As sta in Unirii pe banci. Azi, acum...
Zilele trecute am stat. Mare zarva cu ziua ecologistului. Fumam, cu o doza de cola in mana. Eram cu cineva. Povesteam. Niste copii cu tricouri albe, mari, cu inscriptii si insigne, cu mesaje care instiga bunul simt al omenirii... In fine, fumam. Cola rece pe care o tineam in mana era singurul lucru la care ma gandeam...Doi copii spun: "Cola si fumatul nu sunt bune...dar cine mai asculta pe pamantul asta?" Am zambit si eu. Si m-am gandit apoi: cine mai asculta pe pamantul asta? Eu mai ascult? TU mai asculti? Tu ma mai asculti? Mai imi pasa? Tie iti mai pasa? Cine mai asculta pe pamantul asta? Cine mai are vreun interes sa mai asculte pe pamantul asta...??? Se pare ca intram cu totii intr-o perioada putin "moarta"...in care ne doare tot. Ne doare cand un prieten ne spune:"ia lucrurile asa cum sunt, si gata!", "nu mai am in nimeni(incredere)"...ne doare, da! Si ne gandim ca ... mai asculta cineva pe acest pamant?
Sa nu plangi, sa nu gandesti, sa nu-ti doresti, sa...sa nu plangi...sa nu plangi...sa nu plangi...lacrimile tale doar va murdari pamantul....sa nu plangi tu, sa nu plang eu! Simt nevoia sa cred ca cineva mai asculta pe acest pamant.
Vreau in Unirii pe banci. Singura. De data asta fara tine.
SA ma gandesc la cei doi copii cu tricouri albe, mari si daca mai exista cineva care asculta pe acest pamant!
Ii mai pasa cuiva? Ca mie nu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu