Gasesc mereu foi scrise de ani de zile cu cate un gand. Treptat imi aflu toate amintirile. Nimic nu se pierde. Nimic nu uit. REcitind imi vin in minte toate momentele prin care am trecut, candva. Si parca nu-mi pare rau de nimic. Zambesc cand imi amintesc ca am plans acum 3 ani pentru...ceva; zambesc cand imi citesc gandurile in care eram atat de entuziasmata de ceva. Sau de altceva. Zambesc cand vad ca eram multumita odata de mine, sau de tine, sau de altii. Zambesc cand vad ca aveam frustrari. Zambesc cand vad ca aveam si vise si sperante. (ZAmbesc si acum ca inca le mai am). Zambesc...de fiecare data eu zambesc. Fiecare perioada a avut povestea ei. Fiecare poveste a avut actiunea ei. Fiecare actiune a avut personajele ei. Fiecare personaj a crezut in ceva. Fiecare ceva a fost potrivit la timpul respectiv. Iar timpul respectiv, o data trecut, nu se mai intoarce. Dar fiecare timp trecut eu pot sa mi-l amintesc ca si cum ...ca si cand toate intamplarile de atunci s-au petrecut acum.
Nu-mi pare rau de nimic. Imi amintesc de marti 13 si de primul examen din sesiune. De pisica neagra, de oamenii acre se uitau nu stiu cum la mine ca am avut chef sa fumez o tigara pe strada(de parca ei niciodata nu au vrut sa fumeze o tigara pe strada), de cat de mult imi doream sesiunea asta, ultima mea sesiune. Visele se mai si implinesc. Am ultima sesiune acum. Si-o am la final. Ma pregatesc pentru luni, 23 iunie, ultimul examen. Fiecare final este precedat de un nou inceput. Tot luni, prima zi de munca. Prima mea zi de munca.
Sa-mi fie bine vreau...Si-mi va fi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu