Am inventat, pe loc, din cap, o poveste cu un martian. Venit de pe Marte. Cu autobuzul. Unde trebuie asteptat? In autogara. Martianul e la doi metri de mine. Incerc sa-l "trag". Poate, poate ...poate pot. Poate nu pot..poate...martianul se apropie...
De martian o sa-ti povestesc intr-o alta zi. In care ninge mai mult. Daca o sa ninga iarna asta. Cred ca martianul n-o sa mai plece de la mine. Si daca o sa plece o sa plece cu mine cu tot. Probabil pe Marte.
Inca zvacneste ceva in mine ce imi da o stralucire aparte in ochi. Si-o nebunie in suflet. Daniela, esti ok? Daniela, sper ca e de bine. Povestea cu martianul m-a boulversat. Eh, Daniela, de cand iubesti martienii?
Nuuuuu....poate ai vrut sa spun de cand iubesc martianul venit de pe Marte cu autobuzul. Martianul meu, pe care l-am asteptat in autogara.
Despre martian o sa va povestesc intr-o alta zi in care o sa ninga, daca o sa ninga iarna asta, acum inca zvacneste ceva in mine, fumez o tigara si-mi place sa te privesc.
Pana mor...mie imi place dorul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu