Mi-e frica de fericirea ce-mi iese pe ochi, pe tample, pe nari...mi-e atat de frica incat tremur de ore intregi si de data asta nu am posibilitatea sau sansa de a ma controla...Am doar (ne)sansa de a ma gandi in continuu, ca pentru o viata de acum inainte. La tine!
Mi-e frica de "ieri" pentru ca ai fost, mi-e frica de "azi" pentru ca n-ai fost, mi-e frica de "maine" ca poate n-o sa mai fi...in fiecare moment mie mi-e frica...si mi-e frica si nu mai pot trai...nu mai pot trai fara tine, nu mai pot trai cu tine, nu mai pot trai nicicum...zilele mele sunt totuna cu noptile...zilele mele trec si trec...uneori nici macar nu-mi dau seama. Sa nu ma intrebi ce zi e azi pentru ca o sa-ti zic ca e "vineri". Sau "luni". Sa nu ma intrebi nimic din ce eu n-as intreba. Sa nu ma intrebi ce simt pentru ca n-o sa-ti spun.
Sa nu...
Mi-e frica de privirea mea calda si rece, mi-e frica de gandurile mele, mi-e frica de ceea ce fac si simt, mai mult, mi-e frica de umbra mea, mi-e frica sa dorm ca poate n-o sa visez sau poate n-o sa ma mai trezesc.
Mi-e tot mai frica!
Astept sa ma lasi...sa pot sa intreb din nou, pentru a mia oara: "A parasi insemna totusi a trada???"
Eu cred ca da...
Mi-e somn si mi-e frig si mi-e frica..."vorbeste-mi acum...vreau sa-ti aud vocea..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu