M-am intors de la lucru.La 19. Trebuia la 18. Nu, nu fac ore suplimentare. nu m-am trezit azi-dimineata. Adica m-am trezit, dar nu suficient de optim ca sa ajung la lucru la 9. in fine...am adormit la ora 7 in nu stiu ce conditii, conditii in care nu ar fi trebuit sa adorm. pentru ca imi propusesem sa stau treaza toata noaptea si toata dimineata si sa te ating, pe tine, dormind langa mine, chiar si in gand. Chiar si cu privirea, daca mainile mele n-aveau voie. Dar am adormit. In nu stiu ce conditii. In aceleasi conditii pe care nu le stiu m-am si trezit la 8:30...Era oarecum inuman sa ajung la lucru la 9. Dar am ajus la 10. Am avut timp si de cafeaua de dimineata, cu mult zahar si cele doua tigari, tigarile mele preferate.
Aseara ziceam ca intre doua vise, toata lumea a uitat de Daniela, Daniela de dinainte. Pana si eu. Eram hotarata s-o caut si, mai ales s-o gasesc si sa-mi petrec noaptea cu ea. Cu daniela dintotdeauna, Daniela de altadata. Ba mai mult, ma gandeam s-o si pastrez, sa n-o mai las sa plece.
Dar nu am gasit-o. Pentru ca nici macar n-am cautat-o.
Stau in fata calculatorului, cu ochii plini de (ne)somn, cu un dor imens de ceva ce-mi place sa-i spun TU...si ma gandesc sa organizez excursia pe care o astept eu - personal - de cand m-am intors de la Alba. Dar cu cine sa organizez? Sunt singura in fata calculatorului, as vrea sa sa fumez si parca n-as vrea sa fumez. Am deschis INFO FER de 3 ori si l-am inchis tot de atatea ori. Pentru ce? Stim cand e trenul, trebuie doar sa avem zile sa ne urcam in el. Incerc sa nu-mi imaginez nimic din ce va fi, incerc sa nu visez. Pentru ca nu vreau sau nu mai vreau sa visez in avans.
S-a ajuns la concluzia ca-mi iau singura visele. Oare e asa?
In fine, asta nu e visul meu, e al nostru.
Mergem...da...mergem...aici n-o sa se schimbe nimic!
Nu o sa fac nici un plan pentru noi, pentru ca planurile esueasa. in fine, important e sa ne vedem in tren. Restul vine de la sine.
Daca vine...
Zi destul de grea si azi...
Mi-e atat de somn incat nu vreau sa dorm pentru ca mi-e teama ca nu o sa ma mai trezesc. In plus, clepsidra, de la capul patului, ma pandeste insistent de cateva minute. Nisipul se scurge, dar nu de tot...nu-l las.Tot de teama!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu