Prima Duminica de dupa Craciun!

e prima Duminica. De dupa Craciun. Pana la 16:30 am servit utilizatorilor Orange Prepay. Am munciu. Din greu.
Gatesc. E prima Duminica de dupa Craciun in care eu gatesc. Mazare. Buna mazarea...fumez o tigara si-mi trece prin cap amintirea atator zile petrecute impreuna. Am incercat la un moment dat, sa-mi ucid amintirile, sa le uit si sa incep o noua viata, departe. Hah..de parca ar fi asa usor. Nu e tot timpul cum vreau eu. Dar e, de cele mai multe ori. Nu si acum. Am inteles atunci ca am fost "pedepsita" sa traiesc cu aceasta amintire, asa cum trebuie sa traiesc si cu visul meu dintotdeauna...visul meu despre omenire.
Gatesc...incerc sa-mi amintesc cand si ce am gatit ultima oara...Cred ca fasole verde...acum ceva saptamani, poate chiar o luna. A fost buna si aia. Am mancat doua zile.
Sunt doua stari pe care le am in momentul acesta. Fiind intrebata: "Daniela, ce faci?", am raspuns: "Supravietuiesc!" Azi ar fi fost ziua in care eu supravietuiesc. Sunt zile si in care traiesc. Dar azi...in fine, nu stiu ce mi-a venit. in ciuda faptului ca nu m-am trezit de dimineata, s-au ca m-am trezit involuntar, ziua a fost un calma. Si blanda. Ca niciodata, Duminica.
Daca ar fi sa va povestesc despre martiat, sa stiti ca v-as minti. am crezut ca martianul m-a parasit. Dar nu. am scris mare, apasat, cu pixul pe-o hartie: "Ar fi fost atat de frumos daca martianul ar fi stiut sa aleaga!" si-am plans apoi. am promis ca n-am sa rostesc niciodata verbul "a alege".
Mi-e frica sa intreb: de ce nu alegi?
Avem oare acest drept, de a ne baga cu forta in mintea celui de langa noi si de a-i coordona toate activitatile, respectiv actiunile viitoare? Nici macar in mintea martianului nu am dreptul sa patrund, desi eu l-am creat, ca o parte din mine. Caci da, a trebuit sa-mi moara cea mai frumoasa parte din mine, ca sa se nasca martianul. De care m-am indragostit.

Stii golul acela plin? nu mai pot trai fara el.
Simt ca azi incepe sa fie ziua in care eu traiesc!


Mazarea...