Nu stiu cine a fost in locul meu. Am trimis pe altcineva sa-mi tina locul. V-am pacalit. Pe toti.
Ziceam ca nu m-am intors. Gandurile mele nu se mai intorc de acolo. Daaar...ma simt datoare cu povestea asta. Caci e povestea mea, povestea noastra, Iuly, povestea care merita povestita.
N-o sa ma repet si n-o sa-ti zic ca oare nu e mai bine sa crezi in tine decat in altii pentru ca asta o stii deja, draga mea Iuly! N-o sa-ti zic lucruri pe care le stii deja, n-o sa-ti zic: "Ai vazut?!" sau "Ti-am zis eu???" N-o sa-ti mai tzin inca o lectie pe care deja ai invatat-o, ceva ce ai simtit pe pielea ta...
Am intors clepsidra mea pe care am primit-o. Vreau sa-mi masor gandurile.
In fine, revelatiile mele s-au dovedit a fi bune numai pentru mine. Si pentru draga mea Iuly care imi aproba, zilnic, dand din cap afirmativ - nebunia!
Trebuia sa mergem 5 in excursie. Excursia pe care eu am organizat-o , pentru noi, cu atata drag. Si suflet. 5 fete trebuia sa fim...
Stii senzatia aceea ... cand simti ca scapi din mana un pahar si ai 99% sanse ca in momentul in care atinge pamantul sa se faca tzandari???O stii?Asa si noi... sufletul meu nu a acceptat ca oamenii sa nu aiba cuvant, sau ca oamenilor sa le fie teama sa spuna NU pentru ca cineva ar putea sa supere. Raportat la calatoria sufletului meu, pana in ultimul moment, am ramas doar 3. # si bune. Mergem fetelor? Mergem. Ne-am pregatit de calatorie, cu dulce mult, cu sandwish-uri cu drag si dragoste, cu vise, cu noapte de nesomn pentru frica de a exista posibilitatea sa nu ne trezit la 5:19 la cat era trenul.
La 3:30 suntem sunate si suntem anuntate, eu si Iuly ca de fapt...am ramas doar 2...Lumea mea a ramas in picioare, era visul pe care imi doream sa mi-l implinesc cu si fara voi...
In fine, am cerzut ca este doar o gluma, intr-atat de sadica, doar pentru fun! Nu...
Am tras repede blugii rupti in genunchi pe mine, un tricou gri si-mi analizam fiecare gest, fiecare miscare si-mi tineam cuvintele in mine, sa nu ranesc. Iuly facea cafeaua...
Am fumat 3 tigari - cate fete trebuia sa mergem in excursie - pe nerasuflate si-am baut din cafeaua pe care n-am simtit-o cafea si o priveam pe Iuly careia ii era frica sa mergem. Si-am tacut si n-am zis nimic si m-am gandit in continuare, si-am analizat si-mi venea sa ... imi venea...
Nu stiu ce m-a impins de la spate, poate tacerea care ma durea si care totusi spunea multe...si-am spus: "Ba, eu merg...Ai 5 minute sa te hotarasti"! Si ne-am dus...
Nu a fost excursia mea ce mi-am imaginat eu...a fost mai mult...am simtit ca cerul e ma albastru decat de obicei...am simtit ca intr-adevar mi-am indeplinit unul dintre visele mele, ca in primul rand m-am respectat pe mine si cuvantul pe care mi l-am dat mie, mi-am dat seama ca nu am dezamagit pe nimeni, nici macar pe mine, si-am fost fericita! Si sunt in continuare...
V-as povesti atat de multe despre calatoria mea, insa sunt atat de egoista incat vreau sa-mi tin fericirea numai pentru mine.
Mi-a parut rau doar ca m-am intors...pe drum spre Timisoara ma gandeam la cat de greu o sa-mi fie sa ma obisnuiesc cu un oras in care stau de aproape 4 ani si pe care il simt strain dupa 3 ziole departe...ma gandeam ca o sa ma amagesc, o sa ma pacales si-o sa ma mituiesc cu amintiri ca sa ma scap de durerile sufletesti. Ma gandeam serios sa traiesc in continuare din amintiri, din amintirea locurilor pe care le-am vizitat. Nu e necesar. Sufletul meu e tot acolo. Poate n-o sa se intaorca la mine devreme. dar nici nu imi pasa. Ma simt destul de bine astfel.
Clepsidra mea inca-mi masoara visul...
In fine, ce mi-am dorit cel mai mult, de ani de zile, sa ajung la Biserica Neagra, in Brasov. Si-am ajuns, pentru prima data. De jos, de la inceputul strazii Republicii, strada pietonala dupa cum se spune cica strazilor de pe Centru am vazut-o. Am simtit cum mi se strange inima in mine, in stomac am simtit acel gol plin pe care il simt deseori cand ... in fine, asta nu conteaza acum! Am platit biletul, si am intrat...aveam un nod in gat si lacrimi in ochi. Eram acolo. Ce-mi puteam dori mai mult? Eram acolo si nu-mi inchipuiam ca poate fi adevarat. Ochii mei erau plini de ceea ce vedeam, am vrut sa-i spun la Iuly sa ma ciupeasca sa vad daca nu cumva visez. M-am asezat pe o banca in biserica. Si m-am rugat in tacere. M-am rugat, asa cum stiu eu sa ma rog - m-am rugat pentru mine, pentru tine, pentru noi...toti...Am multumit ca am ajuns unde doream sa ajung...Am multumit pentru ca mi-am dat seama ca nu sunt singura pe lume, am multumit pentru ca mi s-a acceptat iubirea si m-am gandit ... m-am gandit cum ar fi fost v\iata mea in alte conditii...
Mi-am dat seama ca exista Dumnezeu dintotdeuna. Si exista...
In fine, zi superbe la Sibiu, Sighisoara si Brasov. Mancare buna, oameni buni, oameni linistiti, oameni de tot felul. Zi superbe peste tot...
Ne-a parut rau doar ca a trebuit sa ne intoarcem.
Insa asta stim doar noi, Iuly!
Ah, am uitat sa-ti spun ca DEX-ul poate spune multe, poate defini o multime de lucruri, insa nu e mereu general valabil.
Sa ai incredere in tine si-n propriile tale forte. Sa ai incredere in ceea ce spui si in ceea ce faci numai tu si in ceea ce poti sa faci pentru ca esti in stare. Sa ai incredere in tine pentru ca soarele va fi si maine chiar daca nu av fi, sa ai incredere numai in tine. Lectiile sunt dure, contactul cu adevarul si realitate doare poate, la inceput, dupa care devine ceva atat de inutil, incat iti dai seama ca e exact ceea ce trebuia sa se intamnple.
Si poate ar fi momentul sa-ti reamintesc, ceea ce ti-am spun, nu cu mult timp inainte...
"Daca tu nu ai incredere in tine, eu de ce as avea?"
Cazi pe ganduri, loveste-te cu tampla de pragul de sus, si mergi mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Tu ai acum incredere in tine, tu ai fost la Brasov pentru ca ti-ai dorit sa mergi si mai mult...tie nu-ti pare rau de nimic!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu