Azi am trecut prin Centru. Inca se mai vand lozuri. In plic. Oamenii inca asteapta sa castige. Unii asteapta sa castige incredere, altii o excursie, altii bani, altii orice...numai sa castige...ceva, orice!
Mi-am amintit de mine de acum 10 ani, cand eram inca la Bocsa si primeam bani de la bunici, la fiecare pensie si-mi cumparam o ciocolata cu Scufitza Rosie sau Martinel si-mi ramaneau bani sa-mi cumpar si un loz. Un loz in plic. N-am castigat niciodata. Nimic...
Mi-am amintit de copilaria mea, simpla si fericita. Si plina de jocuri. Poate n-am mancat de la Mc Donald's - poate am mancat de pe jos; poate n-am baut fresh de portocale- poate am baut apa din "sticla de Cola cu dop de Fanta", dupa inca 4 copii. Si-am fost fericita. Si m-am simtit bine. chiar foarte bine.
Apoi am crescut, am mers la scoala si-am invatat sa traiesc...Am invatat sa si iubesc. Mi-am dat seama dupa un timp ca pot sa si urasc, la fel de intens.
Am invatat sa-mi recunosc greselile toate, oricare ar fi ele...
Da, chiar oricare... Si-am vazut ca pot trai implinita.
Dupa un timp am vazut ca pana si increderea pe care eu o am in mine e contagioasa. Si-am fost, pentru a nu stiu cata oara, fericita.
Am vazut eu ca am valoare, n-a trebuit sa-mi spuna altii...si ca si munca mea are valoare. Am realizat ca ma pot juca nu numai cu cuvintele ci si cu timpul cum vreau eu, ca pot intoarce in favoarea lui, pana si trecerea lui.
Am inteles da, azi abia am inteles ca fiecare minut nu e tocmai unul pierdut...
Ma rog, dupa un timp, am mers pe Centru. si-am vazut lozurile care inca se vand.
In plic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu