Ca ma sufoc. Ca vreau sa fug. Dar nu am unde, pentru ca la tot coltul ma asteapta cineva. Am simtit ... am simtt ca fac eforturi supraomenesti sa ma prefac ca totul e bine, ca nu am nimic, am mimat un entuziasm - la care daca poti sa-i spui entuziasm - sau propria minciuna...
De fapt n-am simtit nimic!
Sa nu ma mai lasi niciodata singura. Si daca o faci, fa-o in asa fel incat sa nu imi dau seama...
Nu am chef azi...alta zi in care nu am chef...
De fapt n-am simtit nimic!
Sa nu ma mai lasi niciodata singura. Si daca o faci, fa-o in asa fel incat sa nu imi dau seama...
Nu am chef azi...alta zi in care nu am chef...
joi, 18 decembrie 2008
Sibiu - Sighisoara - Brasov
Nu m-am intors. Nu inca...nu eu am fost azi la lucru. Nu eu am povestit. Nu eu am muncit...
Nu stiu cine a fost in locul meu. Am trimis pe altcineva sa-mi tina locul. V-am pacalit. Pe toti.
Ziceam ca nu m-am intors. Gandurile mele nu se mai intorc de acolo. Daaar...ma simt datoare cu povestea asta. Caci e povestea mea, povestea noastra, Iuly, povestea care merita povestita.
N-o sa ma repet si n-o sa-ti zic ca oare nu e mai bine sa crezi in tine decat in altii pentru ca asta o stii deja, draga mea Iuly! N-o sa-ti zic lucruri pe care le stii deja, n-o sa-ti zic: "Ai vazut?!" sau "Ti-am zis eu???" N-o sa-ti mai tzin inca o lectie pe care deja ai invatat-o, ceva ce ai simtit pe pielea ta...
Am intors clepsidra mea pe care am primit-o. Vreau sa-mi masor gandurile.
In fine, revelatiile mele s-au dovedit a fi bune numai pentru mine. Si pentru draga mea Iuly care imi aproba, zilnic, dand din cap afirmativ - nebunia!
Trebuia sa mergem 5 in excursie. Excursia pe care eu am organizat-o , pentru noi, cu atata drag. Si suflet. 5 fete trebuia sa fim...
Stii senzatia aceea ... cand simti ca scapi din mana un pahar si ai 99% sanse ca in momentul in care atinge pamantul sa se faca tzandari???O stii?Asa si noi... sufletul meu nu a acceptat ca oamenii sa nu aiba cuvant, sau ca oamenilor sa le fie teama sa spuna NU pentru ca cineva ar putea sa supere. Raportat la calatoria sufletului meu, pana in ultimul moment, am ramas doar 3. # si bune. Mergem fetelor? Mergem. Ne-am pregatit de calatorie, cu dulce mult, cu sandwish-uri cu drag si dragoste, cu vise, cu noapte de nesomn pentru frica de a exista posibilitatea sa nu ne trezit la 5:19 la cat era trenul.
La 3:30 suntem sunate si suntem anuntate, eu si Iuly ca de fapt...am ramas doar 2...Lumea mea a ramas in picioare, era visul pe care imi doream sa mi-l implinesc cu si fara voi...
In fine, am cerzut ca este doar o gluma, intr-atat de sadica, doar pentru fun! Nu...
Am tras repede blugii rupti in genunchi pe mine, un tricou gri si-mi analizam fiecare gest, fiecare miscare si-mi tineam cuvintele in mine, sa nu ranesc. Iuly facea cafeaua...
Am fumat 3 tigari - cate fete trebuia sa mergem in excursie - pe nerasuflate si-am baut din cafeaua pe care n-am simtit-o cafea si o priveam pe Iuly careia ii era frica sa mergem. Si-am tacut si n-am zis nimic si m-am gandit in continuare, si-am analizat si-mi venea sa ... imi venea...
Nu stiu ce m-a impins de la spate, poate tacerea care ma durea si care totusi spunea multe...si-am spus: "Ba, eu merg...Ai 5 minute sa te hotarasti"! Si ne-am dus...
Nu a fost excursia mea ce mi-am imaginat eu...a fost mai mult...am simtit ca cerul e ma albastru decat de obicei...am simtit ca intr-adevar mi-am indeplinit unul dintre visele mele, ca in primul rand m-am respectat pe mine si cuvantul pe care mi l-am dat mie, mi-am dat seama ca nu am dezamagit pe nimeni, nici macar pe mine, si-am fost fericita! Si sunt in continuare...
V-as povesti atat de multe despre calatoria mea, insa sunt atat de egoista incat vreau sa-mi tin fericirea numai pentru mine.
Mi-a parut rau doar ca m-am intors...pe drum spre Timisoara ma gandeam la cat de greu o sa-mi fie sa ma obisnuiesc cu un oras in care stau de aproape 4 ani si pe care il simt strain dupa 3 ziole departe...ma gandeam ca o sa ma amagesc, o sa ma pacales si-o sa ma mituiesc cu amintiri ca sa ma scap de durerile sufletesti. Ma gandeam serios sa traiesc in continuare din amintiri, din amintirea locurilor pe care le-am vizitat. Nu e necesar. Sufletul meu e tot acolo. Poate n-o sa se intaorca la mine devreme. dar nici nu imi pasa. Ma simt destul de bine astfel.
Clepsidra mea inca-mi masoara visul...
In fine, ce mi-am dorit cel mai mult, de ani de zile, sa ajung la Biserica Neagra, in Brasov. Si-am ajuns, pentru prima data. De jos, de la inceputul strazii Republicii, strada pietonala dupa cum se spune cica strazilor de pe Centru am vazut-o. Am simtit cum mi se strange inima in mine, in stomac am simtit acel gol plin pe care il simt deseori cand ... in fine, asta nu conteaza acum! Am platit biletul, si am intrat...aveam un nod in gat si lacrimi in ochi. Eram acolo. Ce-mi puteam dori mai mult? Eram acolo si nu-mi inchipuiam ca poate fi adevarat. Ochii mei erau plini de ceea ce vedeam, am vrut sa-i spun la Iuly sa ma ciupeasca sa vad daca nu cumva visez. M-am asezat pe o banca in biserica. Si m-am rugat in tacere. M-am rugat, asa cum stiu eu sa ma rog - m-am rugat pentru mine, pentru tine, pentru noi...toti...Am multumit ca am ajuns unde doream sa ajung...Am multumit pentru ca mi-am dat seama ca nu sunt singura pe lume, am multumit pentru ca mi s-a acceptat iubirea si m-am gandit ... m-am gandit cum ar fi fost v\iata mea in alte conditii...
Mi-am dat seama ca exista Dumnezeu dintotdeuna. Si exista...
In fine, zi superbe la Sibiu, Sighisoara si Brasov. Mancare buna, oameni buni, oameni linistiti, oameni de tot felul. Zi superbe peste tot...
Ne-a parut rau doar ca a trebuit sa ne intoarcem.
Insa asta stim doar noi, Iuly!
Ah, am uitat sa-ti spun ca DEX-ul poate spune multe, poate defini o multime de lucruri, insa nu e mereu general valabil.
Sa ai incredere in tine si-n propriile tale forte. Sa ai incredere in ceea ce spui si in ceea ce faci numai tu si in ceea ce poti sa faci pentru ca esti in stare. Sa ai incredere in tine pentru ca soarele va fi si maine chiar daca nu av fi, sa ai incredere numai in tine. Lectiile sunt dure, contactul cu adevarul si realitate doare poate, la inceput, dupa care devine ceva atat de inutil, incat iti dai seama ca e exact ceea ce trebuia sa se intamnple.
Si poate ar fi momentul sa-ti reamintesc, ceea ce ti-am spun, nu cu mult timp inainte...
Nu stiu cine a fost in locul meu. Am trimis pe altcineva sa-mi tina locul. V-am pacalit. Pe toti.
Ziceam ca nu m-am intors. Gandurile mele nu se mai intorc de acolo. Daaar...ma simt datoare cu povestea asta. Caci e povestea mea, povestea noastra, Iuly, povestea care merita povestita.
N-o sa ma repet si n-o sa-ti zic ca oare nu e mai bine sa crezi in tine decat in altii pentru ca asta o stii deja, draga mea Iuly! N-o sa-ti zic lucruri pe care le stii deja, n-o sa-ti zic: "Ai vazut?!" sau "Ti-am zis eu???" N-o sa-ti mai tzin inca o lectie pe care deja ai invatat-o, ceva ce ai simtit pe pielea ta...
Am intors clepsidra mea pe care am primit-o. Vreau sa-mi masor gandurile.
In fine, revelatiile mele s-au dovedit a fi bune numai pentru mine. Si pentru draga mea Iuly care imi aproba, zilnic, dand din cap afirmativ - nebunia!
Trebuia sa mergem 5 in excursie. Excursia pe care eu am organizat-o , pentru noi, cu atata drag. Si suflet. 5 fete trebuia sa fim...
Stii senzatia aceea ... cand simti ca scapi din mana un pahar si ai 99% sanse ca in momentul in care atinge pamantul sa se faca tzandari???O stii?Asa si noi... sufletul meu nu a acceptat ca oamenii sa nu aiba cuvant, sau ca oamenilor sa le fie teama sa spuna NU pentru ca cineva ar putea sa supere. Raportat la calatoria sufletului meu, pana in ultimul moment, am ramas doar 3. # si bune. Mergem fetelor? Mergem. Ne-am pregatit de calatorie, cu dulce mult, cu sandwish-uri cu drag si dragoste, cu vise, cu noapte de nesomn pentru frica de a exista posibilitatea sa nu ne trezit la 5:19 la cat era trenul.
La 3:30 suntem sunate si suntem anuntate, eu si Iuly ca de fapt...am ramas doar 2...Lumea mea a ramas in picioare, era visul pe care imi doream sa mi-l implinesc cu si fara voi...
In fine, am cerzut ca este doar o gluma, intr-atat de sadica, doar pentru fun! Nu...
Am tras repede blugii rupti in genunchi pe mine, un tricou gri si-mi analizam fiecare gest, fiecare miscare si-mi tineam cuvintele in mine, sa nu ranesc. Iuly facea cafeaua...
Am fumat 3 tigari - cate fete trebuia sa mergem in excursie - pe nerasuflate si-am baut din cafeaua pe care n-am simtit-o cafea si o priveam pe Iuly careia ii era frica sa mergem. Si-am tacut si n-am zis nimic si m-am gandit in continuare, si-am analizat si-mi venea sa ... imi venea...
Nu stiu ce m-a impins de la spate, poate tacerea care ma durea si care totusi spunea multe...si-am spus: "Ba, eu merg...Ai 5 minute sa te hotarasti"! Si ne-am dus...
Nu a fost excursia mea ce mi-am imaginat eu...a fost mai mult...am simtit ca cerul e ma albastru decat de obicei...am simtit ca intr-adevar mi-am indeplinit unul dintre visele mele, ca in primul rand m-am respectat pe mine si cuvantul pe care mi l-am dat mie, mi-am dat seama ca nu am dezamagit pe nimeni, nici macar pe mine, si-am fost fericita! Si sunt in continuare...
V-as povesti atat de multe despre calatoria mea, insa sunt atat de egoista incat vreau sa-mi tin fericirea numai pentru mine.
Mi-a parut rau doar ca m-am intors...pe drum spre Timisoara ma gandeam la cat de greu o sa-mi fie sa ma obisnuiesc cu un oras in care stau de aproape 4 ani si pe care il simt strain dupa 3 ziole departe...ma gandeam ca o sa ma amagesc, o sa ma pacales si-o sa ma mituiesc cu amintiri ca sa ma scap de durerile sufletesti. Ma gandeam serios sa traiesc in continuare din amintiri, din amintirea locurilor pe care le-am vizitat. Nu e necesar. Sufletul meu e tot acolo. Poate n-o sa se intaorca la mine devreme. dar nici nu imi pasa. Ma simt destul de bine astfel.
Clepsidra mea inca-mi masoara visul...
In fine, ce mi-am dorit cel mai mult, de ani de zile, sa ajung la Biserica Neagra, in Brasov. Si-am ajuns, pentru prima data. De jos, de la inceputul strazii Republicii, strada pietonala dupa cum se spune cica strazilor de pe Centru am vazut-o. Am simtit cum mi se strange inima in mine, in stomac am simtit acel gol plin pe care il simt deseori cand ... in fine, asta nu conteaza acum! Am platit biletul, si am intrat...aveam un nod in gat si lacrimi in ochi. Eram acolo. Ce-mi puteam dori mai mult? Eram acolo si nu-mi inchipuiam ca poate fi adevarat. Ochii mei erau plini de ceea ce vedeam, am vrut sa-i spun la Iuly sa ma ciupeasca sa vad daca nu cumva visez. M-am asezat pe o banca in biserica. Si m-am rugat in tacere. M-am rugat, asa cum stiu eu sa ma rog - m-am rugat pentru mine, pentru tine, pentru noi...toti...Am multumit ca am ajuns unde doream sa ajung...Am multumit pentru ca mi-am dat seama ca nu sunt singura pe lume, am multumit pentru ca mi s-a acceptat iubirea si m-am gandit ... m-am gandit cum ar fi fost v\iata mea in alte conditii...
Mi-am dat seama ca exista Dumnezeu dintotdeuna. Si exista...
In fine, zi superbe la Sibiu, Sighisoara si Brasov. Mancare buna, oameni buni, oameni linistiti, oameni de tot felul. Zi superbe peste tot...
Ne-a parut rau doar ca a trebuit sa ne intoarcem.
Insa asta stim doar noi, Iuly!
Ah, am uitat sa-ti spun ca DEX-ul poate spune multe, poate defini o multime de lucruri, insa nu e mereu general valabil.
Sa ai incredere in tine si-n propriile tale forte. Sa ai incredere in ceea ce spui si in ceea ce faci numai tu si in ceea ce poti sa faci pentru ca esti in stare. Sa ai incredere in tine pentru ca soarele va fi si maine chiar daca nu av fi, sa ai incredere numai in tine. Lectiile sunt dure, contactul cu adevarul si realitate doare poate, la inceput, dupa care devine ceva atat de inutil, incat iti dai seama ca e exact ceea ce trebuia sa se intamnple.
Si poate ar fi momentul sa-ti reamintesc, ceea ce ti-am spun, nu cu mult timp inainte...
"Daca tu nu ai incredere in tine, eu de ce as avea?"
Cazi pe ganduri, loveste-te cu tampla de pragul de sus, si mergi mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Tu ai acum incredere in tine, tu ai fost la Brasov pentru ca ti-ai dorit sa mergi si mai mult...tie nu-ti pare rau de nimic!
miercuri, 17 decembrie 2008
Sunt tot acolo...
Avand in vedere ca nu sunt sigura ca m-am intors din Brasov, pozele, gandurile, trairile, aventurile...in fine, toate detaliile o sa vi le dau in momentul in care sufletul meu ma va anunta ca s-a intors. La mine. Acum nu pot sa-l fortzez sa faca ceva ce nu-si doreste sa faca...
Eu sunt tot acolo...
Eu sunt tot acolo...
vineri, 12 decembrie 2008
Sa-mi amintesti ca trebuie sa te cred...
...Zilnic.
M-am trezit traversand camera mea, cu o hartie in mana, pe care era notat asa:
Ma doare...in sinea mea stiu ca te cred.
M-am trezit traversand camera mea, cu o hartie in mana, pe care era notat asa:
Pe-o aripa de vis...
Te cuprind...
Te sarut...
Te mangai...
TE IUBESC...
Stiu ca...
nu ma crezi...
Te cuprind...
Te sarut...
Te mangai...
TE IUBESC...
Stiu ca...
nu ma crezi...
Ma doare...in sinea mea stiu ca te cred.
Povestea clepsidrei mele pe care ieri am primit-o
Ma joc.
Cu clepsidra pe care ieri am primit-o. Ca sa-mi masor zilele. In fire de nisip.
O tot sucesc, cu susul in jos. Poate o sa ajunga sa ma urasca clepsidra mea. N-o las sa-si faca "datoria". Da, clepsidra mea are o datorie. Sa-mi masoare mie anii ce n-au trecut inca...
Nisipul se scurge. Nu l-am lasat niciodata sa se scurga tot. Clepsidra mea este portocalie, cred ca nisipul ii este suficient pentru 2 sau 3 minute...sau poate 5. Nu am avut rabdare sa contorizez trecerea. De fapt mi-a fost frica. Nu vreau sa trec si eu in partea cealalta. Ca firele de nisip. Clepsidra mea are o eticheta pe care scrie - Importator SC Racolanta SRL, Timisoara, Str Closca Nr 66, Tel 0256473206, Clepsidre ornamentale confectionate din metal, sticla sau plastic(a mea e din lemn si sticla- oare de ce nu au scris si lemn?) folosita pentru ornament - folosita pentru masurarea clipelor de glorie in care ne-am ridicat din genunchi si am inceput sa zburam pana in momentul in care "timpul" ne va simti tarandu-ne catre partea "cealalta"....si mai multe informatii utile...
Clepsidra mea are o parte lipicioasa. Unde probabil a fost un pret verde. Nu mai e. Clepsidra mea am primit-o ieri cadou. Clepsidra mea are un nisip care de fapt nu e nisip. Cred ca e fosfor de la chibrituri...care curge, de ceva timp, pentru mine. Pe orice parte as intoarce-o, clepsidra mea tot masoara ceva...
Nisipul clepsidrei mele parca e praf de carbune...Daca privesti atent inauntrul clepsidrei mele pe care ieri am primit-o poti sa-mi vezi toata viata mea...scursa...
In fine, clepsidra mea e portocalie si am primit-o ieri.
Intr-o zi am sa las nisipul sa treaca...
Clepsidra mea are povestea ei...
Cu clepsidra pe care ieri am primit-o. Ca sa-mi masor zilele. In fire de nisip.
O tot sucesc, cu susul in jos. Poate o sa ajunga sa ma urasca clepsidra mea. N-o las sa-si faca "datoria". Da, clepsidra mea are o datorie. Sa-mi masoare mie anii ce n-au trecut inca...
Nisipul se scurge. Nu l-am lasat niciodata sa se scurga tot. Clepsidra mea este portocalie, cred ca nisipul ii este suficient pentru 2 sau 3 minute...sau poate 5. Nu am avut rabdare sa contorizez trecerea. De fapt mi-a fost frica. Nu vreau sa trec si eu in partea cealalta. Ca firele de nisip. Clepsidra mea are o eticheta pe care scrie - Importator SC Racolanta SRL, Timisoara, Str Closca Nr 66, Tel 0256473206, Clepsidre ornamentale confectionate din metal, sticla sau plastic(a mea e din lemn si sticla- oare de ce nu au scris si lemn?) folosita pentru ornament - folosita pentru masurarea clipelor de glorie in care ne-am ridicat din genunchi si am inceput sa zburam pana in momentul in care "timpul" ne va simti tarandu-ne catre partea "cealalta"....si mai multe informatii utile...
Clepsidra mea are o parte lipicioasa. Unde probabil a fost un pret verde. Nu mai e. Clepsidra mea am primit-o ieri cadou. Clepsidra mea are un nisip care de fapt nu e nisip. Cred ca e fosfor de la chibrituri...care curge, de ceva timp, pentru mine. Pe orice parte as intoarce-o, clepsidra mea tot masoara ceva...
Nisipul clepsidrei mele parca e praf de carbune...Daca privesti atent inauntrul clepsidrei mele pe care ieri am primit-o poti sa-mi vezi toata viata mea...scursa...
In fine, clepsidra mea e portocalie si am primit-o ieri.
Intr-o zi am sa las nisipul sa treaca...
Clepsidra mea are povestea ei...
Zi grea si azi...
M-am intors de la lucru.La 19. Trebuia la 18. Nu, nu fac ore suplimentare. nu m-am trezit azi-dimineata. Adica m-am trezit, dar nu suficient de optim ca sa ajung la lucru la 9. in fine...am adormit la ora 7 in nu stiu ce conditii, conditii in care nu ar fi trebuit sa adorm. pentru ca imi propusesem sa stau treaza toata noaptea si toata dimineata si sa te ating, pe tine, dormind langa mine, chiar si in gand. Chiar si cu privirea, daca mainile mele n-aveau voie. Dar am adormit. In nu stiu ce conditii. In aceleasi conditii pe care nu le stiu m-am si trezit la 8:30...Era oarecum inuman sa ajung la lucru la 9. Dar am ajus la 10. Am avut timp si de cafeaua de dimineata, cu mult zahar si cele doua tigari, tigarile mele preferate.
Aseara ziceam ca intre doua vise, toata lumea a uitat de Daniela, Daniela de dinainte. Pana si eu. Eram hotarata s-o caut si, mai ales s-o gasesc si sa-mi petrec noaptea cu ea. Cu daniela dintotdeauna, Daniela de altadata. Ba mai mult, ma gandeam s-o si pastrez, sa n-o mai las sa plece.
Dar nu am gasit-o. Pentru ca nici macar n-am cautat-o.
Stau in fata calculatorului, cu ochii plini de (ne)somn, cu un dor imens de ceva ce-mi place sa-i spun TU...si ma gandesc sa organizez excursia pe care o astept eu - personal - de cand m-am intors de la Alba. Dar cu cine sa organizez? Sunt singura in fata calculatorului, as vrea sa sa fumez si parca n-as vrea sa fumez. Am deschis INFO FER de 3 ori si l-am inchis tot de atatea ori. Pentru ce? Stim cand e trenul, trebuie doar sa avem zile sa ne urcam in el. Incerc sa nu-mi imaginez nimic din ce va fi, incerc sa nu visez. Pentru ca nu vreau sau nu mai vreau sa visez in avans.
S-a ajuns la concluzia ca-mi iau singura visele. Oare e asa?
In fine, asta nu e visul meu, e al nostru.
Mergem...da...mergem...aici n-o sa se schimbe nimic!
Nu o sa fac nici un plan pentru noi, pentru ca planurile esueasa. in fine, important e sa ne vedem in tren. Restul vine de la sine.
Daca vine...
Zi destul de grea si azi...
Mi-e atat de somn incat nu vreau sa dorm pentru ca mi-e teama ca nu o sa ma mai trezesc. In plus, clepsidra, de la capul patului, ma pandeste insistent de cateva minute. Nisipul se scurge, dar nu de tot...nu-l las.Tot de teama!
Aseara ziceam ca intre doua vise, toata lumea a uitat de Daniela, Daniela de dinainte. Pana si eu. Eram hotarata s-o caut si, mai ales s-o gasesc si sa-mi petrec noaptea cu ea. Cu daniela dintotdeauna, Daniela de altadata. Ba mai mult, ma gandeam s-o si pastrez, sa n-o mai las sa plece.
Dar nu am gasit-o. Pentru ca nici macar n-am cautat-o.
Stau in fata calculatorului, cu ochii plini de (ne)somn, cu un dor imens de ceva ce-mi place sa-i spun TU...si ma gandesc sa organizez excursia pe care o astept eu - personal - de cand m-am intors de la Alba. Dar cu cine sa organizez? Sunt singura in fata calculatorului, as vrea sa sa fumez si parca n-as vrea sa fumez. Am deschis INFO FER de 3 ori si l-am inchis tot de atatea ori. Pentru ce? Stim cand e trenul, trebuie doar sa avem zile sa ne urcam in el. Incerc sa nu-mi imaginez nimic din ce va fi, incerc sa nu visez. Pentru ca nu vreau sau nu mai vreau sa visez in avans.
S-a ajuns la concluzia ca-mi iau singura visele. Oare e asa?
In fine, asta nu e visul meu, e al nostru.
Mergem...da...mergem...aici n-o sa se schimbe nimic!
Nu o sa fac nici un plan pentru noi, pentru ca planurile esueasa. in fine, important e sa ne vedem in tren. Restul vine de la sine.
Daca vine...
Zi destul de grea si azi...
Mi-e atat de somn incat nu vreau sa dorm pentru ca mi-e teama ca nu o sa ma mai trezesc. In plus, clepsidra, de la capul patului, ma pandeste insistent de cateva minute. Nisipul se scurge, dar nu de tot...nu-l las.Tot de teama!
joi, 11 decembrie 2008
Rid
Am un rid
pe degetul mare
de la mana drapta,
De la creionul
cu care zilnic
scriu pe sufletul tau
Am un rid,
de care nu pot scapa
din cauza creionului,
cu care
zgarii mereu,
Am un rid
pe degetul mare
de la mana dreapta
din cauza creionului
care nu se mai roade
Pe care il ascut cu cutitul
mereu
pe care vreau sa-l infig,
in inima ridului
de la creionul
cu care iti zgarii pe vise.
Pe visele mele de azi...
pe visele mele ridate!
de la creionul cu care ...
pe degetul mare
de la mana drapta,
De la creionul
cu care zilnic
scriu pe sufletul tau
Am un rid,
de care nu pot scapa
din cauza creionului,
cu care
zgarii mereu,
Am un rid
pe degetul mare
de la mana dreapta
din cauza creionului
care nu se mai roade
Pe care il ascut cu cutitul
mereu
pe care vreau sa-l infig,
in inima ridului
de la creionul
cu care iti zgarii pe vise.
Pe visele mele de azi...
pe visele mele ridate!
de la creionul cu care ...
Despre clepsidra mea
Am primit o clepsidra. cu care sa-mi masor...
...anii cu au trecut si care vor mai trece...poate si cei care inca n-au trecut;
...visele spulberate, devenite deodata iluzii pierdute;
...speranta pe care niciodata n-am avut-o;
...drumurile lungi pana la tine si drumul spre casa mea uitat deja;
...durerea cea mare, tristetea infinita de care n-am scapat;
Am primit o clepsidra...cu care sa-mi masor trecerea mea prin viata asta, prin viata altora pe care am crezut ca-i cunosc indeajuns
Am primit clepsidra...prin care vad trecerea iremediabila a timpului, "trecerea" mea.
Am primit o clespidra...care-mi arata din nou ca viata mi-e prea scurta ca sa fac tot ce mi-am propus...
Am primit o clepsidra. Mi-e frica sa las nisipul sa treaca dintr-o parte in cealalta...
Am primit o clepsidra in care ma simt ca intr-un balon .In vid.
Daniela, daca te scurgi ca nisipul...daca ajungi de partea "cealalta"...? Daniela, ce-o sa faci tu?
Am primit o clepsidra, al carei nisip il simt ca sarea pe rana mea cea mai amre.
Daniela, arunca clepsidra pe care ai primit-o - Daniela arunca-ti visele iluzii!
"Daniela nu arunca nimic" - ii place totusi asa...
Ma tzin bine...sa nu trec ca nisipul...de partea "cealalta"...
Daniela, te scurgi...simti asta?
Si Daniela a zis azi la un moment dat ca prefera o noapte de nesomn decat 7 ore de somn in care sa alerge prin gandul tau..
Si n-ai crezut.
Daniela are clepsidra ei. Pe care a primit-o!
Am primit o clepsidra, da...
...anii cu au trecut si care vor mai trece...poate si cei care inca n-au trecut;
...visele spulberate, devenite deodata iluzii pierdute;
...speranta pe care niciodata n-am avut-o;
...drumurile lungi pana la tine si drumul spre casa mea uitat deja;
...durerea cea mare, tristetea infinita de care n-am scapat;
Am primit o clepsidra...cu care sa-mi masor trecerea mea prin viata asta, prin viata altora pe care am crezut ca-i cunosc indeajuns
Am primit clepsidra...prin care vad trecerea iremediabila a timpului, "trecerea" mea.
Am primit o clespidra...care-mi arata din nou ca viata mi-e prea scurta ca sa fac tot ce mi-am propus...
Am primit o clepsidra. Mi-e frica sa las nisipul sa treaca dintr-o parte in cealalta...
Am primit o clepsidra in care ma simt ca intr-un balon .In vid.
Daniela, daca te scurgi ca nisipul...daca ajungi de partea "cealalta"...? Daniela, ce-o sa faci tu?
Am primit o clepsidra, al carei nisip il simt ca sarea pe rana mea cea mai amre.
Daniela, arunca clepsidra pe care ai primit-o - Daniela arunca-ti visele iluzii!
"Daniela nu arunca nimic" - ii place totusi asa...
Ma tzin bine...sa nu trec ca nisipul...de partea "cealalta"...
Daniela, te scurgi...simti asta?
Si Daniela a zis azi la un moment dat ca prefera o noapte de nesomn decat 7 ore de somn in care sa alerge prin gandul tau..
Si n-ai crezut.
Daniela are clepsidra ei. Pe care a primit-o!
Am primit o clepsidra, da...
miercuri, 10 decembrie 2008
Da!
Nu am curajul sa-ti spun ce mi se intampla. Am avut o zi ciudata. De fapt ultimele zile au fost ciudate.
Nu am curajul sa-ti spun ce mi se intampla. Pentru ca nici eu nu stiu prea bine. Dar ceva mi se intampla.
Ma doare sufletul, ros de invidie si egoism, de rautate, de dor si de faptul ca te vreau numai pentru mine. Si te vreau numai cu mine, si nu mai vreau sa pleci de langa mine si vreau sa te sufoci langa mine si vreau sa mori in bratele mele, si-ti vreau buzele rupte intr-un sarut si vreau sa-ti opresc respiratia cu mainile mele si vreau sa-ti cert sufletul ca l-a "inviat" pe al meu. Si vreau sa nu pleci si vreau sa stai si vreau sa ma pot opri din scris si vreau sa apari langa mine sa ma sperii si sa inchid fereastra si sa se duca dracului postarea mea din seara asta. Si vreau sa te tin in bratele mele si vreau sa-ti simt rasuflarea in ceafa si vreau sa..si vreau...
Nu stiu...
Chiar nu stiu ce mi se intampla!?
De ce vrei sa-ti spun ceva ce nu stiu nici eu?
DE CE?
Ma chinui tu cumva?
Sau ma chinui eu, iremediabil, pana la moarte...???
Nu am curajul sa-ti spun ce mi se intampla. Pentru ca nici eu nu stiu prea bine. Dar ceva mi se intampla.
Ma doare sufletul, ros de invidie si egoism, de rautate, de dor si de faptul ca te vreau numai pentru mine. Si te vreau numai cu mine, si nu mai vreau sa pleci de langa mine si vreau sa te sufoci langa mine si vreau sa mori in bratele mele, si-ti vreau buzele rupte intr-un sarut si vreau sa-ti opresc respiratia cu mainile mele si vreau sa-ti cert sufletul ca l-a "inviat" pe al meu. Si vreau sa nu pleci si vreau sa stai si vreau sa ma pot opri din scris si vreau sa apari langa mine sa ma sperii si sa inchid fereastra si sa se duca dracului postarea mea din seara asta. Si vreau sa te tin in bratele mele si vreau sa-ti simt rasuflarea in ceafa si vreau sa..si vreau...
Nu stiu...
Chiar nu stiu ce mi se intampla!?
De ce vrei sa-ti spun ceva ce nu stiu nici eu?
DE CE?
Ma chinui tu cumva?
Sau ma chinui eu, iremediabil, pana la moarte...???
marți, 9 decembrie 2008
Shhhh....
Acele ceasului,
galbene ca de aur...
tic, tac...tic, tac... tic, tac...
Biletul de tren,pus la locul sau
imi aminteste...
Visele in culori,
rosu, albastru...roz...
Lumina calda a becului
de afara,
dintre copaci...
Fereastra un pic prafuita,
perdeaua cu flori,
Balansoarul
cu haine
si palse
si genti;
Cheia din usa,
durerea de pe marginea patului;
Asternutul
"folomocit"
sub mine;
Cana albastra,
pe marginea biroului,
Sticlele goale de suflet
si cele pline de tine
Ochii mei mari,
si plansi uneori
Buba din cot,
nebunia din mine,
Zambetul tau,
Furia ce-o am
Durerea cea mare
si sufletul tau
Oglinda in care
tanjesc priviri la tine
Chinul meu,
Nepasarea, ignoranta lumii...
"cascatul" de-acum,
tastele ude
de lacrimi...
Numai in somn,
mai pot sa te uit...
Numai in vis,
mai pot sa mor...
Fara tine...
si
fara mine!
Shhhhh...
galbene ca de aur...
tic, tac...tic, tac... tic, tac...
Biletul de tren,pus la locul sau
imi aminteste...
Visele in culori,
rosu, albastru...roz...
Lumina calda a becului
de afara,
dintre copaci...
Fereastra un pic prafuita,
perdeaua cu flori,
Balansoarul
cu haine
si palse
si genti;
Cheia din usa,
durerea de pe marginea patului;
Asternutul
"folomocit"
sub mine;
Cana albastra,
pe marginea biroului,
Sticlele goale de suflet
si cele pline de tine
Ochii mei mari,
si plansi uneori
Buba din cot,
nebunia din mine,
Zambetul tau,
Furia ce-o am
Durerea cea mare
si sufletul tau
Oglinda in care
tanjesc priviri la tine
Chinul meu,
Nepasarea, ignoranta lumii...
"cascatul" de-acum,
tastele ude
de lacrimi...
Numai in somn,
mai pot sa te uit...
Numai in vis,
mai pot sa mor...
Fara tine...
si
fara mine!
Shhhhh...
Daniela, si tu ai zis NU!
...si tu ai zis ca nu mai poti, cu toate astea ai putut inca mult timp si inca mai poti...
...si tu ai zis ca nu mai vrei, chiar si in momentele in care iti doreai din suflet...
...si tu ai zis nu de atatea ori...
Mai stii, Daniela, de cate ori ai zis nu?
Ai zis si ca viata ti-e prea scurta ca sa arati cat de mult iubesti. Si ca ti-e frica. Ai zis cuvinte care au durut, ai plans dupa o mie de ani. Si n-ai uitat sa plangi.
Daniela, ce faci in seara asta?
Ce fac in seara asta?
Imi traiesc amintirile, imi hranesc visele, si-mi ating singura sufletul regasit dupa nu stiu cat timp, astept sa imi vad zambetul in oglinda prafuita, mica atarnata pe dulap, astept sa-ti aud vocea, sa te simt aproape, sa te strang in brate...Si sa-ti spun ca te iubesc mai mult decat orice pe lumea asta si ca viata mi-e prea scurta ca sa-ti arat tot ce vreau sa-ti arat.
In fine, astept sa apari si sa te cunosc mai intai ca sa pot sa-ti spun tot ce am de spus...tot ce tzin in mine. Si sa-ti dau iubirea pe care am adunat-o in ultima vreme...
Daniela, oare de ce azi ai zis si tu, NU???
De ce, Daniela, si tu???!
...si tu ai zis ca nu mai vrei, chiar si in momentele in care iti doreai din suflet...
...si tu ai zis nu de atatea ori...
Mai stii, Daniela, de cate ori ai zis nu?
Ai zis si ca viata ti-e prea scurta ca sa arati cat de mult iubesti. Si ca ti-e frica. Ai zis cuvinte care au durut, ai plans dupa o mie de ani. Si n-ai uitat sa plangi.
Daniela, ce faci in seara asta?
Ce fac in seara asta?
Imi traiesc amintirile, imi hranesc visele, si-mi ating singura sufletul regasit dupa nu stiu cat timp, astept sa imi vad zambetul in oglinda prafuita, mica atarnata pe dulap, astept sa-ti aud vocea, sa te simt aproape, sa te strang in brate...Si sa-ti spun ca te iubesc mai mult decat orice pe lumea asta si ca viata mi-e prea scurta ca sa-ti arat tot ce vreau sa-ti arat.
In fine, astept sa apari si sa te cunosc mai intai ca sa pot sa-ti spun tot ce am de spus...tot ce tzin in mine. Si sa-ti dau iubirea pe care am adunat-o in ultima vreme...
Daniela, oare de ce azi ai zis si tu, NU???
De ce, Daniela, si tu???!
luni, 8 decembrie 2008
Fuckin' Morning
Dupa 22 de ani imi dau seama ca asta e cea mai grea dimineata din viata mea. Atat de grea incat ma doare, incat ma sufoca si imi opreste respiratia in loc pentru cateva secunde. Apoi ii da drumul. Apoi din nou...si iar si iar. In piept ma loveste un dor de nu stiu unde, ca un curent electric. Si mi-e atat de dor incat imi vine sa plang. Dar n-o sa plang. Pentru ca ultima data cand am plans a fost acum o mie de ani.
In fine, urata dimineata, in care m-am trezit la 9 si inca nu stiu de ce. Ca sa merg de la 14:00 la lucru, ca sa incerc 4 randuri de haine si inca sa fiu in pantaloni scurti pentru ca nu ma pot decide. Ca sa-mi fac ceaiul de dureri de cap si sa-l pun fierbinte in sticla si sa se strice sticla.
Am dormit rau...greu...am visat mult, toata viata mea, toate visele mele, unele de care se pare ca uitasem. Am visat.
Important e ca inca mai visez!
Imi dau seama ca e cea mai grea si mai urata dimineata din viata mea pentru ca sunt singura, pentru ca nu am cafea, pentru ca fumez in fatza calculatorului in timp ce scriu si inca nu stiu de ce continui s-o fac.
Imi dau seama ca vorbesc cu tine si am inceput sa zambesc, sa scap de fatza morocanoasa pe care o aveam acum 10 minute.
Zi faina, Daniela, sa ai azi!
E AZi al tau, sa nu uiti!
In fine, urata dimineata, in care m-am trezit la 9 si inca nu stiu de ce. Ca sa merg de la 14:00 la lucru, ca sa incerc 4 randuri de haine si inca sa fiu in pantaloni scurti pentru ca nu ma pot decide. Ca sa-mi fac ceaiul de dureri de cap si sa-l pun fierbinte in sticla si sa se strice sticla.
Am dormit rau...greu...am visat mult, toata viata mea, toate visele mele, unele de care se pare ca uitasem. Am visat.
Important e ca inca mai visez!
Imi dau seama ca e cea mai grea si mai urata dimineata din viata mea pentru ca sunt singura, pentru ca nu am cafea, pentru ca fumez in fatza calculatorului in timp ce scriu si inca nu stiu de ce continui s-o fac.
Imi dau seama ca vorbesc cu tine si am inceput sa zambesc, sa scap de fatza morocanoasa pe care o aveam acum 10 minute.
Zi faina, Daniela, sa ai azi!
E AZi al tau, sa nu uiti!
duminică, 7 decembrie 2008
Pentru!
...cafeaua de dimineata;
...cartofii prajiti cu smantana;
...pentru ca mi-ai luat batz de Mos Nicolae si ciocolata:
...zambetul tau din dimineata asta;
...ceaiul de la Casa cu Flori;
...ca am fost impreuna in Biserica;
...plimbarea pe Centru;
...ca m-ai condus acasa;
...ca mergem la Brasov;
...si ca ...
Pentru ca am pentru ce sa zambesc...pentru ca m-ai invata sa ma uit in oglinda...si sa vad ca fac parte dintre cui 10% din oamenii care zambesc cand simt ca trebuie sa faca asta, cand simt nevoia sa zambeasca...
Pentru tot!
...cartofii prajiti cu smantana;
...pentru ca mi-ai luat batz de Mos Nicolae si ciocolata:
...zambetul tau din dimineata asta;
...ceaiul de la Casa cu Flori;
...ca am fost impreuna in Biserica;
...plimbarea pe Centru;
...ca m-ai condus acasa;
...ca mergem la Brasov;
...si ca ...
Pentru ca am pentru ce sa zambesc...pentru ca m-ai invata sa ma uit in oglinda...si sa vad ca fac parte dintre cui 10% din oamenii care zambesc cand simt ca trebuie sa faca asta, cand simt nevoia sa zambeasca...
Pentru tot!
Multumesc, Daniela...
Daniela,
Te-ai trezit azi si ai spus ca maine poate fi mai rau. Maine ai vazut ca-i bine, ca nu poate fi mai rau, ca niciodata n-o sa mai fie rau, ca niciodata n-o sa mai plangi. Mai mult, Daniela, ti-ai dat seama ca de fapt n-ai plans niciodata, ca totul a fost in mintea ta.
Daniela,
Te-ai trezit azi, cu ochii veseli si plini de somn si fericire si-ai zis ca maine va fi mai bine. Maine ai vazut ca e mai bine decat ai zis tu! Cu toate astea, Daniela, tu vrei sa traiesti azi, pentru ca e AZI al tau, al nostru...
Daniela...cand o sa te trezesti din visare vei putea trai normal, fara teama si fara sa te gandesti ca maine poate fi mai rau?
Daniela, Daniela...ce vise poti avea, in afara de cele pe care le ai deja!
Mi-ajung visele mele, Daniela, cele mai frumoase. Si-o sa visez inca o viata de acum...de data asta nu de una singura!
Multumesc, Daniela, ca ai aparaut in viata mea!
Te-ai trezit azi si ai spus ca maine poate fi mai rau. Maine ai vazut ca-i bine, ca nu poate fi mai rau, ca niciodata n-o sa mai fie rau, ca niciodata n-o sa mai plangi. Mai mult, Daniela, ti-ai dat seama ca de fapt n-ai plans niciodata, ca totul a fost in mintea ta.
Daniela,
Te-ai trezit azi, cu ochii veseli si plini de somn si fericire si-ai zis ca maine va fi mai bine. Maine ai vazut ca e mai bine decat ai zis tu! Cu toate astea, Daniela, tu vrei sa traiesti azi, pentru ca e AZI al tau, al nostru...
Daniela...cand o sa te trezesti din visare vei putea trai normal, fara teama si fara sa te gandesti ca maine poate fi mai rau?
Daniela, Daniela...ce vise poti avea, in afara de cele pe care le ai deja!
Mi-ajung visele mele, Daniela, cele mai frumoase. Si-o sa visez inca o viata de acum...de data asta nu de una singura!
Multumesc, Daniela, ca ai aparaut in viata mea!
sâmbătă, 6 decembrie 2008
Ma gandesc la tine!
Ieri am plans de dor. Si de emotie.
Mi-ar fi placut sa pot sa-ti explic tie ca n-am plans de tristete, ca ultima data am fost trista acum o mie de ani.
Dar nu stiu daca m-ai fi crezut....
Azi...vreau sa-mi beau cafeaua linistita. Si sa-mi fumez tigara.
Ma gandesc la tine!
Mi-ar fi placut sa pot sa-ti explic tie ca n-am plans de tristete, ca ultima data am fost trista acum o mie de ani.
Dar nu stiu daca m-ai fi crezut....
Azi...vreau sa-mi beau cafeaua linistita. Si sa-mi fumez tigara.
Ma gandesc la tine!
joi, 4 decembrie 2008
Concluzie:
Poate ar trebui sa las totul si sa ma inchid in mine. Ca si pana acum!
Poate ar trebui sa fug, din nou...
Poate ar trebui sa ma intorc de unde am plecat.
Poate.
O sa ma lasi?
De tine depinde...
E prima zi in care nu esti, in care n-o sa vii si in care n-o sa te astept.
E prima zi inc are ma doare ca mi-e somn. E prima noapte in care o sa dorm fara sa-ti aud vocea inainte...
Sa nu ma cauti azi...N-o sa ma gasesti! N-o sa-ti raspund.
Sa nu te intrebi de ce. Raspunsul oricum il vei gasi inlauntrul tau.
E prima zi in care n-o sa-ti spun ca te iubesc!
Poate ar trebui sa fug, din nou...
Poate ar trebui sa ma intorc de unde am plecat.
Poate.
O sa ma lasi?
De tine depinde...
E prima zi in care nu esti, in care n-o sa vii si in care n-o sa te astept.
E prima zi inc are ma doare ca mi-e somn. E prima noapte in care o sa dorm fara sa-ti aud vocea inainte...
Sa nu ma cauti azi...N-o sa ma gasesti! N-o sa-ti raspund.
Sa nu te intrebi de ce. Raspunsul oricum il vei gasi inlauntrul tau.
E prima zi in care n-o sa-ti spun ca te iubesc!
miercuri, 3 decembrie 2008
Lucruri (pentru tine) !
Poate ca as aveam multe lucruri pentru care sa iti multumesc, pentru care sa te iubesc, pentru care sa-ti repet in fiecare zi de ce nu vreau sa pleci de langa mine, pentru care sa nu plec eu de langa tine, pentru care sa te pastrez doar pentru mine, pentru care sa-ti repet in fiecare zi cat de fericita m-ai facut chiar si in momentele in care am plans(pentru ca am plans din vina mea), pentru care sa te sun in fiecare dimineata si sa-ti spun:"am vrut sa-ti aud vocea!", pentru care sa ma trezesc dimineata in patul tau, pentru care sa te sarut si sa te imbratisez, pentru care sa-ti spun ca ma bucur ca faci parte din viata mea, pentru care sa visez daca se poate numai alaturi de tine, pentru care sa-mi doresc sa opresc timpul in loc macar pentru o vesnicie, pentru care sa ma bucur in momentul in care in beau cafeaua si fumez, pentru care sa zambesc sincer dimineata in oglinda, pentru care....
Pentru care ce???
Pentru care sa lupt, sa nu renunt, sa nu fac altceva decat ce-mi doresc sa fac.
In sfarsit, lucruri pentru care...lucruri pentru tine!
Pentru care ce???
Pentru care sa lupt, sa nu renunt, sa nu fac altceva decat ce-mi doresc sa fac.
In sfarsit, lucruri pentru care...lucruri pentru tine!
marți, 2 decembrie 2008
De 1 Decemrie la Alba...
Era joi seara cand m-am hotarat sa merg la Alba-Iulia de 1 Decembrie. Foarte incantata i-am spus la Iuly: "Iuly, am o idee, mergem la Alba-Iulia de 1 Decembrie? Vreau sa facem ceva nebunesc!" Cum mie mi se canta in struna, a zis ca da! cateva minute mai tarziu cautam trenuri, l-am ales pe cel optim care pleaca la 6:15 dimineata din Timisoara si asa a ramas. Ca mergem. Noi doua. A doua zi la job am reusit s-o convingem si pe Dinutza (a fost cam greu de convins, dar am reusit, nimic nu e imposibil). Apoi Diana care in doart cateva zile a fost in nu stiu cate orase. Zis si facut. Si tot asa...Duminica dimineata sun la gara....Mi se raspunde:"DA!". "Buna ziua!". "Buna ziua!"."sper ca am sunat la Gara". "Da, la Gara ai sunat". "Bun, vreau sa stiu si eu de-un tren!"
A trecut repede timpul, cu o seara inainte de plecare am pus la punct ultimele detalii. In consecinta, noi 4 fete am reusit sa dormim 4 ore...impreuna!
M-am trezit dimineata la ora 4:30 si am sunat-o pe Sofia care se indrepta spre statia de autobuz in Giroc pentru a veni in oras, Sofia care a omis ca este totusi 1 Decembrie si poate nu circula autobuzul, Sofia care a venit cu taxi pana la Gara si a platit 17Ron. Saraca. Apoi am sunat-o pe Iuly sa ma asigur ca s-a trezit si sa-i spun ca abia astept sa ne vedem! Apoi pe Diana care dormea...
Ne-am intalnit in Gara, am luat bilete si a inceput marea noastra aventura! Am cautat indelung trenul, eu am luat hotararea de a-l intreba pe "nash": "Domne, eu si prietenele mele mergem la Alba"iulia, asta-i trenul care ne duce?". "Da, domnisoara!"Deci aveam trenul si ne aveam pe noi. 4 ore pana la Alba-Iulia au trecut fantastic de repede, nu le-am simtit deloc. Cand am coborat din tren...am tras aer in piept si am simtit ca mi s-a implinit visul. Sunt la Alba, de 1 decembrie. Asa cum am vrut eu! Pot sa am tot ce vreau, s-a dovedit a fi fraza mea minunata! Si-am mers...si-am facut poze, si-am ras, si-am glumit si nimeni nu s-a suparat! Am ras de Diana, am ras de mine, Am ras de Sofia, si-am zambit la Iuly! Si-am ras si de ea! Si-am zis ca ma bucur ca am venit! Am baut Cola la 2,5litri, toate, dintr-o sticla si mi-am adus aminte de copilarie cand am baut apa din stcla de cola cu dop de fanta dupa mai 5 copii si-am fost fericita. Si-am fost fericita si la Alba-Iulia. Parada n-am reusit s-o vedem, pentru ca inaltimea nu ne-a permis sa facem asta. Dar am auzit-o! Ne-am cumparat steaguri, fulare si magneti de frigider. Si-am baut unc eai intr-un bar unde a trebuit sa platim consumatia pe loc. Si-am sunat pe toata lumea si-am zis unde suntem noi! Si-am fost fericite. Si-am plecat la Deva pentru ca asa m-am gandit eu. Si-am si ajuns la Deva. Am urcat la Cetate cu telecabina si-am facut si acolo poze. N-am vazut in viata mea atata veselie pe chipurile noastre, n-0am fost eu atat de fericita. Ma bucur ca am fost! Am vazut in Deva Centrul Vechi si Centrul Nou si am mancat pizza la Rustica, o pizzerie dragutza,ieftina, curata, cu baie curata, fara hartie igienica...
Si-am plecat inapoi la Timisoara, cu Rapidul, cu 38Ron biletul si fara locuri. Am stat pe jos, pe ghiozdane. Dar ne-a fost bine!
In Gara in Timisoara am simtit ca ceva din mine s-a rupt! Dar nu...
Mi-am adus aminte ca urmeaza urmatoarea nebunie, la Brasov, Sibiu, Sighisoara si Cluj. Pentru ca mergem!
Ma bucur ca am fost!
Si se bucura si Iuly si Sofia si Diana. Cel putin asa cred eu!
O sa ma ierti?
Nu pot sa nu vorbesc despre ziua de azi. O zi grea, o zi lunga, o zi pe care o urasc. Din suflet! Mi-am adus aminte ca n-am mai urat de mult. am crezut ca am uitat cum se face, dar nu! Urasc din tot sufletul. Urasc ziua de azi cum la un moment dat am urat oameni. Ma uras pe mine, si-mi urasc gandurile ce le-am avut, imi urasc cuvintele care au curs azi din mine cu si fara rost, imi urasc prostia, egoismul si mintea mea ingusta care m-a facut sa gandesc prea mult. Sau prea departe. Imi urasc sufletul pentru ca e prost si n-a stiut sa simta. Imi urasc ochii care au plans fara voia mea, imi urasc inima arsa de ceva ce imi place sa-i spun insensibilitate(ca sa nu zic rautate). Imi urasc mainile cu care n-am putut sa te ating. Si-mi urasc si vocea care n-a putut sa te opreasca din drumul tau. Si-mi urasc si visele care mi-au adus numai bine, dar acre nu mi-au spus unde sa ma opresc din visare.
De fapt cred ca nu urasc nimic. Cred totusi ca a fost o zi frumoasa! O zi in care mi-am dat seama ca pentru altii sunt cineva care conteaza, chiar si in momentele in care eu nu contez pentru mine, mi-am dat seama ca cineva ma iubeste chiar si atunci cand eu ma urasc...
Mi-am dat seama ca nu sunt cea mai importanta numai pentru mine, ci si pentru tine!
Ma doare sufletul...pentru ca e prost si n-a stiut sa pretuiasca ce a primit.
O sa ma ierti??? Din nou...o sa ma ierti?
De fapt cred ca nu urasc nimic. Cred totusi ca a fost o zi frumoasa! O zi in care mi-am dat seama ca pentru altii sunt cineva care conteaza, chiar si in momentele in care eu nu contez pentru mine, mi-am dat seama ca cineva ma iubeste chiar si atunci cand eu ma urasc...
Mi-am dat seama ca nu sunt cea mai importanta numai pentru mine, ci si pentru tine!
Ma doare sufletul...pentru ca e prost si n-a stiut sa pretuiasca ce a primit.
O sa ma ierti??? Din nou...o sa ma ierti?
duminică, 30 noiembrie 2008
Mie imi raspunde sufletul meu. Tie?
Mi-e atat de dor de tine incat imi vine sa las tot restul de lume pe care il am si l-am avut pana acum...si sa alerg spre tine, cu sau fara visele mele, cu sau fara iubirile mele...
Mi-e atat de dor de tine incat imi vine sa te scot din sufletul meu unde te-ai ascuns destul de bine si sa te imbratisez. Cu toata fiinta mea. Sa-ti arat si sa-mi arat ca pot si eu iubi, ca nu-s de piatra cum am crezut ani la rand.
Mi-e atat de dor de tine chiar si in momentele in care te am...langa mine, cu mine...
Mi-e atat de dor de tine incat imi vine sa las toata viata mea si toata viata ta si sa traim, pana la capat, viata noastra! O viata pe care n-am cerut-o, dar care mi s-a dat, o viata care a venit in galop, o viata care-mi prinde bine!
In fiecare zi e altfel...cu tine...tot altfel...ma faci sa plutesc...sa zbor, sa visez oricat, orice, oricum.
Nu stiu cui ii mai pasa ce povestesc eu!
Mie imi raspunde sufletul meu...
Mi-e atat de dor de tine incat imi vine sa te scot din sufletul meu unde te-ai ascuns destul de bine si sa te imbratisez. Cu toata fiinta mea. Sa-ti arat si sa-mi arat ca pot si eu iubi, ca nu-s de piatra cum am crezut ani la rand.
Mi-e atat de dor de tine chiar si in momentele in care te am...langa mine, cu mine...
Mi-e atat de dor de tine incat imi vine sa las toata viata mea si toata viata ta si sa traim, pana la capat, viata noastra! O viata pe care n-am cerut-o, dar care mi s-a dat, o viata care a venit in galop, o viata care-mi prinde bine!
In fiecare zi e altfel...cu tine...tot altfel...ma faci sa plutesc...sa zbor, sa visez oricat, orice, oricum.
Nu stiu cui ii mai pasa ce povestesc eu!
"Mie imi pasa!!!
Mie imi pasa...ce povestesti, ce gandesti, ce iti doresti, ce visezi...
Mie imi pasa...daca zambesti, daca esti fericita....
Sunt langa tine, cu tine....tot timpul..."
Mie imi raspunde sufletul meu...
Tu, pentru mine, esti lumea intreaga
...si te iubesc cum n-am iubit in viata mea, cum n-am crezut ca o sa pot iubi vreodata din cauza ca eram egoista si ma iubeam numai pe mine, si mi-e dor de tine mai mult decat mi-e dor de mine de acum 10 ani, si mi-e bine cu tine, si mi-e greu cu tine pentru ca nu te pot avea mereu...dar mi-e bine. Sunt cel mai fericit om in viata. Si ma indoiesc da...ma indoiesc de mine ca poate nu pot sa te fac sa ma iubesti. Si ma indoiesc pentru ca mi-e frica si de umbra mea, mi-e frica... ca o sa ma trezesc intr-o dimineata si-o sa ma stropesti cu apa rece si-o sa-mi spui sa ma trezesc din visare. Si-o sa mi se opreasca inima in loc. O viata fara tine NU ma mai intereseaza.
"Visul tau...e realitate...visul tau e si visul meu...e tot ce am mai bun si mai frumos in viata...e tot... in momentul in care visul se va termina...inseamna ca am murit..."
joi, 27 noiembrie 2008
Pentru suflet!
Daca ar fi sa vorbim despre suflete...am putea vorbi la nesfarsit. Am putea vorbi despre sufletul meu care a trecut prin toate starile de suflet. De la suflet de copil, suflet normal la suflet pierdut si toate starile intermediare. Pentru tine, suflete, am pregatit ceva special:
-> de copil----inocent si plin de joaca, cu ochii limpezi, iubitori si calzi, veseli;
-
-
SUFLET----->normal-----plin de viata, cu pofta de ceva nou si nemaivazut;
-
-
->pierdut--cu regret pentu ziua de azi, de ieri, de maine...imbatranit...
Asta-i pentu tine, pentru sufletul tau care trebuie sa strige ca sa-l auzi cand iti spune ca tu iubesti, care plange de fiecae data cand nu esti sau cand esti, dar departe...
Asta-i pentru mine, pentru sufletul meu pierdut si regasit din cauza ta, din "vina" ta sufletul meu e exact acolo und trebuie sa fie si de unde n-ar fi trebuit niciodata sa plece...
Asta-i pentru el, pentru sufletul nostru, caci avem doar unul pentru doi...
-> de copil----inocent si plin de joaca, cu ochii limpezi, iubitori si calzi, veseli;
-
-
SUFLET----->normal-----plin de viata, cu pofta de ceva nou si nemaivazut;
-
-
->pierdut--cu regret pentu ziua de azi, de ieri, de maine...imbatranit...
Asta-i pentu tine, pentru sufletul tau care trebuie sa strige ca sa-l auzi cand iti spune ca tu iubesti, care plange de fiecae data cand nu esti sau cand esti, dar departe...
Asta-i pentru mine, pentru sufletul meu pierdut si regasit din cauza ta, din "vina" ta sufletul meu e exact acolo und trebuie sa fie si de unde n-ar fi trebuit niciodata sa plece...
Asta-i pentru el, pentru sufletul nostru, caci avem doar unul pentru doi...
miercuri, 26 noiembrie 2008
luni, 24 noiembrie 2008
Vorbeste-mi acum...vreau sa-ti aud vocea
Mi-e frica de fericirea ce-mi iese pe ochi, pe tample, pe nari...mi-e atat de frica incat tremur de ore intregi si de data asta nu am posibilitatea sau sansa de a ma controla...Am doar (ne)sansa de a ma gandi in continuu, ca pentru o viata de acum inainte. La tine!
Mi-e frica de "ieri" pentru ca ai fost, mi-e frica de "azi" pentru ca n-ai fost, mi-e frica de "maine" ca poate n-o sa mai fi...in fiecare moment mie mi-e frica...si mi-e frica si nu mai pot trai...nu mai pot trai fara tine, nu mai pot trai cu tine, nu mai pot trai nicicum...zilele mele sunt totuna cu noptile...zilele mele trec si trec...uneori nici macar nu-mi dau seama. Sa nu ma intrebi ce zi e azi pentru ca o sa-ti zic ca e "vineri". Sau "luni". Sa nu ma intrebi nimic din ce eu n-as intreba. Sa nu ma intrebi ce simt pentru ca n-o sa-ti spun.
Sa nu...
Mi-e frica de privirea mea calda si rece, mi-e frica de gandurile mele, mi-e frica de ceea ce fac si simt, mai mult, mi-e frica de umbra mea, mi-e frica sa dorm ca poate n-o sa visez sau poate n-o sa ma mai trezesc.
Mi-e tot mai frica!
Astept sa ma lasi...sa pot sa intreb din nou, pentru a mia oara: "A parasi insemna totusi a trada???"
Eu cred ca da...
Mi-e somn si mi-e frig si mi-e frica..."vorbeste-mi acum...vreau sa-ti aud vocea..."
Mi-e frica de "ieri" pentru ca ai fost, mi-e frica de "azi" pentru ca n-ai fost, mi-e frica de "maine" ca poate n-o sa mai fi...in fiecare moment mie mi-e frica...si mi-e frica si nu mai pot trai...nu mai pot trai fara tine, nu mai pot trai cu tine, nu mai pot trai nicicum...zilele mele sunt totuna cu noptile...zilele mele trec si trec...uneori nici macar nu-mi dau seama. Sa nu ma intrebi ce zi e azi pentru ca o sa-ti zic ca e "vineri". Sau "luni". Sa nu ma intrebi nimic din ce eu n-as intreba. Sa nu ma intrebi ce simt pentru ca n-o sa-ti spun.
Sa nu...
Mi-e frica de privirea mea calda si rece, mi-e frica de gandurile mele, mi-e frica de ceea ce fac si simt, mai mult, mi-e frica de umbra mea, mi-e frica sa dorm ca poate n-o sa visez sau poate n-o sa ma mai trezesc.
Mi-e tot mai frica!
Astept sa ma lasi...sa pot sa intreb din nou, pentru a mia oara: "A parasi insemna totusi a trada???"
Eu cred ca da...
Mi-e somn si mi-e frig si mi-e frica..."vorbeste-mi acum...vreau sa-ti aud vocea..."
sâmbătă, 22 noiembrie 2008
Tu...
Zambetul tau cald, privirea ta limpede, ochii tai mari, pielea ta fina, mainile tale fricoase cu care m-ai atins toata noaptea, vocea ta soptita, gandurile tale pe care mi le-ai spus la ureche, teama ta, degetele tale lungi si drepte, unghiile curate si ingrijite cu pielitele taiate, parul tau moale, dintii albi si frumosi, buzele moi rupte intr-un sarut, sarutul tau - dimineata, pe frunte, parinteste, toate...
Zambetul meu sincer, privirea mea trista si pierduta uneori, ochii mei umezi, mainile mici si degetele strambe, vocea mea ragusita - dimineata, gandurile mele cele mai dureroase, teama mea cea mai mare, unghiile mele mici, dar curate, dintii mei ingrijiti - ca de lapte, pielea mea alba, buzele mici si calde, sarutul meu - noaptea tarziu...
...toate...
...imi amintesc ca timpul trece si ca orice as face, oricat m-as zbate eu...niciodata n-o sa pot prinde in mana clipa pe care mi-o doresc!
Si ma urasc pentru asta...
Zambetul meu sincer, privirea mea trista si pierduta uneori, ochii mei umezi, mainile mici si degetele strambe, vocea mea ragusita - dimineata, gandurile mele cele mai dureroase, teama mea cea mai mare, unghiile mele mici, dar curate, dintii mei ingrijiti - ca de lapte, pielea mea alba, buzele mici si calde, sarutul meu - noaptea tarziu...
...toate...
...imi amintesc ca timpul trece si ca orice as face, oricat m-as zbate eu...niciodata n-o sa pot prinde in mana clipa pe care mi-o doresc!
Si ma urasc pentru asta...
Da...
Ma trezesc in fiecare dimineata tot altfel - daca ma trezesc. Tot mai bine...
Imi dau seama ca in ultimul timp existenta mea se schimba. Si inca mult. Se trece prin viata mea, se ramane, se pleaca...se sta, pentru ca se sta bine. Pentru ca se iubeste bine. Pentru ca se iubeste cel mai bine. Pentru ca se viseaza mult, se viseaza orice, se viseaza de la pajisti de miere la povesti cu printi si printese. Se viseaza iremediabil, pentru o viata de acum inainte. Se viseaza pentru ca am ales eu sa se viseze, pana la capat! Se viseaza cum nu s-a visat niciodata. Se viseaza... se viseaza asa cum vreau eu - se viseaza doar visele mele - visele mele lungi, visele mele scurte, visele mele cu si despre tine, visele mele de tot felul!
In fine se viseaza...si se traieste bine!
Si da, viata mea se schimba. Si nu trepat, ci dintr-o data! Am invatat sa renunt la lucruri care imi fac rau, in favoarea unor lucruri care imi fac bine - inuman de bine, dureros de bine - un zambet dimineatza, un "ce faci?" pentru care se asteapta un alt respuns decat "bine" sau "uite, si eu pe aici...", o imbratisare in somn, un oftat din inima, de bine...o vorba buna...pentru toate astea am renuntat la a mai trai la limita, de a mai trai cu capul in nori (dar totusi, sa-mi ramana visele).
Da...
Parca mi-e un pic somn...n-o sa dorm. De teama...
Imi dau seama ca in ultimul timp existenta mea se schimba. Si inca mult. Se trece prin viata mea, se ramane, se pleaca...se sta, pentru ca se sta bine. Pentru ca se iubeste bine. Pentru ca se iubeste cel mai bine. Pentru ca se viseaza mult, se viseaza orice, se viseaza de la pajisti de miere la povesti cu printi si printese. Se viseaza iremediabil, pentru o viata de acum inainte. Se viseaza pentru ca am ales eu sa se viseze, pana la capat! Se viseaza cum nu s-a visat niciodata. Se viseaza... se viseaza asa cum vreau eu - se viseaza doar visele mele - visele mele lungi, visele mele scurte, visele mele cu si despre tine, visele mele de tot felul!
In fine se viseaza...si se traieste bine!
Si da, viata mea se schimba. Si nu trepat, ci dintr-o data! Am invatat sa renunt la lucruri care imi fac rau, in favoarea unor lucruri care imi fac bine - inuman de bine, dureros de bine - un zambet dimineatza, un "ce faci?" pentru care se asteapta un alt respuns decat "bine" sau "uite, si eu pe aici...", o imbratisare in somn, un oftat din inima, de bine...o vorba buna...pentru toate astea am renuntat la a mai trai la limita, de a mai trai cu capul in nori (dar totusi, sa-mi ramana visele).
Da...
Parca mi-e un pic somn...n-o sa dorm. De teama...
vineri, 21 noiembrie 2008
Azi e ziua mea
Am implinit azi 22 de ani si 2 luni. Mi-am facut un cadou. Mi-am permis sa fumez 2 tigari in camera. Si sa-mi beau cafeauna, in cana mea rosie, in fatza calculatorului.
M-am trezit fara sa spun "Trec anii, Daniela". M-am trezit trezit si-am spus: "Trec anii, Daniela, ce bine, inveti lucruri noi!".
Si mi-am adus aminte ca existi. Si respir.
M-am trezit fara sa spun "Trec anii, Daniela". M-am trezit trezit si-am spus: "Trec anii, Daniela, ce bine, inveti lucruri noi!".
Si mi-am adus aminte ca existi. Si respir.
joi, 20 noiembrie 2008
Despre iubirea mea...
Am inceput sa iubesc tot mai mult. Nu stiu daca e bine. Nu stiu daca iubirea mea va aduce ceva bun. Sau nu. Nu stiu daca nu cumva iubirea mea ma va indeparta de lume, nu peste mult. De oameni in general. Nu stiu daca nu cumva iubirea mea nu-i "buna". Nu stiu daca nu cumva povestile se repeta. Si se repeta, oricare ar fi ele...
Am inceput sa iubesc tot mai mult.
Si mai mult. Si ma doare.
Genul acela de iubire care pleaca de la o simpla propozitie: "Mi-e tare drag". Si se ajunge la "Mi-e prea drag", "Ma doare cat mi-e de drag". De tine.
Ma intreb daca se moare din astfel de iubire. Dintr-o iubire ca a mea. Oare cine va muri mai intai? Cina va claca prima data? Cina va cadea, iremediabil? Si inainte de toate, cine va avea puterea sa (ma) ierte?
Pe mine si iubirea mea...
Uneori cred ca iubirea asta nu-i de mine. De cele mai multe ori ma intreb de ce nu iubim toti la fel? Unii iubesc sintetic, altii iubesc din suflet, cu toata inima. Unii iubesc ca mine - din suflet, cu toata inima, bolnav, pentru o viata de acum..
O sa ma iert(i) vreodata?
Si daca da, cum o sa-mi dau eu seama?
Am inceput sa iubesc tot mai mult.
Si mai mult. Si ma doare.
Genul acela de iubire care pleaca de la o simpla propozitie: "Mi-e tare drag". Si se ajunge la "Mi-e prea drag", "Ma doare cat mi-e de drag". De tine.
Ma intreb daca se moare din astfel de iubire. Dintr-o iubire ca a mea. Oare cine va muri mai intai? Cina va claca prima data? Cina va cadea, iremediabil? Si inainte de toate, cine va avea puterea sa (ma) ierte?
Pe mine si iubirea mea...
Uneori cred ca iubirea asta nu-i de mine. De cele mai multe ori ma intreb de ce nu iubim toti la fel? Unii iubesc sintetic, altii iubesc din suflet, cu toata inima. Unii iubesc ca mine - din suflet, cu toata inima, bolnav, pentru o viata de acum..
O sa ma iert(i) vreodata?
Si daca da, cum o sa-mi dau eu seama?
luni, 17 noiembrie 2008
Totusi, de ce n-a nins???
M-am trezit de dimineata tare...
Este azi, 17 noiembrie 2008 si eu am crezut ca a nins...M-am intrebat 3 minute in continuu...mai vine iarna asta??? Cu zapada multa. Mi s-a parut ca a nins. Copacul pe care l-am vazut de partea cealalta a ferestrei, prin ochii plini de somn, mi se parea alb.Si nins.
Dar nu. Mi s-a parut.
In fine, urmeaza drumul lung spre Bocsa. Nu e mare lucru. N-o sa fiu singura.
Niciodata....
Totusi, de ce n-a nins?
Este azi, 17 noiembrie 2008 si eu am crezut ca a nins...M-am intrebat 3 minute in continuu...mai vine iarna asta??? Cu zapada multa. Mi s-a parut ca a nins. Copacul pe care l-am vazut de partea cealalta a ferestrei, prin ochii plini de somn, mi se parea alb.Si nins.
Dar nu. Mi s-a parut.
In fine, urmeaza drumul lung spre Bocsa. Nu e mare lucru. N-o sa fiu singura.
Niciodata....
Totusi, de ce n-a nins?
joi, 13 noiembrie 2008
Pot sau nu pot?
Mi-am dat seama ca imi populezi zilele, noptile, orele, secundele, timpul liber, timpul plin, cafeaua de diminata, prima tigara, e-mail-ul, messenger-ul, telefonul, visele, zambetul, atingerea calda a palmei, ochii, gandurile, drumul lung spre casa, visele mele toate...
Atat era scris...daca n-am putut duce la bun sfarsit asta, daca m-am lasat "pagubas", daca n-am fost in stare sa-ti spun si sa-ti arat ca imi populezi intreaga mea fiinta, cum...
Te pot privi in ochi pana ametesti si-ti muti privirea si gandurle dinaintea mea...te pot iubi pana te sufoc, te pot aduce in cele mai frumoase vise ale mele...te pot tine langa mine - in ciuda neputintei care ma urmareste mereu si acre nu ma lasa in pace. Dar de care intotdeauna scap.
Atat era scris...daca n-am putut duce la bun sfarsit asta, daca m-am lasat "pagubas", daca n-am fost in stare sa-ti spun si sa-ti arat ca imi populezi intreaga mea fiinta, cum...
Te pot privi in ochi pana ametesti si-ti muti privirea si gandurle dinaintea mea...te pot iubi pana te sufoc, te pot aduce in cele mai frumoase vise ale mele...te pot tine langa mine - in ciuda neputintei care ma urmareste mereu si acre nu ma lasa in pace. Dar de care intotdeauna scap.
miercuri, 12 noiembrie 2008
Am mintit,da...Si ce???
Mi s-a furat linistea. N-o mai am. N-o mai gasesc. Poate am pierdut-o eu - a fost primul gand azi-dimineata. M-am trezit cu o durere perversa de cap, care m-a urmarit toata ziua.
Mai tarziu am inteles ca nu mi s-a furat nimic. Si nici n-am pierdut.
Liniste...e inca acolo, in mine! Nu demult am gasit-o. N-ar fi putut sa ma paraseasca asa devreme. Nu stiu cum m-am putut gandi la asta. Iar m-am mintit. De ce? Ca-mi face placere...
Da, chiar imi face placere!
La un moment dat mi-a stat pe limba sa zic: Bad day today! Ce bine ca n-am zis. Doamne, ce bine ca n-am zis...
Iar as fi mintit...
De fapt, da, am mintit...si ce?
A mirosit iar a iarna...Si aseara, si de dimineata, si acum seara...
Cred totusi ca vine...
Cred numai...
Si totusi, azi ce mai faci???
Mai tarziu am inteles ca nu mi s-a furat nimic. Si nici n-am pierdut.
Liniste...e inca acolo, in mine! Nu demult am gasit-o. N-ar fi putut sa ma paraseasca asa devreme. Nu stiu cum m-am putut gandi la asta. Iar m-am mintit. De ce? Ca-mi face placere...
Da, chiar imi face placere!
La un moment dat mi-a stat pe limba sa zic: Bad day today! Ce bine ca n-am zis. Doamne, ce bine ca n-am zis...
Iar as fi mintit...
De fapt, da, am mintit...si ce?
A mirosit iar a iarna...Si aseara, si de dimineata, si acum seara...
Cred totusi ca vine...
Cred numai...
Si totusi, azi ce mai faci???
luni, 10 noiembrie 2008
Ce mai faci???
Tu: Ce mai faci?
Eu: Caut raspunsul la intrebarea asta...inca il caut...
Tu: Hmmm....cred ca in fiecare minut este altul
Eu: Asa e...oare cum va fi maine?
Tu: Hmmmm..... maine va fi...ce mai frumoasa zi... si poimaine la fel... si raspoimaine la fel... fiecare zi va fi cea mai frumoasa ...
Eu: Cat de frumoasa?
Tu: Cea mai frumoasa... de ce....pentru ca asa spunem de fiecare data...a fost cea mai frumoasa zi din viata mea... si asa ar trebui sa fie fiecare zi...pentru ca invatam ceva...si avem pe cineva langa noi de fiecare data
...
Eu: Oare care va fi cea mai frumoasa? intr-adevar cea mai frumoasa?
Tu: Toate... chiar si zilele triste sunt frumoase
Eu: toate, toate? N-o sa-ti scape nimic niciodata?
Tu: Dar o sa ma bucur de ce am putut observa. Iar chestiile care mi-au scapat o sa le las pe data viitoare...
Eu: Cat timp crezi ca va fi ziua urmatoare?
Tu: O eternitate...
Eu: Va fi pana maine? cand azi va fi ieri?
Tu: Nu...adica e doar o delimitare... in incercarea de a masura timpul
Eu: Poti tu sa-l masori?
Tu: Nuuu, nimeni nu poate...facem doar incercari nereusite...
Eu: Ce ai incercat tu de un timp incoace si nu ai reusit?
Tu: Ca persoanele dragi mie sa fie tot timpul happy!
Eu: Poate e unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-ai reusit, nu te-ai gandit???
Tu: Si tu cum raspunzi la intrebarea ta: Oare cum va fi maine?
Eu: Va fi cum vrem noi sa fie...
Tu: Si tu cum vrei sa fie?
Eu: La fel...
Tu: La fel?
Eu: La fel, da!
Tu: La fel ...ca si...
Eu: La fel...insa fara fuga...si fara teama... Si tu cum vrei sa fie?
Tu: Daca e cum vreau eu... atunci...nu pot decat sa sper ca va fi una frumoasa...
Eu: Si ca sa-ti raspund la intrebarea ce mai fac...nu mai caut raspunsul...sunt fericita...ca esti...
...ce bine ca esti...
Eu: Caut raspunsul la intrebarea asta...inca il caut...
Tu: Hmmm....cred ca in fiecare minut este altul
Eu: Asa e...oare cum va fi maine?
Tu: Hmmmm..... maine va fi...ce mai frumoasa zi... si poimaine la fel... si raspoimaine la fel... fiecare zi va fi cea mai frumoasa ...
Eu: Cat de frumoasa?
Tu: Cea mai frumoasa... de ce....pentru ca asa spunem de fiecare data...a fost cea mai frumoasa zi din viata mea... si asa ar trebui sa fie fiecare zi...pentru ca invatam ceva...si avem pe cineva langa noi de fiecare data
...
Eu: Oare care va fi cea mai frumoasa? intr-adevar cea mai frumoasa?
Tu: Toate... chiar si zilele triste sunt frumoase
Eu: toate, toate? N-o sa-ti scape nimic niciodata?
Tu: Dar o sa ma bucur de ce am putut observa. Iar chestiile care mi-au scapat o sa le las pe data viitoare...
Eu: Cat timp crezi ca va fi ziua urmatoare?
Tu: O eternitate...
Eu: Va fi pana maine? cand azi va fi ieri?
Tu: Nu...adica e doar o delimitare... in incercarea de a masura timpul
Eu: Poti tu sa-l masori?
Tu: Nuuu, nimeni nu poate...facem doar incercari nereusite...
Eu: Ce ai incercat tu de un timp incoace si nu ai reusit?
Tu: Ca persoanele dragi mie sa fie tot timpul happy!
Eu: Poate e unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-ai reusit, nu te-ai gandit???
Tu: Si tu cum raspunzi la intrebarea ta: Oare cum va fi maine?
Eu: Va fi cum vrem noi sa fie...
Tu: Si tu cum vrei sa fie?
Eu: La fel...
Tu: La fel?
Eu: La fel, da!
Tu: La fel ...ca si...
Eu: La fel...insa fara fuga...si fara teama... Si tu cum vrei sa fie?
Tu: Daca e cum vreau eu... atunci...nu pot decat sa sper ca va fi una frumoasa...
Eu: Si ca sa-ti raspund la intrebarea ce mai fac...nu mai caut raspunsul...sunt fericita...ca esti...
...ce bine ca esti...
sâmbătă, 8 noiembrie 2008
Viata mea din nou...s-o traieeeesc...
Parca nu mi-a placut ziua de azi...lipsea ceva acolo. Asteptam ceva. Inca nu stiu daca ceva sau pe cineva. Cert e ca asteptam. M-am trezit azi-dimineata. Greu m-am trezit. Ceasul suna obosit la ora 7:50 de dupa plapuma care mi-a tzinut cald toata noaptea. Parca prea cald. M-am trezit impacata cu mine, totusi, dupa un timp. Si calma. Si odihnita. Mi-am cautat cateva minute lungi telefonul...nu ma cautase nimeni. Lunga noapte...
Ascult din nou o piesa. Care doare. Astazi parca nu doare atat de tare. Dar totusi doare. E deja ora 21:19 si eu inca astept ceva. Sa-mi pice ceva din cer. O veste buna. Sa ma sune cineva sa ma intrebe "ce mai faci?" si sa asstepte sa auda raspunsul. Sau sa nu astepte, dar macar sa ma intrebe. Stiu ca exista cineva care se gandeste la mine. Chiar in momentel astea. Si-mi simte lipsa. Dar si prezenta totodata. Simt eu asta.
O simt atat de bine incat imi vine sa plang. Sa plang tare. Sa plang cum imi place mie. Cum plangeam inainte, din toata inima. Am uitat sa plang. si asta doare. Am uitat sa plang pentru ca am auzit eu ca daca plangi esti slab. Sau daca iti plangi de mila te umilesti. Nu mi-am plans niciodata de mila. De fatza cu altii. Dar am mai plans uneori. In mine. M-am umilit. "Hai, Daniela, pe cine vrei sa minti acum? Chiar o sa te minti, la infinit, pana in ultimul moment?"
Cine dracu' imi vorbeste? Si de ce?
"Danielaaaaaaa???? Daniela, ma auzi?"
Se aude un zgomot, undeva nu prea departe, dar se aude. ?Ma deranjeaza. Cred ca ar trebui sa ma trezesc. Din visare.
"Danielaaaaaaa????"
Ascult din nou o piesa. Care doare. Astazi parca nu doare atat de tare. Dar totusi doare. E deja ora 21:19 si eu inca astept ceva. Sa-mi pice ceva din cer. O veste buna. Sa ma sune cineva sa ma intrebe "ce mai faci?" si sa asstepte sa auda raspunsul. Sau sa nu astepte, dar macar sa ma intrebe. Stiu ca exista cineva care se gandeste la mine. Chiar in momentel astea. Si-mi simte lipsa. Dar si prezenta totodata. Simt eu asta.
O simt atat de bine incat imi vine sa plang. Sa plang tare. Sa plang cum imi place mie. Cum plangeam inainte, din toata inima. Am uitat sa plang. si asta doare. Am uitat sa plang pentru ca am auzit eu ca daca plangi esti slab. Sau daca iti plangi de mila te umilesti. Nu mi-am plans niciodata de mila. De fatza cu altii. Dar am mai plans uneori. In mine. M-am umilit. "Hai, Daniela, pe cine vrei sa minti acum? Chiar o sa te minti, la infinit, pana in ultimul moment?"
Cine dracu' imi vorbeste? Si de ce?
"Danielaaaaaaa???? Daniela, ma auzi?"
Se aude un zgomot, undeva nu prea departe, dar se aude. ?Ma deranjeaza. Cred ca ar trebui sa ma trezesc. Din visare.
"Danielaaaaaaa????"
vineri, 7 noiembrie 2008
Maine, azi va fi ieri...
Am ascultat azi o melodie. Mi-era dor...
M-am intors de la lucru un pic abatuta, un pic cu capul in aer, parca goala. Altfel de gol...Goala de ganduri. Daca nu ai ganduri, nu ai griji:
- Daniela, dar cand ai avut tu griji? Ce nu-ti amintesti din viata ta frumoasa? Tu ti-ai amintit mereu tot, de cand te-ai nascut. Stii tot despre tine. N-ai scapat nimic, niciodata. Of, Daniela, pe cine vrei tu sa pacalesti acum? Pe cine minti? Ai citit tu candva ca "minciuna e adevarul mascat". Deci, Daniela tu nu minti niciodata.
N-ai uitat...sau poate ai uitat doar sa te bucuri uneori de lucrurile cu adevarat importante. Caci ai multe care-ti sunt importante. Si apropiate.
Daniela, zi-mi, te-ai bucurat anul asta de toamna?
- Da, m-am bucurat...
- Cand, Daniela?
- Cum cand, tu stii totul despre mine? Atunci m-am bucurat, cand am simtit ca miroase a iarna, si a doua zi, am simtit toamna asta, nu ca fiind ultima, ci ca fiind printre primele...Cand am mers cu vantul la lucru...Mai stii? Cand ploaia rece i-a speriat pe toti...
- Da, Daniela, si tu nu te-ai speriat, si-ai venit cu tolba plina de povesti...Zi-mi, ce simti acum???
- Simt ca am ranit, dar simt ca am si bucurat, simt tot ce ar putea sa simta cineva in momentele astea...Simt din nou ca am uitat sa ma bucur, dar mai stiu ca exista cineva care ma va ajuta sa fac pana si asta.
- Ce Daniela?
- Lucrul asta simplu...bucuria...care vine atat din mine cat si din oameni.
Am fost cu tramvaiul azi. Si mi-am adus aminte caci am zis odata ca numai oamenii tristi merg cu tramvaiul. N-as fi vrut sa am oglinda la mine, sa ma privesc, oglinda o tin acasa sa-mi vad zambetul sincer , in fiecare dimineata.
- Ce oglinda, Daniela???
- N-ai aflat de oglinda mea???
- Nu. Daniela, tu esti trista acum???
- Trista? Ce inseamna a fi trist? Am uitat cum e sa fi trist. De parca niciodata nu am fost...
- Minti acum, Daniela.
- Minciuna e adevarul mascat...
Tu cine esti totusi???
Crezi tu ca mi-a raspuns? Mi-a spus doar ca maine, azi va fi ieri...
Si-a plecat. Nu pentru mult...
M-am intors de la lucru un pic abatuta, un pic cu capul in aer, parca goala. Altfel de gol...Goala de ganduri. Daca nu ai ganduri, nu ai griji:
- Daniela, dar cand ai avut tu griji? Ce nu-ti amintesti din viata ta frumoasa? Tu ti-ai amintit mereu tot, de cand te-ai nascut. Stii tot despre tine. N-ai scapat nimic, niciodata. Of, Daniela, pe cine vrei tu sa pacalesti acum? Pe cine minti? Ai citit tu candva ca "minciuna e adevarul mascat". Deci, Daniela tu nu minti niciodata.
N-ai uitat...sau poate ai uitat doar sa te bucuri uneori de lucrurile cu adevarat importante. Caci ai multe care-ti sunt importante. Si apropiate.
Daniela, zi-mi, te-ai bucurat anul asta de toamna?
- Da, m-am bucurat...
- Cand, Daniela?
- Cum cand, tu stii totul despre mine? Atunci m-am bucurat, cand am simtit ca miroase a iarna, si a doua zi, am simtit toamna asta, nu ca fiind ultima, ci ca fiind printre primele...Cand am mers cu vantul la lucru...Mai stii? Cand ploaia rece i-a speriat pe toti...
- Da, Daniela, si tu nu te-ai speriat, si-ai venit cu tolba plina de povesti...Zi-mi, ce simti acum???
- Simt ca am ranit, dar simt ca am si bucurat, simt tot ce ar putea sa simta cineva in momentele astea...Simt din nou ca am uitat sa ma bucur, dar mai stiu ca exista cineva care ma va ajuta sa fac pana si asta.
- Ce Daniela?
- Lucrul asta simplu...bucuria...care vine atat din mine cat si din oameni.
Am fost cu tramvaiul azi. Si mi-am adus aminte caci am zis odata ca numai oamenii tristi merg cu tramvaiul. N-as fi vrut sa am oglinda la mine, sa ma privesc, oglinda o tin acasa sa-mi vad zambetul sincer , in fiecare dimineata.
- Ce oglinda, Daniela???
- N-ai aflat de oglinda mea???
- Nu. Daniela, tu esti trista acum???
- Trista? Ce inseamna a fi trist? Am uitat cum e sa fi trist. De parca niciodata nu am fost...
- Minti acum, Daniela.
- Minciuna e adevarul mascat...
Tu cine esti totusi???
Crezi tu ca mi-a raspuns? Mi-a spus doar ca maine, azi va fi ieri...
Si-a plecat. Nu pentru mult...
joi, 6 noiembrie 2008
Inca se vand LOZURI
Azi am trecut prin Centru. Inca se mai vand lozuri. In plic. Oamenii inca asteapta sa castige. Unii asteapta sa castige incredere, altii o excursie, altii bani, altii orice...numai sa castige...ceva, orice!
Mi-am amintit de mine de acum 10 ani, cand eram inca la Bocsa si primeam bani de la bunici, la fiecare pensie si-mi cumparam o ciocolata cu Scufitza Rosie sau Martinel si-mi ramaneau bani sa-mi cumpar si un loz. Un loz in plic. N-am castigat niciodata. Nimic...
Mi-am amintit de copilaria mea, simpla si fericita. Si plina de jocuri. Poate n-am mancat de la Mc Donald's - poate am mancat de pe jos; poate n-am baut fresh de portocale- poate am baut apa din "sticla de Cola cu dop de Fanta", dupa inca 4 copii. Si-am fost fericita. Si m-am simtit bine. chiar foarte bine.
Apoi am crescut, am mers la scoala si-am invatat sa traiesc...Am invatat sa si iubesc. Mi-am dat seama dupa un timp ca pot sa si urasc, la fel de intens.
Am invatat sa-mi recunosc greselile toate, oricare ar fi ele...
Da, chiar oricare... Si-am vazut ca pot trai implinita.
Dupa un timp am vazut ca pana si increderea pe care eu o am in mine e contagioasa. Si-am fost, pentru a nu stiu cata oara, fericita.
Am vazut eu ca am valoare, n-a trebuit sa-mi spuna altii...si ca si munca mea are valoare. Am realizat ca ma pot juca nu numai cu cuvintele ci si cu timpul cum vreau eu, ca pot intoarce in favoarea lui, pana si trecerea lui.
Am inteles da, azi abia am inteles ca fiecare minut nu e tocmai unul pierdut...
Ma rog, dupa un timp, am mers pe Centru. si-am vazut lozurile care inca se vand.
In plic...
Mi-am amintit de mine de acum 10 ani, cand eram inca la Bocsa si primeam bani de la bunici, la fiecare pensie si-mi cumparam o ciocolata cu Scufitza Rosie sau Martinel si-mi ramaneau bani sa-mi cumpar si un loz. Un loz in plic. N-am castigat niciodata. Nimic...
Mi-am amintit de copilaria mea, simpla si fericita. Si plina de jocuri. Poate n-am mancat de la Mc Donald's - poate am mancat de pe jos; poate n-am baut fresh de portocale- poate am baut apa din "sticla de Cola cu dop de Fanta", dupa inca 4 copii. Si-am fost fericita. Si m-am simtit bine. chiar foarte bine.
Apoi am crescut, am mers la scoala si-am invatat sa traiesc...Am invatat sa si iubesc. Mi-am dat seama dupa un timp ca pot sa si urasc, la fel de intens.
Am invatat sa-mi recunosc greselile toate, oricare ar fi ele...
Da, chiar oricare... Si-am vazut ca pot trai implinita.
Dupa un timp am vazut ca pana si increderea pe care eu o am in mine e contagioasa. Si-am fost, pentru a nu stiu cata oara, fericita.
Am vazut eu ca am valoare, n-a trebuit sa-mi spuna altii...si ca si munca mea are valoare. Am realizat ca ma pot juca nu numai cu cuvintele ci si cu timpul cum vreau eu, ca pot intoarce in favoarea lui, pana si trecerea lui.
Am inteles da, azi abia am inteles ca fiecare minut nu e tocmai unul pierdut...
Ma rog, dupa un timp, am mers pe Centru. si-am vazut lozurile care inca se vand.
In plic...
miercuri, 5 noiembrie 2008
Despre timp
Mi-am dat eu seama, si azi, de ce stiam deja de mai demult...Oricat ai incerca sa opresti timpul in loc, niciodata n-ai sa reusesti. Oricat ai incerca sa-i incetinesti trecerea, parca, din ciuda, i-ai grabi-o...Mi-am dat seama ca pot trece ore intregi, insa pentru mine sa nu treaca, mi-am dat seama ca asa vital e timpul petrecut si trecut incat mereu ai vrea sa-l tii numai si numai pentru tine. Mi-am dat seama ca, cu cat petreci mai mult timp cu cineva, cu atat devii mai apropiat si ti-ai dori ca unele clipe sa fie nesfarsite - ca acele clipe in care esti cel mai fericit si ti le aduci aminte in mometele in care esti trist sau pur si simplu n-ai chef.
Mi-am dat eu seama ca oricat as incerca sa fug deja s-a intamplat in viata mea...
Sunt lucruri despre mine pe care eu le-am uitat sau nu, pur si simplu le-am evitat, pe care incep incet sa mi le reamintesc si sa le accept...Si mi-e atat de bine...
Despre timp, timpul meu care a fost si inca este, o sa povestesc mai tarziu...
Mi-am dat eu seama ca oricat as incerca sa fug deja s-a intamplat in viata mea...
Sunt lucruri despre mine pe care eu le-am uitat sau nu, pur si simplu le-am evitat, pe care incep incet sa mi le reamintesc si sa le accept...Si mi-e atat de bine...
Despre timp, timpul meu care a fost si inca este, o sa povestesc mai tarziu...
Azi
Am avut o zi placuta.Calda.Ruginie, de toamna. Plina. Cu soare. Cu zambet. Cu bucurie.
Am avut o zi rezervata pentru mine pe care am impartit-o cu voi. Cu voi toti. Pe drumul catre scoala mi-am amintit de vechile mele obiceiuri si anume, sa nu merg de doua ori intr-o zi pe acelasi drum...Si-am zambit. Mi-am adus aminte de diminetile in care ceasul meu suna bolnav la 6;45, de cursurile la care eram si nu eram, de colegii de facultate, de statul in Unirii. Pe banci. Am trecut azi pe acolo. Parca-i neschimbat...parca. Am simtit un curent rece care mi-a traversat corpul, de sus pana jos. Mi-au venit in minte zilele calde in care stateam pe-o banca cu mine si ne zambeam, zilele ploiase in care stateam cu umbrela de teama sa nu uit nimic din ce e acolo, am vazut cea mai frumoasa stradutza din Unirii azi si mai frumoasa, am vazut copilul din mine, care inca "straluceste" cu toata frotza lui (si mi-am dat seama ca n-o sa ma lase singura niciodata). M-am inalnit in Complex cu o cunostiinta mai veche cu care mi-am petrecut ultimii doi ani de liceu, am ras si-am vorbit despre "ce ai mai facut?", formal...
Am fost la Carturesti si-am baut ceai si n-am simtit nevoia sa fumez. Am analizat fiecare detaliu din ziua asta care mi-as dori sa nu se termine niciodata...sa ramana suspendata...
Pentru noi...
Am avut o zi rezervata pentru mine pe care am impartit-o cu voi. Cu voi toti. Pe drumul catre scoala mi-am amintit de vechile mele obiceiuri si anume, sa nu merg de doua ori intr-o zi pe acelasi drum...Si-am zambit. Mi-am adus aminte de diminetile in care ceasul meu suna bolnav la 6;45, de cursurile la care eram si nu eram, de colegii de facultate, de statul in Unirii. Pe banci. Am trecut azi pe acolo. Parca-i neschimbat...parca. Am simtit un curent rece care mi-a traversat corpul, de sus pana jos. Mi-au venit in minte zilele calde in care stateam pe-o banca cu mine si ne zambeam, zilele ploiase in care stateam cu umbrela de teama sa nu uit nimic din ce e acolo, am vazut cea mai frumoasa stradutza din Unirii azi si mai frumoasa, am vazut copilul din mine, care inca "straluceste" cu toata frotza lui (si mi-am dat seama ca n-o sa ma lase singura niciodata). M-am inalnit in Complex cu o cunostiinta mai veche cu care mi-am petrecut ultimii doi ani de liceu, am ras si-am vorbit despre "ce ai mai facut?", formal...
Am fost la Carturesti si-am baut ceai si n-am simtit nevoia sa fumez. Am analizat fiecare detaliu din ziua asta care mi-as dori sa nu se termine niciodata...sa ramana suspendata...
Pentru noi...
marți, 4 noiembrie 2008
Pana aici!
Am toate motivele sa fiu fericita si totusi nu sunt. Ce ma nemultumeste mai exact, nu cred ca voi afla in curand. Lumea, in ansamblu s-a dovedit a fi asa cum stiam eu ca este, nici buna, nici rea, un amestec murdar intre cele doua stari, mult prea usor de confundat. Prea multi se pacalesc singuri, prea putini sunt pregatiti sa tina piept la ce va urma: o lupta din care va reusi sa scape doar cel care are stomac bun. Restul nu! Nu-i o senzatie ceea ce se petrece ( cand spun asta, generalizez, nu este vorba de nici o aluzie ) dar nici nu pot schimba ceva. La ce bun? Nimeni nu crede in mine, nimeni nu crede ca am putere si pot muta muntii din loc, nimeni nu ma asculta pentru ca ei cred ca nu am nimic bun de zis, nimeni nu ma priveste in ochi pentru ca am privirea trista si e contagios, nimeni nu ma vede zambind pentru ca n-o fac, nimeni nu stie cu ce ma ocup pentru ca nu au intrebat niciodata, nimeni nu ma intreaba daca mi-e bine sau rau, nimeni nu-mi simte lipsa daca dispar din peisaj o saptamana, nimeni nu s-a intrebat la ce ma gandesc in ultimul timp...nimeni!!! Nimeni nu se mai complica, toti vor sa scape de cate ceva, unii de datorii, altii de cel de langa el, de un gand, de un vis...Diferenta dintre mine si lume este ca eu nu ma mai satur de ea, in timp ce ea nu mai stie cum sa scape de mine...Sunt atatea diferente, atatea lucruri ne despart si totusi, eu exist desi am uitat sa ma nasc, zilelele trec, desi nu-mi dau seama, pe zi ce trece obosesc tot mai mult, cautarile mele nu se mai termina, traiesc acelasi vis de ani de zile...si tot asa...la nesfarsit!N-am terminat niciodata ceva, pentru ca n-am inceput nimic, nici macar n-am incercat sa ma gandesc, tot ceea ce am facut, la dracu, am facut prost...Insa continui sa traiesc ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum nimeni nu ar sti cine sunt eu si ce-mi poate pielea, ca si cum, ca si cand...toti m-ar iubi doar pe mine. Si nu stiu cati o fac, dar nici macar asta nu-mi pasa. Dar nici singura nu-s : undeva in lume, exista cineva cu care, la un moment dat, o sa-mi impart nu numai tristetea, ci si bucuriile, exista cineva care imi intelege frustrarile si ma accepta asa cum sunt, trebuie sa existe cineva in fata caruia sa nu pot disimula, mai trebuie sa existe cineva care sa ma faca sa inteleg ce mi se intampla de fapt...Uneori mi-e atat de dor de mine incat uit pana si de mama care ma asteapta acasa, uneori uit ca poate maine, viata mea va urma alt drum, uneori uit ca in curand va trebui sa renunt la "copilaria mea", uneori uit ca unii ma privesc ca pe un om mare, uneori inchipuirile sunt mult mai puternice decat realitatea si simt ca nu ma pot trezi din visare si probabil cand am sa fac asta va fi prea tarziu si-o sa regret atunci ca intr-o viata de om ( ca a mea ), n-am avut nici un moment de luciditate...Uneori, inconstient fac lucruri care, pe unii ii ranesc, alteori ascund anumite lucruri pentru ca vreau sa am si eu secretul meu...De cele mai multe ori stau si ascult povestea vreunui necunoscut si mi-as dori sa fie a mea, pentru ca eu n-am una, sau pentru ca vreau s-o uit pe a mea care-i asa de trista...In alta ordine de idei, lumea e totusi prea dura! Nu m-am gandit niciodata la asa ceva - pe mine la scoala m-au invatat adunari si scaderi, nu cum sa traiesc. La scoala mi-au zis ca nimic nu este imposibil si uite ca m-au mintit. Tot la scoala mi-au povestit ca exista o egalitate intre oameni...unde-i egalitatea? De ce unii merg pe jos, iar altii cu masina? De ce exista saracie si bogatie? Totul are o explicatie - da...sunt mii de intrebari fara raspuns. Atata tot.Viata mea...un sir de NU, o iluzie continua, un vis fara finalitate in care candva am crezut si eu...nu mi-am dorit niciodata mai mult decat am avut si tot n-a fost bine, am refuzat o viata fara basm pentru ca nu m-a interesat sa traiesc astfel, am alergat dupa ceva si n-am gasit nimic...nimic....Nimic n-o sa ma faca sa ma simt mai bine. Nimic -desigur, am uitat cat de comod este NIMICUL!!!!
Nu si viata...
Nu exista nimic pe lumea asta. Doar tu...ca om...in fiecare zi te rogi la Dumnezeu ca sa apuci si ziua de maine, te rogi pentru un strop de fericire( de care nu mai sunt sigura ca exista), te rogi sa ai bani ca sa poti zambi, te rogi sa ai bani sa poti vizita un loc pe care ti-ai dorit de mult sa-l vezi, te rogi sa ai bani sa-ti cumperi ceva frumos, te rogi sa iti iei examenele pentru care nu ai invatat nimic, te rogi sa mai treaca o zi in momentele in care esti plictisit, te rogi sa te insanatosesti atunci cand te simti bolnav, te rogi sa apara cineva care sa-ti faca zilele mai frumoase, te rogi sa crezi macar ca ai de toate si ca nu-ti lipseasca nimic, te rogi sa ajungi bogat ca sa-ti privesti prietenii de sus, te rogi sa calatoresti prin vietile altora si-ti doresti sa ramai intr-una din ele...In esenta - te rogi sa ai BANI! Tu crezi ca asa vei gasi fericirea...Nu...fericirea nu exista...nici macar in mintea ta!Nici macar tristetea nu exista( doar in mintea mea). Exista doar compararea unei stari cu alta...un amestec oarecum indispensabil, un aluat( ca la prajituri) mai mult sau mai putin dulce...dar exista...ceva...exista...numai ca nu stim ce. Raman doua posibilitati: cei optimisti sau cei care urmaresc ceva, care au un scop al lor zic ca fericirea exista sau simt ei nevoia sa existe...cei mai slabi, cei care nu si-au gasit un sens pe lume, cred ca nu exista decat nenorocire! Cei realisti, asa ca mine( in momente de maxima luciditate) zic ca nu exista nici fericire, nici nenorocire, si ca fiecare traieste viata care i se potriveste!!!Tu ce crezi? Tu cum traiesti???Si totusi, zilele trecute mi s-a spus: " cei ce cred ca fericirea nu se poate cumpara, nu stiu de unde se fac cumparaturile!" Mi s-a spus ca poti cumpara orice cu bani...am intrebat poti cumpara si viata??? A tacut. Dupa un timp, mi-a spus ca nu...nu si viata. Dar moartea...cu siguranta!
luni, 3 noiembrie 2008
Desi eu n-am crezut...
...mi se intampla lucruri noi. Zilnic. Mi se intampla lucruri frumoase. Lucruri de care chiar aveam nevoie si pe care le-am tot asteptat de-a lungul timpului. Lucruri care s eintampla prea repede sau prea devreme, lucruri pentru care ma surprind zambind de una singura pe strada, acasa, peste tot. Si pe strada oamenii se uita ciudat. Mie nu-mi pasa!
A inceput sa-mi fie tot mai dor...de oameni mai ales. De caldura cu care la un moment dat m-au primit in viata lor, asa usor - sau nu usor, asa de bine! De ochii blanzi si sinceri cu care ma privesc in momentul in care eu apar, de nu stiu unde...
Mi se intampla lucruri ciudate. Zilnic. Si azi am avut puterea sa recunosc asta. Numai azi...
Lucruri la care nu m-am asteptat in viata mea...sau nu ca nu m-ama steptat, pur si simplu nu mi se parea realizabile. Dar totusi s-au intamplat.
N-o sa va spun acum ce mi se intampla pentru ca nici eu nu stiu cu adevarat. Poate nici n-o sa stiu vreodata. Asta nu inseamna ca daca nu stiu eu, n-o sa stie niemni.
Lucrurile cu adevarat importante (mi-am dat eu seama) se intampla in momentele cu adevarat importante.
Ai aparut in viata mea exact cand aveam mai mare nevoie. Sau cand te asteptam pe tine. Pentru ca pe tine te-am asteptat, neincetat, ani la rand. Nici macar nu stiu ce sa mai cred...
Dar cred ca ti-am zis deja asta...
A inceput sa-mi fie tot mai dor...de oameni mai ales. De caldura cu care la un moment dat m-au primit in viata lor, asa usor - sau nu usor, asa de bine! De ochii blanzi si sinceri cu care ma privesc in momentul in care eu apar, de nu stiu unde...
Mi se intampla lucruri ciudate. Zilnic. Si azi am avut puterea sa recunosc asta. Numai azi...
Lucruri la care nu m-am asteptat in viata mea...sau nu ca nu m-ama steptat, pur si simplu nu mi se parea realizabile. Dar totusi s-au intamplat.
N-o sa va spun acum ce mi se intampla pentru ca nici eu nu stiu cu adevarat. Poate nici n-o sa stiu vreodata. Asta nu inseamna ca daca nu stiu eu, n-o sa stie niemni.
Lucrurile cu adevarat importante (mi-am dat eu seama) se intampla in momentele cu adevarat importante.
Ai aparut in viata mea exact cand aveam mai mare nevoie. Sau cand te asteptam pe tine. Pentru ca pe tine te-am asteptat, neincetat, ani la rand. Nici macar nu stiu ce sa mai cred...
Dar cred ca ti-am zis deja asta...
sâmbătă, 1 noiembrie 2008
Am hotarat azi...
M-am intors de la job, ca un copil de clasa a doua...cu mainile la spate si cu capul sus, respirand aerul proaspat de dupa ploaia rece probabil, care pe unii i-a speriat irecuperabil. M-am intors zambind pentru ca a fost o zi buna. Am facut tot ce mi-am dorit sa fac, am mancat mult dulce si multa ciocolata, m-am sters pe pantaloni, am baut cola, am ras pana la epuizare...
Am hotarat azi sa nu ma mai intorc niciodata in locurile din care am plecat (exeptia este doar acasa), sa nu ma mai intorc in vietile oamenilor pe care i-am lasat undeva in urma, sa nu ma mai intorc in acelasi vis de seara cu seara, sa nu mai incerc sa-mi aduc trecutul in prezent si sa uit de un viitor stralucit de care in ultima vreme mi s-a vorbit atat de frumos...
Am hotarat sa zambesc ca si pana acum, sa nu uit din nou de "oglinda" care ma asteapta in fiecare dimineata si-mi spune: "Daniela, ai zambit azi? Daca da, ai zambit sincer?"
Am hotarat sa-ti spunin fiecare zi cat de fericita sunt ca te-am intalnit, sa nu-mi fie frica sa spun asta, pentru ca pana la urma asta simt si n-o sa se schimbe cu absolut nimic, oricat mi-as dori sa ascund. Si in fond de ce sa ascund?
A fost o zi superba...
Am hotarat sa-mi fac toate zilele de acum asa...Si le voi face. De ce???
Pentru ca pot...
Am hotarat azi sa nu ma mai intorc niciodata in locurile din care am plecat (exeptia este doar acasa), sa nu ma mai intorc in vietile oamenilor pe care i-am lasat undeva in urma, sa nu ma mai intorc in acelasi vis de seara cu seara, sa nu mai incerc sa-mi aduc trecutul in prezent si sa uit de un viitor stralucit de care in ultima vreme mi s-a vorbit atat de frumos...
Am hotarat sa zambesc ca si pana acum, sa nu uit din nou de "oglinda" care ma asteapta in fiecare dimineata si-mi spune: "Daniela, ai zambit azi? Daca da, ai zambit sincer?"
Am hotarat sa-ti spunin fiecare zi cat de fericita sunt ca te-am intalnit, sa nu-mi fie frica sa spun asta, pentru ca pana la urma asta simt si n-o sa se schimbe cu absolut nimic, oricat mi-as dori sa ascund. Si in fond de ce sa ascund?
A fost o zi superba...
Am hotarat sa-mi fac toate zilele de acum asa...Si le voi face. De ce???
Pentru ca pot...
miercuri, 29 octombrie 2008
Nimeni...
DACA TI-AS SPUNE CA TE IUBESC,TE-AS MINTI [...] EU AM NEVOIE DE TINE.
VREAU SA-MI CONTINUI VISELE...
Nimeni nu stie ca eu am plans cu lacrimi adevarate,
Nimeni nu stie de ce am adunat atata tristete,
Nimeni nu stie ca, de fapt, mi-am impartit singuratatea cu tine,
Nimeni nu stie ca mi-am pus visele la picioarele tale, si am contat pe tine,
Nimeni nu stie ca m-ai alungat din viata ta atunci cand aveam mai mare nevoie de tine,
Nimeni nu stie ca mi-as da jumatate din viata ca sa fi langa mine macar o secunda,
Nimeni nu stie ca mi-e dor de tine asa cum le e dor frunzelor de ploaia de Septembrie,
Nimeni nu stie ca fiecare cuvant de-al tau inseamna o ora in minus din viata mea si o zi in plus de tristete,
Nimeni nu stie ce am devenit eu si de ce,
Nimeni nu stie ca drumul catre aducerile aminte inca trece prin fatza ferestrei tale,
Nimeni nu stie ca a parasi inseamna totusi a trada,
Nimeni nu stie ca mi-as dori sa fiu din nou copil,
Nimeni nu stie ca sufletul meu nu a mai zambit de ani de zile,
Nimeni nu stie ca te iubesc dar in acelasi timp te si urasc,
Nimeni nu stie ca persoanele in care am avut incredere m-au dezamagit, inclusiv tu,
Nimeni nu stie cat de frumos m-ai mintit,
Nimeni nu stie ca plang de dor, si nu de somn,
Nimeni nu stie ca ne-am sarutat in tacere si in gand, chiar de fiecare data,
Nimeni nu stie ca experienta mi-a demonstrat ca incapatanarea nu ma face cu nimic mai fericita,
Nimeni nu stie ca am vrut sa fiu a ta,
Nimeni nu stie ca demult aveam vise poleite cu speranta,
Nimeni nu stie ca viata chiar a fost cruda cu mine,
Nimeni nu stie ca am visat sa te intalnesc in ultima mea toamna...
Nimeni nu stie cand va fi ASTA.....
17 MAI 2006
Nimeni nu stie ca eu am plans cu lacrimi adevarate,
Nimeni nu stie de ce am adunat atata tristete,
Nimeni nu stie ca, de fapt, mi-am impartit singuratatea cu tine,
Nimeni nu stie ca mi-am pus visele la picioarele tale, si am contat pe tine,
Nimeni nu stie ca m-ai alungat din viata ta atunci cand aveam mai mare nevoie de tine,
Nimeni nu stie ca mi-as da jumatate din viata ca sa fi langa mine macar o secunda,
Nimeni nu stie ca mi-e dor de tine asa cum le e dor frunzelor de ploaia de Septembrie,
Nimeni nu stie ca fiecare cuvant de-al tau inseamna o ora in minus din viata mea si o zi in plus de tristete,
Nimeni nu stie ce am devenit eu si de ce,
Nimeni nu stie ca drumul catre aducerile aminte inca trece prin fatza ferestrei tale,
Nimeni nu stie ca a parasi inseamna totusi a trada,
Nimeni nu stie ca mi-as dori sa fiu din nou copil,
Nimeni nu stie ca sufletul meu nu a mai zambit de ani de zile,
Nimeni nu stie ca te iubesc dar in acelasi timp te si urasc,
Nimeni nu stie ca persoanele in care am avut incredere m-au dezamagit, inclusiv tu,
Nimeni nu stie cat de frumos m-ai mintit,
Nimeni nu stie ca plang de dor, si nu de somn,
Nimeni nu stie ca ne-am sarutat in tacere si in gand, chiar de fiecare data,
Nimeni nu stie ca experienta mi-a demonstrat ca incapatanarea nu ma face cu nimic mai fericita,
Nimeni nu stie ca am vrut sa fiu a ta,
Nimeni nu stie ca demult aveam vise poleite cu speranta,
Nimeni nu stie ca viata chiar a fost cruda cu mine,
Nimeni nu stie ca am visat sa te intalnesc in ultima mea toamna...
Nimeni nu stie cand va fi ASTA.....
17 MAI 2006
Ce vremuri...
Ma chinuie visul mereu,
Retaraiesc ce-am trait candva
Ma chinuie sufletul meu,
Aud pasii, dar nu vad omul
Ma chinui lacrima amara,
Rostesc o rugaciune dar nu gasesc credinta(in mine!)
Ma doare ochiul stang de atata plans,
Frunzele se prabusesc la pamant
E toamna mea, cu sau fara vant...
Ma doare tacerea,
Ce-mi biciuie timpanul
Ma doare singuratatea mea,
Si nu ma lasa sa fiu a ta
Ma doare uitarea,
Insa fiecare va merge pe calea sa
Ma doare intreg trupul meu,
Rece, sub tine, de-atatea ori....
Timisoara, 23 octombrie 2006
Retaraiesc ce-am trait candva
Ma chinuie sufletul meu,
Aud pasii, dar nu vad omul
Ma chinui lacrima amara,
Rostesc o rugaciune dar nu gasesc credinta(in mine!)
Ma doare ochiul stang de atata plans,
Frunzele se prabusesc la pamant
E toamna mea, cu sau fara vant...
Ma doare tacerea,
Ce-mi biciuie timpanul
Ma doare singuratatea mea,
Si nu ma lasa sa fiu a ta
Ma doare uitarea,
Insa fiecare va merge pe calea sa
Ma doare intreg trupul meu,
Rece, sub tine, de-atatea ori....
Timisoara, 23 octombrie 2006
-in amintirea acelor vremuri in care ma chinuia si un cuvant spus anapoda;
-in amintirea atator sosiri si plecari prin sufletul meu;
-in amintirea zilelor in care ma durea si trecerea unei secunde;
-in amintirea ta, pentru ca nimeni nu stie cine esti tu cu adevarat
Good day...today!
Sunt asa de fericita. Drumul la Bocsa n-a fost degeaba. Mi-am regasit cele mai vechi si mai dulci amintiri. Mi-am gasit cele mai calde ganduri, mi-am trait pentru un moment viata mea de liceu, iubirile cele mai...
Mi-am gasit caietul cu coperta verde pe care l-am primit pentru a-mi scrie gandurile.
Si-am sa va spun si voua ce-am gasit:
Mi-am gasit caietul cu coperta verde pe care l-am primit pentru a-mi scrie gandurile.
Si-am sa va spun si voua ce-am gasit:
Ceea ce imi doresc eu de fapt,
exista numai in mintea mea.
Baiatul pe care-l astept
Traieste la marginea visului meu
se pune de-a curmezisul gandurilor mereu
se reazama de un copac mult prea inalt
Respira un aer un pic cam greu
Dar totusi exista....
Undeva in lume
domneste iubirea;
Azi n-am chef de glume
Maine imi expira contractul cu fericirea...
La poalele muntelui
Exista placere!!!
De sus, ma rostogolesc la vale
Si tu,
Ca o ultima toamna imi apari in cale
Alerg, alerg ... nu scap de tine
nu stiu de e rau, de e bine
Un alt suvoi de lacrimi .... ma pandeste!
De prea multa lene ma plang neincatat
Am oasele rupte in mii de bucati
Si iar imi amintesc:
EL EXISTA, EU AM UITAT SA MA NASC!
exista numai in mintea mea.
Baiatul pe care-l astept
Traieste la marginea visului meu
se pune de-a curmezisul gandurilor mereu
se reazama de un copac mult prea inalt
Respira un aer un pic cam greu
Dar totusi exista....
Undeva in lume
domneste iubirea;
Azi n-am chef de glume
Maine imi expira contractul cu fericirea...
La poalele muntelui
Exista placere!!!
De sus, ma rostogolesc la vale
Si tu,
Ca o ultima toamna imi apari in cale
Alerg, alerg ... nu scap de tine
nu stiu de e rau, de e bine
Un alt suvoi de lacrimi .... ma pandeste!
De prea multa lene ma plang neincatat
Am oasele rupte in mii de bucati
Si iar imi amintesc:
EL EXISTA, EU AM UITAT SA MA NASC!
BOCSA, 7 NOIEMBRIE 2006
marți, 28 octombrie 2008
Si m-a durut....
Am ascultat o melodie care poate ucide oameni. Si m-a durut....
M-a durut atat de tare incat mi-am dat seama ca timpul este o asemenea ingramadire de vise , intamplari, pietre si soare, incat nu-ti mai dai seama unde incepe unul(si ma refer strict la vise) si unde se termina celalalt. Si daca se termina. Si mai ales de ce se termina.
Ajungi la un moment dat sa crezica numai timpul tau ti-a mai ramas si ca si pe el trebuie sa-l imparti. Ca pana la urma nimic nu e al tau, ca pana si visele-ti sunt luate, ca nu mai poti sa speri pentru ca ti-e frica...
Ti-e frica mai ales de tine, ca n-o sa te ridici niciodata la nivelul asteptarilor tale, ca o sa cazi in materie, ca esti obisnuit cu caderile, ca n-o sa fie nimeni care sa te ridice, ca esti pre prost si ca nu ai suficient de multa putere sa te mentii pe linia de plutire. Si tie iti pasa, nu petru ca esti prost, ci pentru ca esti bun.
Daca esti bun, insemana ca esti prost.
Mie mi-a zis cineva odata....ca daca o sa am nevoie candva de ceva, sa caut in mine puterea necesara pentru a ma ajuta. Sa nu fug de mine pentru ca la un moment dat tot ma voi gasi...
Sa nu caut in oameni ceva ce niciodata n-o sa pot avea. Si mai ales, sa nu caut in oameni ceea ce nu gasesc la mine. Si sa nu-mi doresc nimic mai mult din tot ce am acum. Sa nu-mi doresc sa opresc timpul pentru ca n-o sa reusesc asta niciodata.
Sa am incredere in mine, insa cu masura - muntii din loc n-o sa-i mut niciodata.
In fiecare zi imi dau seama ca sunt o mie de motive pentru care merita sa traiesc, pentru care sa zambesc. Sa zambesc sincer...
Si-ti multumesc pentru ca mi-ai amintit ca sunt un om minunat! Si ca m-ai facut sa ma uit mai des in oglinda si sa vad dincolo de aparente, ca inca mai pot zambi.
Am fost cea mai fericita!
M-a durut atat de tare incat mi-am dat seama ca timpul este o asemenea ingramadire de vise , intamplari, pietre si soare, incat nu-ti mai dai seama unde incepe unul(si ma refer strict la vise) si unde se termina celalalt. Si daca se termina. Si mai ales de ce se termina.
Ajungi la un moment dat sa crezica numai timpul tau ti-a mai ramas si ca si pe el trebuie sa-l imparti. Ca pana la urma nimic nu e al tau, ca pana si visele-ti sunt luate, ca nu mai poti sa speri pentru ca ti-e frica...
Ti-e frica mai ales de tine, ca n-o sa te ridici niciodata la nivelul asteptarilor tale, ca o sa cazi in materie, ca esti obisnuit cu caderile, ca n-o sa fie nimeni care sa te ridice, ca esti pre prost si ca nu ai suficient de multa putere sa te mentii pe linia de plutire. Si tie iti pasa, nu petru ca esti prost, ci pentru ca esti bun.
Daca esti bun, insemana ca esti prost.
Mie mi-a zis cineva odata....ca daca o sa am nevoie candva de ceva, sa caut in mine puterea necesara pentru a ma ajuta. Sa nu fug de mine pentru ca la un moment dat tot ma voi gasi...
Sa nu caut in oameni ceva ce niciodata n-o sa pot avea. Si mai ales, sa nu caut in oameni ceea ce nu gasesc la mine. Si sa nu-mi doresc nimic mai mult din tot ce am acum. Sa nu-mi doresc sa opresc timpul pentru ca n-o sa reusesc asta niciodata.
Sa am incredere in mine, insa cu masura - muntii din loc n-o sa-i mut niciodata.
In fiecare zi imi dau seama ca sunt o mie de motive pentru care merita sa traiesc, pentru care sa zambesc. Sa zambesc sincer...
Si-ti multumesc pentru ca mi-ai amintit ca sunt un om minunat! Si ca m-ai facut sa ma uit mai des in oglinda si sa vad dincolo de aparente, ca inca mai pot zambi.
Am fost cea mai fericita!
luni, 27 octombrie 2008
File din poveste (11.01.2008)
Privirea inlacrimata, trista si fixa (intr-un punct altul decat realitatea) cu care m-a intampinat, ochiul drept guvernat de cataracta si celalalt limpede, sanatos si negru, m-au speriat peste masura. Ma simteam stransa cu usa (chiar daca stiam ca nimic rau nu mi se poate intampla) si obligata sa raspund unor intrebari total anapoda, ca la un examen oral. Faptul ca nu ma privea in ochi cand imi vorbea, intrebarile continue si repezi ca apele unui rau grabit si nervos, m-au deranjat cel mai tare, m-au infricosat si m-au facut sa-mi doresc sa se intample ceva in acel moment care sa ma faca sa dispar definitiv. Parca ma studia din cap pana in picioare si regasea in mine tineretea ei pierduta pe nu stiu unde, printr-un colt al lumii strain si uitat. Pentru o clipa am crezut ca ma uraste, apoi mi-am dat seama ca am in fata mea un om dezaxat care nu poate accepta ca nu toate lucrurile se pot cumpara cu bani, ca intensitatea clipelor de glorie si extaz, e trecatoare, ca anii cei mai buni nu se mai intorc si ca tot ce putem face e sa ni-i amintim...cu drag...
Trandafirii albi pe care ii tinea aproape aproape, mi-au parut atat de stranii, parca prevesteau oarecum moartea cuiva. Ce am simtit intens si fara posibilitatea de a nega, a fost MILA. La un moment dat am crezut ca datoria mea ar putea fi aceea de a intreba daca ajutorul meu, oricare ar fi acesta, i-ar putea fi de folos in vreun fel. Insa am tacut. Mi-a lipsit curajul, ca si in nenumaratele situatii de care am fost incercata.
Starea deplorabila, atat fizic cat si moral, nepasarea, ignoranta, indiferenta pe care azi le-a afisat, decolteul vulgar, sanii lasati si cazuti ca tencuiala unor blocuri inalte si vechi, expresia fetei imbatranita, obosita si bolnava parca, zambetul mecanic si in reprize ca al unui om nebun fara limita, nu au facut altceva decat sa ma dezguste.
Ce bine era acasa...
(Ce bine era la scoala...)
Trandafirii albi pe care ii tinea aproape aproape, mi-au parut atat de stranii, parca prevesteau oarecum moartea cuiva. Ce am simtit intens si fara posibilitatea de a nega, a fost MILA. La un moment dat am crezut ca datoria mea ar putea fi aceea de a intreba daca ajutorul meu, oricare ar fi acesta, i-ar putea fi de folos in vreun fel. Insa am tacut. Mi-a lipsit curajul, ca si in nenumaratele situatii de care am fost incercata.
Starea deplorabila, atat fizic cat si moral, nepasarea, ignoranta, indiferenta pe care azi le-a afisat, decolteul vulgar, sanii lasati si cazuti ca tencuiala unor blocuri inalte si vechi, expresia fetei imbatranita, obosita si bolnava parca, zambetul mecanic si in reprize ca al unui om nebun fara limita, nu au facut altceva decat sa ma dezguste.
Ce bine era acasa...
(Ce bine era la scoala...)
10 semne prin care iti dai seama cand un prieten vechi te-a uitat!
1. Nu te mai suna de ziua ta;
2. Cand il intalnesti dupa mult timp te va acuza ca nu ai mai dat nici un semn de viata;
3. Nu-ti ureaza "La Multi Ani" cu ocazia unui Nou An;
4. Cand il intalnesti dupa mult timp se va scuza ca a fost mult prea ocupat;
5. Cand il intalnesti intamplator iti va povesti numai necazurile prin care trece, niciodata nu te va intampina cu o vorba buna;
6. Cand il inviti dupa mult timp la o cafea, iti va spune ca nu are bani, sau ca e obosit sau ca este bolnav;
7. Cand il suni sa-l intrebi "ce mai face" iti va spune ca nu-si vede capul de griji;
8. Niciodata n-o sa-i mai poti citi bucuria in ochi ca te-a intalnit, din contra...poate doar frustrare...
9. Cand il intalnesti la scoala, pe strada, la magazin... o sa-l simti rece si distant;
10. De fiecare data cand il intalnesti o sa-ti spuna acelasi lucru: "mai treci pe la mine", "te sun maine sa iesim la un suc", "maine o sa trec pe la tine"...
...Iar tu, satul de aceleasi minciuni vei spune..."ASTEPT"...
2. Cand il intalnesti dupa mult timp te va acuza ca nu ai mai dat nici un semn de viata;
3. Nu-ti ureaza "La Multi Ani" cu ocazia unui Nou An;
4. Cand il intalnesti dupa mult timp se va scuza ca a fost mult prea ocupat;
5. Cand il intalnesti intamplator iti va povesti numai necazurile prin care trece, niciodata nu te va intampina cu o vorba buna;
6. Cand il inviti dupa mult timp la o cafea, iti va spune ca nu are bani, sau ca e obosit sau ca este bolnav;
7. Cand il suni sa-l intrebi "ce mai face" iti va spune ca nu-si vede capul de griji;
8. Niciodata n-o sa-i mai poti citi bucuria in ochi ca te-a intalnit, din contra...poate doar frustrare...
9. Cand il intalnesti la scoala, pe strada, la magazin... o sa-l simti rece si distant;
10. De fiecare data cand il intalnesti o sa-ti spuna acelasi lucru: "mai treci pe la mine", "te sun maine sa iesim la un suc", "maine o sa trec pe la tine"...
...Iar tu, satul de aceleasi minciuni vei spune..."ASTEPT"...
joi, 23 octombrie 2008
Pentru mine...
"Viata nu este cea pe care o traiesti ci cea pe care ti-o amintesti pentru a o povesti"
- G.G.Marquez -
Mi-am adus aminte abia azi ca am zis la un moment dat ca, intr-o viata ca a mea, pot sa fiu tot ce vreau eu sa fiu. Si-am fost...
Am fost copilul vesel de care mama isi aminteste si de care mie acum mi-e dor de mor...
Am fost adolescenta care a trait la maxim fiecare moment ca fiind unul unic si nemaivazut de nimeni...
Sunt tanara care-si grabeste maturitatea de parca la capatul celalat al lumii va gasi lucrurile fromoase la care tanjeste si pe care spera sa le cunoasca intr-un tarziu...
Sunt omul care a plans cat pentru doi, care a ras cat pentru lumea intreaga, care a trait mai degeaba dar acre a vazut un sens in toate, chiar si in picaturile de ploaie, toamna..., care a iubit cat n-ati iubit vreodata voi....
Sunt tot ce mi-am dorit sa fiu pe lumea asta: copil, suflet, ablina, fluture...si mai presus de toate viata mea...
Sunt chiar mai mult.
Sunt omul de care ai tu nevoie sa-ti continui visele...
Sunt eu, cea mai importanta persoana din viata mea.
Sunt omul pentru care doar omul conteaza.
Sunt ceea ce sunt pentru ca sunt!
Sunt aici si-mi pare bine...
Si-ti pare bine si tie.
sâmbătă, 18 octombrie 2008
In fiecare zi...
In fiecare zi descopar cate ceva. ?In fiecare zi aflu lucruri noi. In fiecare zi ma bucur de ceva, chiar daca nu-mi dau seama.
Asta mi se intampla in fiecare zi...
Azi am descoperit la mine ceva. Am descoperit ca-mi pasa atat de mult de oameni, de furiile lor, de dorintele lor, de nemultumirile lor.
Azi am descoperit ca-mi pun prea multe intrebari, la care, oricat m-as zbate, poate n-o sa gasesc niciodata raspuns. Sau paote raspunsul n-o sa fie pe placul meu.
Am descoperit ca mi-e atat de dor de mine, incat imi vine sa ma iau si sa fugim impreuna, o saptamana, undeva, departe, unde nimeni sa nu ne gaseasca. Sau poate o luna. Sau poate pentru totdeauna.
M-a trezit azi-dimineata, cu ochii grei de somn, cu amintirela ultimelor zile in gand, si mi-am zis: "Daniela, este azi, 18 octombrie... inca o zi din viata ta va trece...Si vor trece anii...toti anii tai Daniela, si buni si rai...si n-o sa stii in care ti-a fost ce mai bine..." Si-o sa zic: "Ce ai facut, Daniela, pana acum? Ce ai trait? Si cat de mult? Si mai ales de ce? Daniela, nu ultimele zile conteaza...Ce bucurii ai avut? Ce vise ti-ai implinit?"
Din spatele meu, o voce groasa si ragusita de trecerea celor mai frumoase clipe (pe care tot timpul le-am masurat in ani), imi va raspunde: "Mi-am implinit visul de a trai pe acest pamant!"
Si bucuriile?
"Bucuriile...m-am bucurat ca am trait intre oameni ca voi..."
Si viata, Daniela???
"Viata? Va trece..."
Asta mi se intampla in fiecare zi...
Azi am descoperit la mine ceva. Am descoperit ca-mi pasa atat de mult de oameni, de furiile lor, de dorintele lor, de nemultumirile lor.
Azi am descoperit ca-mi pun prea multe intrebari, la care, oricat m-as zbate, poate n-o sa gasesc niciodata raspuns. Sau paote raspunsul n-o sa fie pe placul meu.
Am descoperit ca mi-e atat de dor de mine, incat imi vine sa ma iau si sa fugim impreuna, o saptamana, undeva, departe, unde nimeni sa nu ne gaseasca. Sau poate o luna. Sau poate pentru totdeauna.
M-a trezit azi-dimineata, cu ochii grei de somn, cu amintirela ultimelor zile in gand, si mi-am zis: "Daniela, este azi, 18 octombrie... inca o zi din viata ta va trece...Si vor trece anii...toti anii tai Daniela, si buni si rai...si n-o sa stii in care ti-a fost ce mai bine..." Si-o sa zic: "Ce ai facut, Daniela, pana acum? Ce ai trait? Si cat de mult? Si mai ales de ce? Daniela, nu ultimele zile conteaza...Ce bucurii ai avut? Ce vise ti-ai implinit?"
Din spatele meu, o voce groasa si ragusita de trecerea celor mai frumoase clipe (pe care tot timpul le-am masurat in ani), imi va raspunde: "Mi-am implinit visul de a trai pe acest pamant!"
Si bucuriile?
"Bucuriile...m-am bucurat ca am trait intre oameni ca voi..."
Si viata, Daniela???
"Viata? Va trece..."
vineri, 22 august 2008
De ce?
N-am mai scris demult...mi-e dor. Parca...
Timp...
Am visat urat. O femeie a incercat sa se sinucida. De doua ori. O data am salvat-o...a doua oara am ajuns tarziu. De ce...? M-am trezit goala. Pe dinauntru
Timp...
Am visat urat. O femeie a incercat sa se sinucida. De doua ori. O data am salvat-o...a doua oara am ajuns tarziu. De ce...? M-am trezit goala. Pe dinauntru
duminică, 10 august 2008
Acasa...
Imi beau cafeaua, pe balcon. Pare o dimineata linistita. Cana alba, cu dungi albastre, sta pe margine. Se goleste. Printre muscatele curgatoare ale mamei, fumul tigarii mele adie usor. Vantul, viclean, il duce departe. Nu stiu unde. In fatza mea, se inalta o cladire, vis-a-vis de sala de sport. Probabil o scoala. Pentru copii.
Pe cer, trei nori se cearta in liniste. Sa nu deranjeze. Soarele isi face loc. Cel putin incearca.
Cred ca o sa fie o zi superba.
Pe strada, doi vecini isi tin copilul de mana, merg la cumparaturi. Sunt o familie fericita.
Acasa...
Pe cer, trei nori se cearta in liniste. Sa nu deranjeze. Soarele isi face loc. Cel putin incearca.
Cred ca o sa fie o zi superba.
Pe strada, doi vecini isi tin copilul de mana, merg la cumparaturi. Sunt o familie fericita.
Acasa...
vineri, 8 august 2008
"Nu mai am chef sa vorbesc cu tine acum"
Am vrut sa te urasc. Mi-am adus aminte ca ti-am promis ca n-o sa te parasesc niciodata. In sinea mea stiu ca n-o sa te parasesc niciodata. Desi vreau sa cred altceva.
N-am mai visat de mult...
Pe somn l-am cautat ultima data acum o viata. Nu stiu ce-nseamna...a dormi. Nu stiu ce-nseamna a visa...nu stiu...
Mama mi-a spus c-ai sa ma uiti.
Am vrut sa te urasc din nou.
Si te-am urat.
In somn...
Am simtit ca m-ai lovit. Si m-a durut.
"Nu mai am chef sa vorbesc cu tine acum".
Ma duc sa dorm.
N-am mai visat de mult...
Pe somn l-am cautat ultima data acum o viata. Nu stiu ce-nseamna...a dormi. Nu stiu ce-nseamna a visa...nu stiu...
Mama mi-a spus c-ai sa ma uiti.
Am vrut sa te urasc din nou.
Si te-am urat.
In somn...
Am simtit ca m-ai lovit. Si m-a durut.
"Nu mai am chef sa vorbesc cu tine acum".
Ma duc sa dorm.
luni, 4 august 2008
In ultimul timp...
...n-am avut timp sa ma gandesc, sa stau mai mult cu mine, sa citesc, sa vad un film, sa ascult o melodie cap-coada, sa-mi fie dor de tine, de mine, de noi, sa merg in Unirii si sa stau mult mult...
...n-am avut timp sa-ti spun cat de implinita ma simt cand cineva imi spune: " din punctul meu de vedere..."
...n-am avut timp sa ma gandesc la nimic, n-am avut timp sa spun ca iubesc, ca simt nevoia sa plec pentru cateva zile de acasa intr-un loc in care n-am mai fost niciodata...
...n-am avut timp sa ies in oras, n-am avut timp sa-ti spun...
N-am avut timp...in ultimul timp.
N-am avut timp sa-ti spun ca daca o sa ma uiti, inseamna ca n-ai existat niciodata.
...n-am avut timp sa-ti spun cat de implinita ma simt cand cineva imi spune: " din punctul meu de vedere..."
...n-am avut timp sa ma gandesc la nimic, n-am avut timp sa spun ca iubesc, ca simt nevoia sa plec pentru cateva zile de acasa intr-un loc in care n-am mai fost niciodata...
...n-am avut timp sa ies in oras, n-am avut timp sa-ti spun...
N-am avut timp...in ultimul timp.
N-am avut timp sa-ti spun ca daca o sa ma uiti, inseamna ca n-ai existat niciodata.
marți, 29 iulie 2008
Din nou acasa...
Suntem niste oameni tristi. Si rai.Rai...cu noi. Ne intristam si ne complacem cand aflam ca cineva drag ne paraseste, sau pleaca...ne inchidem in noi si ramanem singuri un timp. Nu ne bucuram de timpul ramas, poate curand n-o sa ne mai intalnim, ne gandim mereu la acelasi lucru: va pleca, noi vom ramane, poate n-o sa ne mai vedem niciodata, desi stim ca nu e asa. DEsi in sinea noastra stim ca mereu se va gandi la noi, ca niciodata n-o sa ne paraseasca. Ca daca o sa avem nevoie de ceva, este suficient sa dam un telefon si cu siguranta ne va fi alaturi, chiar si de la mii de kilometri.
Ne e greu sa acceptam lucruri naturale. Si ne intristam.
M-am intristat ca am gasit casa goala de dimineata.
M-am intristat ca am gasit praf pe tastatura si pe sufletul meu de copil de acasa.
M-am intristat ca nu stiu...
M-am intristat pentru ca au trecut anii..
Cum sa-i fac sa promita ca vor sta in loc, macar pentru cateva clipe?
Sunt acasa. La Bocsa. Pana maine. Dupa ceva timp. Timp care a trecut. Mi-a trecut timpul, cu clientii mei, cu oamenii mei care mi-au promis ca-mi fac reclamatii la OPC, ca ma dau in judecata, ca Orange-ul fura, ca eu imi incarc cartela din banii lor, ca eu le fur creditul ca sa-mi fac salariul, ca-s dulce, ca vor numarul meu, ca ma doare mana daca dezactivez o mesagerie...da ma doare! Si tot asa. Si la fumoar, si in bucatarie, si la casca, si pe scaun, si in e-mail-ul intern. Si peste tot daca te uiti, cate putin din mine e!
Acum sunt acasa. Am praf pe tastatura. Si sufletul meu de copil, nu-l vad. De praf!
De dor...
Ne e greu sa acceptam lucruri naturale. Si ne intristam.
M-am intristat ca am gasit casa goala de dimineata.
M-am intristat ca am gasit praf pe tastatura si pe sufletul meu de copil de acasa.
M-am intristat ca nu stiu...
M-am intristat pentru ca au trecut anii..
Cum sa-i fac sa promita ca vor sta in loc, macar pentru cateva clipe?
Sunt acasa. La Bocsa. Pana maine. Dupa ceva timp. Timp care a trecut. Mi-a trecut timpul, cu clientii mei, cu oamenii mei care mi-au promis ca-mi fac reclamatii la OPC, ca ma dau in judecata, ca Orange-ul fura, ca eu imi incarc cartela din banii lor, ca eu le fur creditul ca sa-mi fac salariul, ca-s dulce, ca vor numarul meu, ca ma doare mana daca dezactivez o mesagerie...da ma doare! Si tot asa. Si la fumoar, si in bucatarie, si la casca, si pe scaun, si in e-mail-ul intern. Si peste tot daca te uiti, cate putin din mine e!
Acum sunt acasa. Am praf pe tastatura. Si sufletul meu de copil, nu-l vad. De praf!
De dor...
vineri, 18 iulie 2008
Mai stii cand...
Mi-am amintit ceva azi...si-am zambit!
Intr-adevar trec anii...
Ma intreb daca pe langa faptul ca am pierdut...si-am pierdut mult(timp), nu cumva am castigat de 10 ori mai mult?
Mai stii cand...ti-am spus ca voi fi mereu aici?
Intr-adevar trec anii...
Ma intreb daca pe langa faptul ca am pierdut...si-am pierdut mult(timp), nu cumva am castigat de 10 ori mai mult?
Mai stii cand...ti-am spus ca voi fi mereu aici?
marți, 15 iulie 2008
Trec anii...
Trec anii, ce ai pierdut, Daniela? Speranta ai pierdut-o, Daniela...
Lumea ta, Daniela, printre degete ti-a scapat...
Ochii tai, Daniela, Nu mai sunt veseli.
Daniela, stii ce ai pierdut cel mai mult, fara sa simti? Daniela, ai pierdut timpul tau...Timp, Daniela...si vise Daniela...
Daniela...stii ce ai piedut???
Nu...zi-mi tu...
Lumea ta, Daniela, printre degete ti-a scapat...
Ochii tai, Daniela, Nu mai sunt veseli.
Daniela, stii ce ai pierdut cel mai mult, fara sa simti? Daniela, ai pierdut timpul tau...Timp, Daniela...si vise Daniela...
Daniela...stii ce ai piedut???
Nu...zi-mi tu...
luni, 14 iulie 2008
Zi grea...
Ieri, 13 iulie...a fost o zi grea. Am baut cafeaua de dimineata, am luat un mic dejun sanatos, am plecat la strand, a fost frumos, m-am simtit bine, m-am bronzat, am ras, m-am balacit. Am venit acasa, am mancat o supa si am adormit. Deci...pe scurt, m-am distrat, am mancat bine si-am dormit bine. Dupa care am mers cu 17 fara bilet, spre casa mea.
A fost o zi grea, da...ziua in care m-am decis sa ma las de Cola. Si m-am lasat...de aproximativ 12 ore.
In curand o sa ma las de tot...
A fost o zi grea, da...ziua in care m-am decis sa ma las de Cola. Si m-am lasat...de aproximativ 12 ore.
In curand o sa ma las de tot...
marți, 8 iulie 2008
Parca...
Parca nici Unirii nu mai e ce era candva...aseara mi s-a parut gol. Si rece. La un moment dat Unirii se va stinge. Definitiv.
Unirii nu mai e ce era. N-am mai vazut straduta cea mai frumoasa. Nu mi-am mai amintit cum am stat pe banci, cu umbrela...
Nimic din toate astea nu mi-am mai amintit.
Mi-am amintit doar ca "a parasi nu inseamna neaparat a trada".
O sa cred asta in continuare.
Pana la urama...fiecare va merge pe drumul sau...
Unirii nu mai e ce era. N-am mai vazut straduta cea mai frumoasa. Nu mi-am mai amintit cum am stat pe banci, cu umbrela...
Nimic din toate astea nu mi-am mai amintit.
Mi-am amintit doar ca "a parasi nu inseamna neaparat a trada".
O sa cred asta in continuare.
Pana la urama...fiecare va merge pe drumul sau...
vineri, 20 iunie 2008
Povestea merge mai departe...
Alerga dupa mine...ramasese mult in urma mea si se simtea pierdut. Intr-o lume in care daca nu tzii pasul , mori, el se simtea inca puternic...Mergeam inainte, cu capul sus si cu zambetul pe buze si in sinea mea credeam ca am scapat de el. Pentru totdeauna. Speram ca-mi pot continua viata mea si fara el. Mergeam inainte, drumul mi se parea si mie tot mai lung, dar stiam ca o sa ajung ...
Din urma mea ma striga cu un glas ragusit, pe care il auzeam vag...sau pe care nu-l auzeam pentru ca nu...pentru ca nu trebuia sa-l aud. Glasul lui se pierdea undeva in urma pasilor mei oarecum grabiti si fricosi...NU ma lasa...nu ma lasa...il auzeam...strigatul lui a durere ma lovea in piept ca un curent electric care-mi sfasaia toate emotiile si visele. Luasem o hotarare si trebuia sa fiu puternica.
Simteam nevoia sa-mi petrec urmatoarele zile si fara el, sa fac numai ce vreau, sa n-am grija de el. As fi vrut macar pentru cateva zile sa traiesc doar pentru mine.
Mergeam, pe un drum pe care mi l-am ales singura. Din cand in cand ma uitam in spate. Imi pierduse urma. Parca in sinea mea imi doream sa ma urmareasca in continuare. Incepeam usor sa ametesc, parca mi-era dor de el desi...n-ar fi trebuit. Ma simteam singura si-mi doream sa ma imbratiseze cum a facut-o pana acum...sa-mi sopteasca la ureche ca niciodata n-o sa ma lase singura, eu sa tremur, sa-mi tremure trupul, langa el, sa nu-mi fie frig ... sa-mi fie bine!
Degeaba ma uitam in spate...in cele din urma am obtinut ce am vrut...acum stau eu in coltul camerei mele...singura...
Unde esti, SOMNULE?
Din urma mea ma striga cu un glas ragusit, pe care il auzeam vag...sau pe care nu-l auzeam pentru ca nu...pentru ca nu trebuia sa-l aud. Glasul lui se pierdea undeva in urma pasilor mei oarecum grabiti si fricosi...NU ma lasa...nu ma lasa...il auzeam...strigatul lui a durere ma lovea in piept ca un curent electric care-mi sfasaia toate emotiile si visele. Luasem o hotarare si trebuia sa fiu puternica.
Simteam nevoia sa-mi petrec urmatoarele zile si fara el, sa fac numai ce vreau, sa n-am grija de el. As fi vrut macar pentru cateva zile sa traiesc doar pentru mine.
Mergeam, pe un drum pe care mi l-am ales singura. Din cand in cand ma uitam in spate. Imi pierduse urma. Parca in sinea mea imi doream sa ma urmareasca in continuare. Incepeam usor sa ametesc, parca mi-era dor de el desi...n-ar fi trebuit. Ma simteam singura si-mi doream sa ma imbratiseze cum a facut-o pana acum...sa-mi sopteasca la ureche ca niciodata n-o sa ma lase singura, eu sa tremur, sa-mi tremure trupul, langa el, sa nu-mi fie frig ... sa-mi fie bine!
Degeaba ma uitam in spate...in cele din urma am obtinut ce am vrut...acum stau eu in coltul camerei mele...singura...
Unde esti, SOMNULE?
joi, 19 iunie 2008
Unde esti...
Aseara am fumat pe terasa. Ploua, fulgera. Mi-am invins teama de fulgere. Am privit cerul gol, negru, si fara stele. Si mi-am adus aminte de copilaria mea cand ma jucam un joc. Un joc atat de simplu pe care niciodata nu l-am putut finaliza. Jocul se derula pe 10 zile. In fiecare seara trebuia sa numaram stele. Descrescator...in prima seara 10 stele...in seara a doua 9 stele...si tot asa. Pana in ultima seara ...o stea. Apoi, puteai sa-ti pui o dorinta care categoric se putea implini. Dar intotdeauna cand ajungeam in ultima seara, la o singura stea... ploua, sau era innorat. Cerul era gol, si negru, si fara stele...Ca aseara. Parca era un facut. Jocul meu din copilarie niciodata nu l-am terminat. Poate ar trebui sa mai incerc sa joc candva...
Unde-s vremurile alea? Unde esti, copilarie?!
Unde-s vremurile alea? Unde esti, copilarie?!
miercuri, 18 iunie 2008
Treptat imi aflu toate amintirile
Gasesc mereu foi scrise de ani de zile cu cate un gand. Treptat imi aflu toate amintirile. Nimic nu se pierde. Nimic nu uit. REcitind imi vin in minte toate momentele prin care am trecut, candva. Si parca nu-mi pare rau de nimic. Zambesc cand imi amintesc ca am plans acum 3 ani pentru...ceva; zambesc cand imi citesc gandurile in care eram atat de entuziasmata de ceva. Sau de altceva. Zambesc cand vad ca eram multumita odata de mine, sau de tine, sau de altii. Zambesc cand vad ca aveam frustrari. Zambesc cand vad ca aveam si vise si sperante. (ZAmbesc si acum ca inca le mai am). Zambesc...de fiecare data eu zambesc. Fiecare perioada a avut povestea ei. Fiecare poveste a avut actiunea ei. Fiecare actiune a avut personajele ei. Fiecare personaj a crezut in ceva. Fiecare ceva a fost potrivit la timpul respectiv. Iar timpul respectiv, o data trecut, nu se mai intoarce. Dar fiecare timp trecut eu pot sa mi-l amintesc ca si cum ...ca si cand toate intamplarile de atunci s-au petrecut acum.
Nu-mi pare rau de nimic. Imi amintesc de marti 13 si de primul examen din sesiune. De pisica neagra, de oamenii acre se uitau nu stiu cum la mine ca am avut chef sa fumez o tigara pe strada(de parca ei niciodata nu au vrut sa fumeze o tigara pe strada), de cat de mult imi doream sesiunea asta, ultima mea sesiune. Visele se mai si implinesc. Am ultima sesiune acum. Si-o am la final. Ma pregatesc pentru luni, 23 iunie, ultimul examen. Fiecare final este precedat de un nou inceput. Tot luni, prima zi de munca. Prima mea zi de munca.
Sa-mi fie bine vreau...Si-mi va fi!
Nu-mi pare rau de nimic. Imi amintesc de marti 13 si de primul examen din sesiune. De pisica neagra, de oamenii acre se uitau nu stiu cum la mine ca am avut chef sa fumez o tigara pe strada(de parca ei niciodata nu au vrut sa fumeze o tigara pe strada), de cat de mult imi doream sesiunea asta, ultima mea sesiune. Visele se mai si implinesc. Am ultima sesiune acum. Si-o am la final. Ma pregatesc pentru luni, 23 iunie, ultimul examen. Fiecare final este precedat de un nou inceput. Tot luni, prima zi de munca. Prima mea zi de munca.
Sa-mi fie bine vreau...Si-mi va fi!
Si eu sunt EMO:)))))))))
 |
Esti 30% Emo.. Poti mai mult de atat, nu crezi? Ei bine.. oricum.. multumesc ca ai jucat... |
duminică, 15 iunie 2008
In fiecare zi....
...inveti cate ceva. Ca vrei. Sau ca nu vrei.
Am invatat multe lucruri azi. Am invatat ca:
-putem vorbi ore intregi, dar ca la un moment dat unul dintre noi se va plictisi, si fara nici un fel de probleme va spune: "eu nu mai am chef!"
-imi pasa prea mult;
-nu fac diferenta intre a fi suparata si a fi rea;
-pot gresi, si trebuie sa recunosc asta;
-am gresit;
-probabil, o sa mai gresesc;
-"plang o data, plang de doua ori, dar ca a treia oara ma adaptez" si accept lucrurile asa cum sunt ele;
-pot reactiona la impulsuri, vorbe, gesturi, avertismente;
-mi-e frica de ceva(nu stiu de ce);
-mi-e frica sa nu raman la fel, dar ca mi-e frica si de schimbare;
Azi am invatat sa-mi cer iertare, am invatat ca nu e nimic umilitor in asta, am invatat ca "poti privi de sus un om numai atunci cand trebuie sa-l ajuti sa se ridice".
Si maine va fi altfel...
Va fi?
duminică, 8 iunie 2008
Cui ii mai pasa...
As sta in Unirii pe banci. Azi, acum...
Zilele trecute am stat. Mare zarva cu ziua ecologistului. Fumam, cu o doza de cola in mana. Eram cu cineva. Povesteam. Niste copii cu tricouri albe, mari, cu inscriptii si insigne, cu mesaje care instiga bunul simt al omenirii... In fine, fumam. Cola rece pe care o tineam in mana era singurul lucru la care ma gandeam...Doi copii spun: "Cola si fumatul nu sunt bune...dar cine mai asculta pe pamantul asta?" Am zambit si eu. Si m-am gandit apoi: cine mai asculta pe pamantul asta? Eu mai ascult? TU mai asculti? Tu ma mai asculti? Mai imi pasa? Tie iti mai pasa? Cine mai asculta pe pamantul asta? Cine mai are vreun interes sa mai asculte pe pamantul asta...??? Se pare ca intram cu totii intr-o perioada putin "moarta"...in care ne doare tot. Ne doare cand un prieten ne spune:"ia lucrurile asa cum sunt, si gata!", "nu mai am in nimeni(incredere)"...ne doare, da! Si ne gandim ca ... mai asculta cineva pe acest pamant?
Sa nu plangi, sa nu gandesti, sa nu-ti doresti, sa...sa nu plangi...sa nu plangi...sa nu plangi...lacrimile tale doar va murdari pamantul....sa nu plangi tu, sa nu plang eu! Simt nevoia sa cred ca cineva mai asculta pe acest pamant.
Vreau in Unirii pe banci. Singura. De data asta fara tine.
SA ma gandesc la cei doi copii cu tricouri albe, mari si daca mai exista cineva care asculta pe acest pamant!
Ii mai pasa cuiva? Ca mie nu...
Zilele trecute am stat. Mare zarva cu ziua ecologistului. Fumam, cu o doza de cola in mana. Eram cu cineva. Povesteam. Niste copii cu tricouri albe, mari, cu inscriptii si insigne, cu mesaje care instiga bunul simt al omenirii... In fine, fumam. Cola rece pe care o tineam in mana era singurul lucru la care ma gandeam...Doi copii spun: "Cola si fumatul nu sunt bune...dar cine mai asculta pe pamantul asta?" Am zambit si eu. Si m-am gandit apoi: cine mai asculta pe pamantul asta? Eu mai ascult? TU mai asculti? Tu ma mai asculti? Mai imi pasa? Tie iti mai pasa? Cine mai asculta pe pamantul asta? Cine mai are vreun interes sa mai asculte pe pamantul asta...??? Se pare ca intram cu totii intr-o perioada putin "moarta"...in care ne doare tot. Ne doare cand un prieten ne spune:"ia lucrurile asa cum sunt, si gata!", "nu mai am in nimeni(incredere)"...ne doare, da! Si ne gandim ca ... mai asculta cineva pe acest pamant?
Sa nu plangi, sa nu gandesti, sa nu-ti doresti, sa...sa nu plangi...sa nu plangi...sa nu plangi...lacrimile tale doar va murdari pamantul....sa nu plangi tu, sa nu plang eu! Simt nevoia sa cred ca cineva mai asculta pe acest pamant.
Vreau in Unirii pe banci. Singura. De data asta fara tine.
SA ma gandesc la cei doi copii cu tricouri albe, mari si daca mai exista cineva care asculta pe acest pamant!
Ii mai pasa cuiva? Ca mie nu...
sâmbătă, 7 iunie 2008
"Un delfin ma invata cum, de departe sa-mi aud..."
...l-am gasit printre mizeriile lumii in care am crezut atat de mult, ani la rand, intre hartii si xerox-uri, printre carti in care pe ultima pagina am scris un numar de telefon al nu stiu cui.
...l-am gasit plangand dupa mine, cea pe care a iubit-o mai mult decat orice.
...l-am gasit intr-un caiet cu coperta albastra , care mi-a ascultat povestea despre care nimeni n-a auzit nimic.
...l-am gasit in micul adevar despre mine pe care n-am de gand sa ti-l spun.
...l-am gasit in ochii mei plini de un dor nejustificat de tine.
...l-am gasit pe o straduta in Unirii, poate cea mai frumoasa straduta pe care am vazut-o vreodata si pe care am trecut grabita intr-o luni dupa-masa ca sa te intalnesc...
...l-am gasit la tine in casa, intr-o scrumiera mare galbena, asteptandu-ma pe mine sa ma intorc dupa el.
...l-am gasit intr-un vis surd, in care nu-l auzeam decat pe el. Si vantul.
L-am gasit pentru ca l-am cautat.
"Sufletul, cand l-am pierdut!"
...l-am gasit plangand dupa mine, cea pe care a iubit-o mai mult decat orice.
...l-am gasit intr-un caiet cu coperta albastra , care mi-a ascultat povestea despre care nimeni n-a auzit nimic.
...l-am gasit in micul adevar despre mine pe care n-am de gand sa ti-l spun.
...l-am gasit in ochii mei plini de un dor nejustificat de tine.
...l-am gasit pe o straduta in Unirii, poate cea mai frumoasa straduta pe care am vazut-o vreodata si pe care am trecut grabita intr-o luni dupa-masa ca sa te intalnesc...
...l-am gasit la tine in casa, intr-o scrumiera mare galbena, asteptandu-ma pe mine sa ma intorc dupa el.
...l-am gasit intr-un vis surd, in care nu-l auzeam decat pe el. Si vantul.
L-am gasit pentru ca l-am cautat.
"Sufletul, cand l-am pierdut!"
vineri, 30 mai 2008
Si-mi place...
Ma trezesc intotdeauna...cu o ora inainte sa-mi sune ceasul. Si zic: "mai am o ora de somn". O ora care trece cat inchid ochii si-i deschid imediat. Cat as clipi! Si-s suparata...ora mea de somn parca trece intr-o secunda. Apoi imi amintesc ca fiecare minut trecut e unul pierdut, ma trezesc si ziua incepe frumos. Poate cineva imi zambeste si ma face fericita. Poate cineva zambeste ca si-a adus aminte de mine. Poate e soare afara...sau poate nu.
Altadata ma trezesc cu o ora dupa ce imi suna ceasul. Si rad, si-mi dau seama ca intr-o ora puteam face multe lucruri, insa zilele nu au intrat in sac.
Uneori ma trezesc ...uneori nu!
Uneori o zi incepe bine, alteori nu. Uneori imi pasa de ce se intampla in jurul meu si in lume, in general. Uneori...nu stiu ce sa mai cred.
Uneori mi-e dor de tine, ca acum. Uneori mi-e si mai dor ca acum. Si niciodata nu m-am gandit cum ar fi ... cum ar fi...cum ar fi sa nu-mi mai fie dor!
Uneori mi-e atat de dor incat mi se face somn. SI dorm. Si visez ...
Si-mi place!
Altadata ma trezesc cu o ora dupa ce imi suna ceasul. Si rad, si-mi dau seama ca intr-o ora puteam face multe lucruri, insa zilele nu au intrat in sac.
Uneori ma trezesc ...uneori nu!
Uneori o zi incepe bine, alteori nu. Uneori imi pasa de ce se intampla in jurul meu si in lume, in general. Uneori...nu stiu ce sa mai cred.
Uneori mi-e dor de tine, ca acum. Uneori mi-e si mai dor ca acum. Si niciodata nu m-am gandit cum ar fi ... cum ar fi...cum ar fi sa nu-mi mai fie dor!
Uneori mi-e atat de dor incat mi se face somn. SI dorm. Si visez ...
Si-mi place!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)