joi, 19 iunie 2008

Unde esti...

Aseara am fumat pe terasa. Ploua, fulgera. Mi-am invins teama de fulgere. Am privit cerul gol, negru, si fara stele. Si mi-am adus aminte de copilaria mea cand ma jucam un joc. Un joc atat de simplu pe care niciodata nu l-am putut finaliza. Jocul se derula pe 10 zile. In fiecare seara trebuia sa numaram stele. Descrescator...in prima seara 10 stele...in seara a doua 9 stele...si tot asa. Pana in ultima seara ...o stea. Apoi, puteai sa-ti pui o dorinta care categoric se putea implini. Dar intotdeauna cand ajungeam in ultima seara, la o singura stea... ploua, sau era innorat. Cerul era gol, si negru, si fara stele...Ca aseara. Parca era un facut. Jocul meu din copilarie niciodata nu l-am terminat. Poate ar trebui sa mai incerc sa joc candva...
Unde-s vremurile alea? Unde esti, copilarie?!

Un comentariu:

kalliope spunea...

Si eu imi pun uneori intrebarile astea...dar copilaria mea se leaga in mult mai multa umbra si nu-mi pare rau, imi doresc sa nu mai imi aduc aminte sau sa zic...Unde esti copilarie? ma bucur ca sunt matur, ii altfel, mai real si traiesc in speranta...