Plec!

O sa plec. Doua zile lungi. La Bocsa. Vin sarbatorile. Niciodata n-am petrecut Ajunul altundeva decat acasa.
Nu fug la Bocsa cum faceam acum ceva vreme, cand mi se parea ceva imposibil, in mijlocul saptamanii lasam totul, ma urcam in tren si plecam. Nu. Dar nici din obligatie nu ma duc. Nu ma duc pentru ca trebuie. Pur si simplu...
o sa-mi fie dor de azi, de noaptea ce tocmai a trecut, de ieri, de acum o saptamana...o sa-mi fie dor, dar n-o sa mai traiesc in trecut, n-o sa ma mai hranesc cu amintirile ce le-am avut, o sa ma hranesc cu amintirile ce o sa le am...
O sa incerc sa nu mai cad, pentru ca nu sunt la circ, sus, pe-o ata si toti sa ma priveasca...cade...nu cade...se clatina, nu se clatina....echilibru are? N-are...
In fine, ma adun si imi adun si toate gandurile si le las aici, acasa, nemiscate...sa ma astepte cineva cand ma intorc.
Ne vedem joi...