Am inceput sa iubesc tot mai mult. Nu stiu daca e bine. Nu stiu daca iubirea mea va aduce ceva bun. Sau nu. Nu stiu daca nu cumva iubirea mea ma va indeparta de lume, nu peste mult. De oameni in general. Nu stiu daca nu cumva iubirea mea nu-i "buna". Nu stiu daca nu cumva povestile se repeta. Si se repeta, oricare ar fi ele...
Am inceput sa iubesc tot mai mult.
Si mai mult. Si ma doare.
Genul acela de iubire care pleaca de la o simpla propozitie: "Mi-e tare drag". Si se ajunge la "Mi-e prea drag", "Ma doare cat mi-e de drag". De tine.
Ma intreb daca se moare din astfel de iubire. Dintr-o iubire ca a mea. Oare cine va muri mai intai? Cina va claca prima data? Cina va cadea, iremediabil? Si inainte de toate, cine va avea puterea sa (ma) ierte?
Pe mine si iubirea mea...
Uneori cred ca iubirea asta nu-i de mine. De cele mai multe ori ma intreb de ce nu iubim toti la fel? Unii iubesc sintetic, altii iubesc din suflet, cu toata inima. Unii iubesc ca mine - din suflet, cu toata inima, bolnav, pentru o viata de acum..
O sa ma iert(i) vreodata?
Si daca da, cum o sa-mi dau eu seama?
Un comentariu:
O iubire "buna", o iubire frumoasa...nu te va departa de oameni niciodata, ci din contra te apropie de ei.
Ai intrebat d c nu putem sa iubim toti la fel, raspunsul meu...esti unica si iubesti in felul tau, daca ai ajuns sa iubesti , inseamna ca e iubirea ta, si ii de tine.
Iubesti din suflet pentru ca e cel mai frumos...cine nu iubeste asa inseamna ca nu stie ce inseamna sa iubesti...
Trimiteți un comentariu