Despre mandrie, as fi putut vorbi la nesfarsit! Toata viata mi-a fost mandrie si orgoliu si nici macar nu stiu daca ma voi desprinde vreodata de aceste sentimente. Mi-au parut indemne si devastatoare sufletului meu. O eterna suferinta ca din orgoliu am pierdut, pierd si voi pierde cate ceva in viata. Sau tot.
Dar simt mandria asta, azi, ca pe ceva nemaipomenit: mandra ca te am, mandra ca esti parte din viata mea, mandra ca m-am lasat sa ma ai, mandra ca-s dependenta de tine. Caci sunt, fara doar si poate. Fara regrete. Fara indoiala. Mandra, fara orgolii, mandra si supusa tie. Mandra, si cam atat.
Despre cat de frumoasa sunt, alaturi de tine, despre frumusetea noastra impreuna, despre tine si eu, despre ca nu as renunta o clipa la ceea ce am devenit, langa tine: Asta-i mandria cu care vreau sa merg inainte, iar tu esti orgoliul la care nu vreau sa renunt!
Tu.