:)

      Sunt visuri sortite succesului de a deveni realitate si vreau sa ii felicit pe toti cei care reusesc sa se lase in voia succesului lor si sa si-l accepte, sa nu fuga de el si sa nu si-l ascunda. Da, oamenii au dreput sa strige in gura mare ca si-au implinit visurile. 
      N-am nici cea mai mica indoiala ca ni se implinesc doar acele dorinte  in care credem peste masura, cu toata fiinta noastra (chiar si atunci cand suntem la capatul sperantei, dar nu ne dam batuti), acelea pe care le traim inainte de a le implini, acelea pe care le impartim cu ceilalti, cu cei mai apropiati noua, cu cei care au prins  viata in viata noastra.
     Vine o vreme cand  renunti la a-ti imagina "cum ar fi daca" si incepi sa traiesti cel mai indraznet si emotionant vis pe care l-ai fi putut avea vreodata. Iar azi  este inca o zi in care sunt cea mai fericita femeie de pe pamant si nu peste mult timp voi fi cea mai fericita mama pe care am cunoscut-o vreodata,  si asta numai pentru ca voi fi mama ta...
 

Ce invatam :)

    Intr-o masura sau alta, tot ceea ce invatam, invatam de la oameni.


    Invatam de la oameni ca numai renuntand sa faci ceva pentru ei, vom incepe sa facem ceva pentru noi. Invatam de la oameni ca renuntand sa ne gandim la ei, vom incepe sa ne gandim cu adevarat la noi. Invatam de la oameni ca ne putem trai visurile doar incetand sa-i ajutam pe ceilalti sa si le traiasca si sa si le implineasca.
    Cu bucurie imi traiesc visul chiar acum, iar cu fiecare zi ce trece sunt tot mai aproape sa-l vad cum devine realitate. Niciun moment din toate cate am trait pana acum (si-au fost destule) n-a fost atat de intens,  atat de plin de dragoste si incantare, atat de minunat :)
   Tuturor, va doresc sa puteti face la fel, pentru ca nicio pierdere nu e mai dureroasa decat renuntarea la vis.

Ce mi-as mai dori, in final

    Mi-as dori ca oamenii sa stie cand sa renunte. Sa nu fie lasi, sa nu se teama. Sa stie cand trebuie sa plece dintr-un loc, dintr-un vis, dintr-o relatie. Sa stie cand si pe ce drum sa o apuce. Sa stie daca trebuie sa mearga singuri sau insotiti.
   Mi-as dori ca oamenii sa stie sa accepte. Sa se accepte pe ei insisi sau sa se accepte unii pe altii. Sa accepte ca au gresit. Sau ca nu au intotdeauna dreptate. 
  Mi-as dori ca oamenii sa stie cand si de unde sa ceara ajutor. Si sa nu se teama si sa nu le fie rusine. Suntem aici unii pentru altii.
  Mi-as dori ca oamenii sa nu se minta. Sa se iubeasca si sa isi recunoasca greselile, temerile, sa-si accepte visele, oricat de banala sau indraznete ar fi.
   Mi-as dori ca oamenii sa isi asume. Sa-si asume atat succesul cat si esecul. Si sa aiba puterea sa mearga mai departe.
    Mi-as dori ca oamenii sa fie responsabili. Responsabili fata de ei, fata de altii si fata de viata lor. Oamenii sunt importanti si merita sa-i tratam cu atentie.
   Mi-as dori ca oamenii sa nu uite cine sunt, niciodata. Mi-as mai dori sa termine ceea ce au inceput si sa nu uite ca daca un lucru merita sa fie facut de ei, merita sa fie facut impecabil.
 
Iar ultimul lucru pe care mi l-as mai putea dori , in final, este ca dintr-o astfel de categorie de oameni sa faca parte si fiica mea. Sa nu se teama, sa nu fie lasa si sa nu renunte niciodata la valorile ei, sa se bucure de viata si de toti oamenii pe care ii va intalni, de-a lungul timpului :)

 

Despre oamenii care imi plac mie

     Mie imi plac tare mult oamenii. Oamenii care isi tin promisiunile. Oamenii care fac ceea ce zic ca fac, indiferent ce s-ar intampla si ce alte ocazii sau oportunitati se aseaza in drumul lor. Mie mai imi plac oamenii sinceri care inteleg ca nu primim nimic fara sa daruim ceva in schimb, oamenii care stiu sa imparta, oamenii care stiu sa daruiasca, oamenii care stiu sa primeasca, oamenii care stiu ca daca azi primesc mai putin, maine vor primi mai mult, oamenii care multumesc altor oameni ca fac parte din viata lor, oamenii care reusesc in viata fara sa insele sau sa minta . Mai imi plac oamenii care nu sunt egoisti si lacomi, oamenii care stiu unde sa se opreasca atunci cand este suficient ceea ce au si oamenii care  stiu cat merita, care nu cer mai mult, care nu cer deloc, care nu asteapta sa li se dea, care nu cred ca li se cuvine mai totul pe lumea asta..  Mai imi plac oamenii care nu se lasa rugati cand li se ofera un ajutor, oamenii care apreciaza ceea ce li se ofera, oamenii care isi multumesc lor pentru ca si-au permis sa faca parte din lumile si vietile noastre, ale celor care ii inconjuram zilnic, cu iubire.

    Si mai imi plac oamenii care stiu sa rada si sa planga, cu noi, si cei care sunt aproape intotdeauna, nu numai cateodata :) Mereu i-am numit pe acestia, simplu, prieteni!

Despre prietenie

    Vine o vreme cand simti nevoia sa faci anumite lucruri. Pentru ca stii ca facand ceva pentru ceilalti, faci, de fapt, ceva pentru tine.
    Vine o vreme cand nu te mai gandesti de ce sa faci ceva, ci pur si simplu faci. Faci pentru ca vrei si pentru ca poti.
    Vine o vreme cand nu te mai superi daca oamenii nu vad acum ce ai facut pentru ei, stii sigur ca vor vedea la un moment dat.
    Vine o vreme cand simti nevoia sa fii prezent oriunde si oricand, fara sa ti se ceara asta. Pentru ca oamenii au nevoie de tine si tu esti gata sa fii acolo, pentru ei.
    Vine o vreme cand este mai important pentru tine sa nu fi tu cel dintai din viata ta. Pentru ca nu te hranesti cu iubirea ta, ci cu iubirea altora.
    Vine o vreme cand treci de la a face ceva pentru ca trebuie la a face ceva din placere. . Vine o vreme cand faci lucrurile cu daruire si iubire, cu dragoste si grija.
    Vine o vreme cand nu vrei nimic in plus fata de ceea ce deja primesti. Vine o vreme cand rasplata pe care ti-o doresti este in zambetul celul de langa tine.
    Vine o vreme cand ti-e rusine ca nu esti acolo unde ar fi trebuit sa fii, azi.

 Daca te poti privi in oglinda si asta vezi, inseamna ca a venit vremea sa crezi despre tine ca esti pentru altii ceea ce esti pentru tine. Despre asta este prietenia :)

Stiu!

    Stiu ca a face ceea ce iti doresti sa faci, a fi cine esti cu adevarat si a deveni ceea ce mereu ai stiut ca ti se potriveste sunt cateva din lucrurile ce ne hranesc sufletele, in permanenta. Sunt cateva din lucrurile si starile pentru care ne nastem, crestem si uneori murim in fiecare zi, putin cate putin pentru a ajunge cat mai aproape de ele. Mai stiu si ca a fi sincer cu ceilalti, esti sincer cu tine, ca nu te minti si ca poti trai impacat cu tine, cu ceilalti. Ca nu ti-e rusine de tine, ca nu te temi de cine esti, de cum te comporti si de cum evoluezi in fiecare moment.
    Inca un lucru pe care il stiu este ca oamenii tanjesc la a fi autentici si sunt dispusi sa isi asume riscul de a se lasa descoperiti in fata altor oameni, fara frica. Asta ne diferentiaza, asta ne da unicitatea.
  Stiu pentru ca am invatat de-a lungul timpului ca doar amintirile sunt nesfarsite, ca a "parasi" nu inseamna neaparat  a trada, iar faptul ca ii lasam pe oameni liberi, de fapt ii lasam sa isi traiasca visul, pana la capat. Fara sa punem intrebari, fara sa judecam, fara sa condamnam.
    Meritam sa ne traim visele ca si cand ar fi unicele amintiri pe care le vom avea si meritam sa fim apreciati pentru ceea ce suntem, pentru ceea ce am fost pentru altii si pentru ceea ce stim despre noi, despre altii, despre lume. Si stim ca putem implini orice pe acest pamant. Meritam sa ne traim visele, impreuna!

Despre nerabdare

     Deseori imi pierd rabdarea si incerc sa grabesc lucrurile pentru ca nu pot si nu vreau sa stau pe loc si sa astept ca lucrurile sa se intample si atat. De cele mai multe ori primesc ceea ce vreau cu cateva secunde inainte de a fi momentul. Din pacate (sau din fericire poate - caci pana la urma exista un rost in toate) acum nu pot grabi nimic. Imi place sa cred ca nici nu vreau. Nu pot decat sa stau cuminte, sa astept si sa traiesc fiecare clipa . Pentru ca fiecare clipa de acum este unica pentru mine.
     Nu mai stiu cand m-am simtit ultima data atat de nerabdatoare. Poate in copilarie, pe vremea cand imi tineam barbia lipita pe marginea de fier putin ruginita a balconului parintilor si asteptam sa fie ora 15:15 sa ii vad ca vin de la munca, sa-i urmaresc cu privirea si sa le cotrobai prin genti sa vad daca mi-au adus ceva. De cele mai multe ori gaseam paine proaspata in plasa mamei. Intre lucrurile tatalui meu gaseam mereu aceeasi legitimatie, langa care era o poza de-a mea de pe la 3 ani in care zambeam ca cel mai fericit copil de pe pamant. Puteam sa inghit lumea toata in zambetul acela si cred ca lumea toata nu s-ar fi suparat daca ar fi trait acolo, pentru totdeauna. Sau poate in iernile de demult cand iarna era iarna si asteptam sa impodobim bradul, sa punem bomboanele in pom si sa numaram anii globurilor pe care le aveam in cutii, in fundul unui dulap pe care in deschideam doar in Decembrie.
    Nu mai stiu cand m-am simtit ultima data atat de nerabdatoare. Ma trezesc in fiecare dimineata zambind si-mi amintesc de acelasi zambet din poza de pe vremea cand aveam 3 ani si nu-mi spun decat ca s-a mai dus o zi din lunga asteptare si stiu ca acum, mai mult decat oricand sunt mai aproape de momentul in care pot sa-i spun: "Bine ai venit, de cand te-am asteptat!" Nu cred sa fi intarziat vreo clipa, imi amintesc ca mi-a promis ca va ajunge la noi atunci cand vom fi pe deplin pregatiti.
Iata momentul :)

Despre iertare

    Daca poti ierta cand altii nu inteleg de ce sa o faci, inseamna ca nu te gandesti decat la cele mai minunate momente pe care le vei trai nu peste mult. Stii ca te asteapta clipe magice si nu vrei ca nimic, dar nimic din trecut sa iti intunece fericirea, implinirea, multumirea si iubirea. Mai iti aduci aminte pe parcurs si ca oamenii nu fac lucrurile intentionat sau cu un scop ascuns sa te raneasca, iar tu poti sa treci peste asta. Nu inseamna neaparat ca raman oamenii pe care ti-i doresti aproape, dar nici nu sunt oamenii pe care sa ii urasti. Pentru ca tu nu urasti niciodata. Daca nu poti iubi, nici nu urasti. Daca nu poti face bine, nu faci nici rau.
    Daca poti ierta cand altii nu te intreaba daca ii ierti, daca poti iubi cand altii nu iti cer iubirea, daca poti darui fara sa astepti ceva in schimb, poti face orice pe lumea asta. Poti suporta pana si gandul ca momentele nu sunt infinite, ca vor trece ca ploaia rece de vara si le vei mai trai in vis si in amintiri.
    Tu poti sa faci toate aceste lucruri. Si vei avea grija sa iti inveti copilul pe care il astepti din toata inima, sa faca la fel. Si o sa il pregatesti ca va fi ranit candva - nu are importanta, el sa ierte doar :)

Uneori

       Uneori ne dorim ca timpul sa nu se mai scurga. Sa se opreasca in cea mai minuntata clipa pe care dorim sa o traim la nesfarsit. Iar noi sa ne bucuram vesnic de ea. Sa nu imbatranim niciodata. Iar daca totusi trebuie sa imbatranim, sa imbatranim langa cel mai minunat om pe care l-am intalnit vreodata.
Acel om, pentru mine, as vrea sa fii tu :)
      Uneori ne dorim ca zilele sa treaca pe langa noi ca nebunele, sa nu le simtim si sa ne trezim in acea clipa, in acea clipa in care azi doar visam ca ne vom afla la un moment dat. In acea clipa in care ma gandesc doar la tine, la tu, cel care esti mereu in gandurile mele, in cele mai frumoase si mai vechi  ganduri ale mele.
      Pentru ca stiu ca acolo, in gandurile mele guvernezi dintotdeauna,  iar eu sunt gata sa te astept si dincolo de ele!

Daca

Daca mi-ai spune ca exista o zi, o singura zi,  pe care ti-o vei aminti mereu, pentru ca am fost acolo, in ziua ta minunata, poate cea mai minunata din ultima vreme,  as zambi rusinata si mi-as vedea de drum si nu mi-as intoarce privirea nicio clipa, desi mi-ar veni sa alerg catre tine si sa te imbratisez, cu iubire si recunostinta.  Si n-o fac, pentru ca  prefer sa iti  spun si eu, in gand, poate aceleasi lucruri si ti-as multumi pentru ca accepti valoarea pe care care o aduc in timpul si viata ta. Nimic mai pretios.

Stiu

   Stiu ca sunt drumuri pe care ne dorim sa pornim singuri. Si pornim. Si ne impotmolim. Si ne incapatanam sa mergem mai departe. Si nu acceptam niciun ajutor. Pentru ca suntem prea incapanati si prea mandri pentru a cere sau a primi ajutor. Ne temem ca oamenii ne vor crede slabi. Sau incapabili.
    Insa vine o vreme cand ne dam seama ca drumurile pe care pornim sunt mai luminoase, blande si usor de parcurs daca avem pe cineva alaturi. Vine o vreme cand realizam ca am pornit pe un drum si mergem mai departe pentru ca este placut sa avem aproape, oameni ca si noi, oameni care nu fac altceva decat sa ne iubeasca indeajuns de mult incat drumul sa ni se para, poate, la un moment dat prea scurt.
  
Eu stiu ca singuri pe lume nu putem trai :)

Sunt eu!

    Imi vin in minte, uneori, cateva clipe si amintiri pe care imi permit sa le retraiesc, cu privirea undeva in aer. Imi permit si imi  dau voie. Am invatat de-a lungul timpului ca in niciun caz nu mai trebuie sa ma incatusez. Pe mine sau pe sentimentele mele. Am voie sa fiu libera iar sentimentele mele au voie sa alerge oriunde isi doresc. Avem voie sa fim liberi. Mai avem si nevoie.
Imi curge si azi prin vene libertatea adolescentei mele de care imi voi aminti in permanenta cu un zambet tamp pe fata.
    Uneori ma trezeste din somn glasul meu de altadata care urla de nebun ca sunt un om liber si asa voi fi mereu. Si ma trezesc si stau cateva clipe retraindu-mi cele mai intense momente pe care niciodata nu le-as inlocui. Cu nimic.
    Daca ar fi sa mai retraiesc inca o data acele momente n-as face nimic diferit. Sau poate le-as trai inzecit mai intens si m-as ruga sa gresesc din nou pentru ca am invatat din greseli si greselile mele au facut din mine ceea ce azi sunt, ceea ce imi place sa spun: sunt eu!
   Dincolo de orice, astazi pot zambi, pot darui oamenilor si pot primi de la ei orice sunt dispusi sa ofere. Tot astazi ii pot accepta pe oameni in viata mea si ii pot iubi. Pentru asta, sunt recunoscatoare .
    
   Tu pentru ce esti recunoscator astazi?

Ce imi place

       Imi plac oamenii simpli. Acei oameni care stiu ca simplitatea si normalitatea lor ii provoaca pe restul oamenilor sa ii iubeasca si sa si-i doreasca alaturi. Acei oameni care, daca nu pot spune simplu "te iubesc" din cuvinte, ti-o spun cu privirea, iar tu esti gata sa primesti iubirea lor.
      Imi plac oamenii determinati. Acei oameni gata sa ofere oricand, orice, neconditionat. Acei oameni care se trezesc dimineata zambind si care se privesc in oglinda si stiu ca azi va fi mai bun decat ieri pentru ca au ce darui lumii.
      Imi plac oamenii visatori. Acei oameni care viseaza de cele mai multe ori treji. Acei oameni care stiu ca daca vrei sa ajungi undeva, departe, Universul te va ajuta.
      Imi plac oamenii plini de speranta. Acei oameni care isi gasesc linistea in credinta, acei oameni care cred ca cineva ii poate salva.Acei oameni care cred in El si in existenta Lui si stiu ca niciodata nu vor fi singuri pe lume, ca in permanenta cineva va fi cu ei.
      Insa cel mai mult imi plac oamenii naturali. Acei oameni care isi pastreaza naturaletea si autenticitatea oriunde ar fi, acei oameni care nu se ascund si nu se rusineaza de ceea ce sunt, de ceea ce fac, de ceea ce iubesc si de ceea ce isi doresc.

     Tuturor acestor oameni eu le multumesc ca sunt astfel si ma lasa sa invat de la ei, cu fiecare secunda pe care o petrecem impreuna.  Uneori doar despre asta este viata(a mea, a ta, a noastra) - atat de simpla, plina de speranta, entuziasmul si naturaletea tuturor oamenilor care o intregesc.

De la oameni

Stiu ca avem valoare daca raspandim valoare in jurul nostru. Stiu ca vom fi ascultati daca vom asculta la randul nostru. Mai stiu si ca iubind si daruind, oamenii ne vor iubi si vom primi de la ei o parte din visele lor. Da, oamenii vor imparti cu noi o parte din viata lor si nu se vor teme sa ne tina langa ei, aproape pentru totdeauna.
Azi vreau sa ma bucur de toti oamenii pe care i-am intalnit si pe care i-am pastrat langa mine nu numai pentru ca m-au facut mereu sa ma simt speciala si minunata, ci mai ales pentru ca ei au fost astfel, chiar si in momentele in care credeau ca nu mai sunt.

Azi vreau doar sa ma bucur :) Si o fac, cu emotie si cu speranta ca mereu vom avea ce darui si ce primi. De la oameni.

Un altfel de om!

      L-am citit in urma unui gest pe care l-am facut cu emotie azi - imi vine in minte un rand dintr-un mail peste care am dat intamplator: ofera ceea ce vrei sa primesti! Vei stii atunci ca orice iti doresti se poate realiza si poti primi! Speranta ca putem fi mai buni, cu fiecare secunda ce trece, ne face intr-un fel minunati si speciali.
     Sunt cativa oameni care ne trec prin viata si atat. Altii ne raman pentru totdeauna. Prea putini ne raman alaturi. Prea multi in amintiri. Insa oricum ar fi modul in care ei ne raman, oamenii merita sa primeasca ceva de la noi. Merita sa le aratam ca ii iubim. Merita sa fie iubiti. Nu exista oameni buni sau oameni rai. Exista doar oameni. Oameni cu care viata a fost blanda sau a fost cruda.  Dincolo de orice, ceea ce le spunem oamenilor si ceea ce facem pentru ei, va crea imaginea a ceea ce suntem - niste oameni minunati si speciali cu garantia ca suntem unici. Fiecare gest pe care il facem, il facem pentru ca vrem, fara sa asteptam sa primim ceva in schimb, fara sa urmarim ceva.
     De curand am aflat ca exista o categorie de oameni  din care fac parte, desi n-am stiut de ea pana acum. Si nu m-am cautat in alta parte decat intre oamenii pe care ii vad zilnic  Mi-a spus cineva ieri ca nu, nu sunt un om fraier sau naiv, ci sunt un altfel de om. Am dreptul sa fiu un  altfel de om si am dreptul sa raman asa pentru totdeauna :)

Tu cunosti altfel de oameni?
Eu cunosc cativa si le multumesc zilnic ca fac parte din viata mea!

Momente

Mi-am dat seama ca exista cateva momente unice pe care le traim alaturi de oameni. Imi doresc sa nu le ratam niciodata. Nu-mi pasa ca nu le constientizam pe moment, important e sa le traim impreuna. Sa le vedem primul zambet pe care ni-l daruiesc din suflet, sa-i vedem radiind de bucurie cand ne intalnesc dupa un timp. Desi timpul este scurt, lor li s-a parut o eternitate. Si asa si este. Sa-i vedem si cum comploteaza cu ei insisi pentru a ne crea noua cele mai frumoase, mai fascinate momente, pline de poveste. De povestea noastra. Si sa-i vedem bucurandu-se de bucuria noastra cand sesizam ca majoritatea lucrurilor le fac pentru noi si cu noi. Si le fac fara motiv si pentru ca ne iubesc.
Mi-am dat seama ca fac la fel.
Exista cateva momente unice pe care le-am trait si pe care le constientizez acum. Ma ajuta la constinetizare un simplu mesaj pe care azi l-am scris pe o hartie si care din pacate nu va fi suficient astfel incat sa transmita tot ceea ce simt. Dar este suficient de puternic incat sa ma faca sa vad ca ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata. Si pana la urma amintirile nu sunt decat niste momente pe care le-am pierdut. Nu-mi pasa, atata timp cat stiu ca am trecut prin ele candva si le consider niste momente ce le-am avut si le-am simtit intensitatea pana in maduva oaselor.
Iar azi, nu pot decat sa ma bucur, sa le multumesc celor ce fac ca aceste momente sa fie unice si sa le fiu recunoscatoare pentu ca exista in viata mea.

Timp :)

     Stiu ca cel mai important lucru pe care il primim de la oameni este timpul. Timpul lor. Mai stiu si ca fiecare minut trecut, e unul pierdut si niciun efort nu ni-l poate aduce inapoi. Ceea ce nu am trait cand era momentul, momentul potrivit, aproape imposibil sa mai traim vreodata. De aceea caut cele mai bune momente in care sa fac ceea ce imi doresc sa fac, sa traiesc asa cum imi doresc sa traiesc si sa fiu printre acei oameni pe care mi-i doresc aproape, zi de zi.
     Nicio clipa nu e nesfarsita insa nimic nu ne poate opri sa ne-o  amintim la infinit. Este singurul mod pe care l-am gasit si prin care putem  fi in permanenta undeva, cu cineva atunci cand timpul lui este prea pretios pentru a-l imparti la doi.  Nu putem decat sa le  multumim pentru momentele in care au facut-o, in care au renuntat, poate, la ei, pentru noi. Mi-e foarte clar si n-am nicio indoiala ca ceea ce primim de la oameni este de nepretuit. Mai trebuie doar sa invatam sa le multumim altfel decat prin cuvinte. Pana la urma tot de timp avem nevoie :) .

Despre noi

Până la urmă vorbim despre timp. Despre cât de mult sau puțin timp suntem dispuși să ne alocam nouă. Despre când vom face ceea ce am zis că facem. Deseori ne gândim și la timpul pe care să îl dăruim celorlalți, în speranța că ne vor da, la rândul lor, ceea ce ne dorim, ceea ce vom cere, ceva fără de care nu putem trăi. Ne mai gândim și la cum să facem în fiecare zi ceva diferit, unic și  nemaivăzut. De nimeni, niciodată.

Ce am invatat:)

    Zilele trecute am aflat de la cineva ca lucrul cel mai important pe care l-a invatat de-a lungul vietii este ca "iti faci patul dimineata pentru ca vrei, nu pentru ca trebuie". Am zambit si mi-am dat seama ca cel mai important lucru pe care eu l-am invatat de-a lungul timpului este ca a fi sincer si corect (cu tine si mai apoi cu ceilalti) este un fel de binecuvantare. Este posibil sa nu fi fost sincera sau sa nu fi fost corecta mereu, insa stiu si sunt mandra ca niciodata nu m-am vandut, ca mereu m-am respectat si mereu mi-am asumat responsabilitatea pentru actiunile mele, oricare ar fi fost ele. Mi-am mai recunoscut si greselile si mi-am dorit mereu sa fi invatat ceva din ele. Ceea ce stiu sigur este ca nu am facut aceeasi greseala de doua ori. .
    Acesta este cel mai important lucru pe care eu l-am invatat de-a lungul vietii.  Nu stiu daca l-am invatat de la prieteni, de la parinti, din experientele pe care le-am trait sau m-am nascut asa.

    Voi ce ati invatat de-a lungul vietii? 

:)

    Mi s-a parut mereu ca daca iubesc mai multi oameni deodata, poate ii iubesc mai putin. Ca iubirea mea e una singura si ca ar trebui sa o impart intre ei. In timp, oamenii mi-au demostrat ca ii  iubim diferit , insa cu aceeasi intensitate. Ca niciunul din cei iubiti de noi, din suflet nu sufera de prea multa sau prea putina iubire din partea noastra. Pe unii ii iubim cu inima, pe altii ii iubim cu sufletul, pe altii ii iubim cu grija, pe altii ii iubim cu riscul de a ne pierde mintile.
    Mi s-a parut mereu ca daca cer ajutor, devin slaba. Mi s-a mai parut ca oamenii cauta in noi numai ce le este lor folositor, ca suntem pentru ei gura de aer de care au nevoie cand se sufoca. Mi s-a mai parut ca oamenii ne parasesc in momentele in care avem cea mai mare nevoie de ei.  De fapt oamenii cauta in noi ceea ce gasesc in ei, de nepretuit. Mai cauta in nou cel mai frumos lucru care mrita iubit de ei. Mai cauta in noi alinare si protectie. Oamenii cauta in noi exact ceea ce cautam noi in ei. Oamenii isi cauta adevarata fiinta in alti oameni. Depinde de noi daca ii ajutam sa se regaseasca.
    Mi se pare azi ca cea mai mare greseala pe care o putem face este sa judecam oamenii pentru ceea ce au fost ei, la un moment dat, pentru o experienta traita impreuna, candva. Cea mai mare greseala este sa ii respingem din aceste motive. O alta greseala este sa devenim prizonierii nostri in cautarea adevaratului motiv pentru care oamenii se intorc catre noi.
    Dincolo de greseli, mi se pare azi ca cel mai bun lucru pe care il putem face este sa primim oamenii in viata noastra, sa ne deschidem in fata lor (si sa le aratam nu cat suntem de reci si distanti, ci cat de mult putem sa ii iubim) si sa le multumim pentru ca vor sa fie langa noi de acum.

   Poate ca momentul potrivit din care sa incepem sa traim impreuna este acum, nu atunci.

Ce iubim la oameni?

Unii oameni spun ca niciodata nu vom sti ce iubim cu adevarat la cei din jurul nostru. Altii spun ca nu iubim ceva ce nu cunoastem, pentru ca ne temem de necunoscut. Eu cred ca nici macar nu  mai conteaza ce iubim, atata timp cat stim ca iubim ceva. Imi vin in minte cativa oameni pe care ii iubesc pe nerasuflate si imi vin in minte si cateva motive pentru care fac asta. Ii iubesc pe oamenii astia pentru ca ma apara. De mine. Ii mai iubesc pentru caldura din ochii lor atunci cand ma privesc. Ii mai iubesc pentru ca sunt sinceri, corecti si pentruca nu se abat de la adevar. Si ii iubesc pentru ca indiferent ce s-ar intampla, ei ma iubesc si ma sprijina la randul lor. Chiar daca n-o spun in cuvinte, mi-o arata intr-un fel sau altul.

Voi ce iubiti la oameni?

Poate ca ...

Poate ca oamenii te vor face sa te simti prost la un moment dat, dar asta nu inseamna ca nu te iubesc. Pur si simplu vor sa scoata din tine tot ce este mai bun pentru ca ei stiu ca tu esti cel mai bun. Vor reusi sa te faca sa simti ca te poti diferentia de tine cel care ai fost ieri, prin tine cel care esti azi prin simplul fapt ca poti mult mai mult decat zici ca poti si poti mult mai mult timp dupa ce zici ca nu mai poti. Este doar o incercare din partea acelor oameni care ori te iubesc peste puteri, ori au incredere in tine, peste puteri. In ambele cazuri ai castigat ceva: respectul si admiratia lor. Alteori dragostea lor. Nu poti sa faci altceva decat se le multumesti, in gand si ei vor auzi. Desi iti pare putin, pentru ei este totul. Iar daca nu este totul, este destul pentru a te privi zilnic cu caldura, cu drag si cu dorinta de a-ti lansa inca si inca o provocare.

Vei afla si tu candva de ce le accepti si nu te dai batut!

Sunt ...

    Stiu ca multi oameni au in comun faptul ca nu renunta la visuri, indiferent cat de lung este drumul pana la ele. Sunt acei oameni, uneoiri multi, uneori putini, care au incredere in ceea e viseaza si in ei. Sunt cei care nu se lasa invinsi, sunt cei care nu fug, sunt cei care nu se tem, sunt cei pentru care nu exista trecut. Sunt cei care azi se bucura ca s-au mai apropiat de ceea ce isi doresc, cu o zi. Sunt cei care se incred in fortele lor. Sunt cei care vad oportunitati in orice. Sunt cei care insista. Sunt cei care nu cauta scuze.Sunt cei care nu plang cand sunt certati. Sunt cei care stiu la ce viseaza si de ce este important pentru ei visul lor. Sunt cei puternici nu numai in ochii celorlalti, ci si in ochii lor.  Sunt cei care isi multumesc pentru fiecare sansa pe care si-au dat-o. Sunt cei care multumesc altora pentru fiecare poarta deschisa. Sau inchisa. Sunt cei care pot vedea prin ochii altora, lumea. Sunt cei care se trezesc dimineata zambind ca vad lumina. Sunt cei care in fiecare zi se simt mai aproape de ceea ce isi doresc sa le apartina. Sunt cei care scapa de frustrari si nu se lasa demotivati. Sunt cei care ii ajuta pe ceilalti sa se ridice. Sunt cei care nu sunt singuri niciodata. Sunt cei care nu se lasa invinsi de tristete.  Sunt cei care recunosc  ca multi oameni, printre care si ei, au in comun ceva: faptul ca nu renunta la visuri. Sunt cei care sfarsesc prin a implini.
    Vreau azi sa nu ne  fie nicio clipa teama, vreau azi sa nu ne uitam inapoi, iar daca vorbim de ieri, sa amintim oamenilor ca ni l-a adus pe azi, vreau azi sa fim cu o zi mai aproape de ceea ce visam, in permanenta, si tot azi, vreau sa vorbim despre visurile noastre, tuturor!

:)

Stiu ca uneori purtam cu noi gandul ca primim  ceea ce meritam prea tarziu sau prea devreme. Uneori suntem prea atenti cu ceilalti decat cu noi. Alteori consideram ca suntem prea buni sau prea rai pentru oamenii cu care traim. Mai credem ca ceea ce primim de la oameni este fara sfarsit sau este prea putin. Uneori credem ca suntem prea corecti iar alteori credem ca gresim prea mult. Indiferent ce am crede ar fi bine sa vina din noi, cu gandurile noastre, cu gingasie si naturalete. Iar pana la implinire mai e un pas. Pe care nimeni nu te invata cum sa il faci. Si atunci, uneori credem ca il facem prea devreme, alteori credem ca este prea tarziu...

De ce?

     Pentru ca mereu am puterea sa  o iau de a capat fara sa consider ca este o povara, ci un nou inceput, o provocare si o placere nebuneasca.

     Pentru ca mereu, desi cred ca am dat tot ce am avut mai bun in mine, gasesc cateva situatii din care sa invat cate ceva.          
     Pentru ca mereu exista oameni care ma inspira si care se alatura mie si calatoriei mele spre adancul sufletelor noastre.        
     Pentru ca mereu pot visa alaturi de cineva. Pentru ca mereu ne completam si regasim unii in ceilalti lucrurile care ne lipsesc. Si ne intregim. 
     Pentru ca mereu exista cativa ochii care imi zambesc si care ma privesc atunci cand vorbesc despre visele mele.
     Pentru ca mereu gasesc sute de motive pentru care sa lupt, pana la capat.      
     Pentru ca mereu gasesc in oameni dorinta de a demonstra ca se poate, ca pot face ceea ce zic ca fac si ca pot privi si infrangerile ca pe o lectie.

     Indiferent de ceea ce spun oamenii, tu fa ceea ce iti place: poti merge inainte, cu timpul si cu cei care stiu de ce e important sa mearga inainte, sau poți ramane pe loc, singur.

    Iata cum am aflat eu raspunsul la intrebarea "de ce?"-  "de ce?" imi place ceea ce fac?!