joi, 4 octombrie 2018

Timp

Ah...Imi pare ca timpul are o viteza de necontrolat , iar in drumul lui nu exista niciun radar care sa-l opreasca si sa-l amendeze. Parca el e indreptatit sa treaca cum si cand vrea el  si pe noi sa nu ne intrebe nimic. Nimic...

Imi pare ca noi imbatranim prea devreme, iar copiii ne cresc prea repede...1...2...3...4 ani...  Uneori as fi vrut ca timpul sa stea in loc, sau eu sa am puterea sa-l opresc...insa imi amintesc ca in fata lui eu sunt neputincioasa. Dar nu-i nimic...

Imi pare ca nu demult spuneam “la multi ani, 2018!” Si era Ianuarie,  la inceput. Azi e deja Octombrie. Timpul zboara cu viteza unui avion de lupta si oricat as incerca...nu-l pot opri...dar nu-i nimic, ma pot bucura de azi, pentru ca tot ceea ce avem si ceea ce conteaza, este Prezentul. 

Ah...timpul...timpul nu-l pot opri! Dar nu-i nimic...
 (1 oct 2018, seara).

joi, 6 aprilie 2017

Amintiri

Imi amintesc ca era o vreme in care, scrisul - ca si cititul- putea vindeca orice durere.
Imi amintesc ca era o vreme in care, nu prietenia, ci dorul de ea, ma facea sa imi doresc sa nu ma opresc niciodata din a merge inainte, indiferent daca drumul imi era destinat sau nu. Indiferent de ratacire, mereu gaseam drumul inapoi.
Imi amintesc ca niciodata nu m-am plans de prea mult sau de prea putin, si-am gasit intotdeauna puterea de a multumi si de a fi recunoscatoare pentru ceea ce am.
Imi amintesc ca am preferat intordeauna sa daruiesc inainte sa primesc.
Imi amintesc ca imi placea sa merg cu autobuzul , sa urmaresc cum norii imi treceau pe deasupra. Sau sa privesc apusuri si noi inceputuri.
Imi amintesc ca gaseam motive sa o iau de la capat, indiferent de ce ganduri mai incercau.
Imi amintesc ca imi imaginam ca viata e un dans nebun al oamenilor frumosi si ca mi-as dori sa dansez mereu in jurul lor.
Imi amintesc ca teama ca as putea imbatrani vreodata,  nu ma lasa sa ma bucur de tinerete.

Iar azi, privind in ochii copilului meu, mi se pare ca-s mai tanara ca niciodata, si ma gandesc ca traiesc ca si cand nu exista nici batranete, nici moarte, ca viata e vesnica atata timp cat simti ca prezentul e singura clipa sigura, care ne apartine 100%.

luni, 18 iulie 2016

Maine...

Imi pare rau ca nu mai suntem cum eram, si-mi pare rau ca nu ne mai recunoastem cine suntem. Imi pare rau ca viata e cea care ne schimba, si-mi pare rau ca ajungem sa ne ascundem unii altora ceea ce simtim cu adevarat. Imi pare rau ca mai putem doar in gand sa ne mai aducem aminte de noi, si-mi pare rau ca ne gandim sa ne petrecem clipele departe...

Imi pare rau ca dam vina pe viata ca ne schimba, si-mi pare rau ca ne vine greu sa credem ca dupa "noi" ea nu mai are sens. Si cel mai mult imi pare rau ca ne mai agatam doar de "ieri" si de "anii cei mai frumosi" ca sa ne pastram vii amintirile, si-mi pare rau ca nu ne lasam liberi.

Imi pate rau ca nu ne putem tine promisiunea de a ramane la fel. Maine va trebui sa fim altii, maine chiar vom fi altii!

miercuri, 9 martie 2016

Dor

Mi-e dor sa vad cu arde soarele, chiar si atunci cand el  apune, mi-e dor sa pot sa-ti spun ca stiu cine esti tu cu adevarat, mi-e mai dor sa pot sa-ti spun ca te iubesc dac-o mai simt, mi-e dor sa-ti spun ca nu-mi mai pasa ,  mi-e dor sa pot sa te-ntalnesc oriunde daca mai existi im vremea aia, mi-e dor sa-ti spun ca n-ai sa ma ranesti decat atunci cand sunt in cautarea unui dor de tine,

Mi-e dor sa-ti spun ca dorul, nu e altceva decat o forma prin care nu ma las sa te uit...

luni, 25 ianuarie 2016

Despre cautari!

Aburii unor amintiri mai vechi ma duc cu gandul ca mereu cautam in oameni ceea ce nu gasim in noi.  Neintrerupt cautam. Cautam ceea ce nu gasim la timp, sau ceea ce nu gasim niciodata. Cautam ceva care sa ne intregeasca. Sau pe cineva. Cautam sa-i iubim, poate, peste puterile noastre, pe acesti oameni, sau peste cat pot fi ei iubiti. Cautam sa le multimim pentru ca fac parte din viata noastra si uitam sa le aratam cat sunt de importanti pentru noi. Mai cautam ceva ceea ce am gasit deja, insa suntem preocupati in continuare de infinitele cautari.
Cat despre mine, cautand, mi-am dat seama ca exista intr-unii oameni tot ce ti-ai putea dori sa gasesti in ei. N-as mai vrea sa le multumesc, lor, oamenilor. Ma gandesc sa ii rasplatesc cu aceleasi gasiri, daca vreodata vor cauta...

Iar in eternele cautari, nu-mi doresc decat sa ma opresti si sa-mi spui ca (te-) am gasit deja...