sâmbătă, 23 februarie 2008

Luni incepe scoala!

Si iata...saptamana mea...ma intreb...cand a trecut? Si pe unde? De ce nu mi-am dat seama? Oare am facut tot ce mi-am propus? Oare mi-am vazut toti cunoscutii, rudele si prietenii? Poate am scapat pe cineva...poate am uitat sa fac ceva cu adevarat important si pentru care maine poate n-o sa mai fie timp. Sau n-o sa mai pot...
Cert e ca...de luni se incepe scoala. Oare o sa merg la fel de obsesiv ca in primul semestru? Oare o sa fie la fel? Cine stie ce ma asteapta...cine stie....cine...
Ma tem ca poate o sa-mi fie dor de acasa acum ca trebuie sa plec.De acasa, nu de altceva... Nu stiu cat se vor schimba lucrurile in favoarea mea, dar simt ca asta trebuie sa fac. Simt ca asta vreau. In plus, vremea tine cu noi si in continuare, zilele ce vin, sigur vor fi "de stat in Unirii pe banci". Si cred ca voi profita de asta. Voi profita de toate ocaziile care mi se vor oferi si care cred ca, macar si pe termen scurt, au posibilitatea de a ma face sa zambesc. Si sa fiu fericita. Mi-au ramas poate mai putin de 24 de ore de stat acasa si cred ca am gasit solutia optima pentru a le epuiza cat mai repede. O sa mi le petrec cu mine. Doar cu mine. Parca atunci cand sunt numai eu cu mine, timpul trece mai repede. Am citit undeva ca nu este bine sa numeri zilele, nu este bine sa astepti ceva care se va intampla peste ceva timp, ca nu este bine sa-ti doresti sa-ti treaca zilele. Nu este bine...oare de ce? De ce nu?
Eu cred in tinetete fara batranete, si cred in mine! Viata fara basm spuneam ca nu ma intereseaza. Si asa e. Fiecare zi cu mine este extraordinara, fie ca ma aflu la Timisoara, la Bocsa, intre ele, pe trenuri, in gari, in autogari...fiecare zi cu mine este extraordinara.
Nu vreau sa spun cum este fiecare zi cu tine atunci...
Si luni incepe scoala...bine ca ceasul meu nu va mai suna in fiecare dimineata la ora 6,40...conform noului orar! Si asta ma face fericita. Acum!

vineri, 22 februarie 2008

Amintiri, amintiri...


Este azi, vineri 22 februarie, stau in fata computerului si mananc o felie de cozonac cu un pahar de iaurt care ...ce coincidenta, azi expira si mi-am adus aminte de grisul cu lapte si cu sirop de artar pe care l-am mancat in Iunie. In 5 Iunie. Si-mi dau seama ca sunt amintiri care vesnic ma vor urmari placut si ca datorita lor viata mea va fi si in continuare la fel de dulce. Si de frumoasa.
Amintirile...amintirile mele despre trecut, despre grisul cu lapte si sirop de artar, despre Mai si Iunie 2007, amintirile mele toate ma invata sa nu uit, ma invata sa rad si sa-mi mai doresc un Mai si-un Iunie la fel si pentru 2008. Amintirile mele despre trecut ma fac sa vad ca totusi anul acesta este un an bun, in ciuda greutatilor si a nemultumirilor care pana acum au fost si ele la locul lor, amintirile mele ma invata cum sa-mi dau seama ca nu sunt singurul om bun de pe pamant, amintirile mele, oricare ar fi ele ma fac sa vad ca sunt oameni despre care vorbim deja la trecut,desi nu ne vine sa credem, amintirile mele despre copilarie sunt cele mai dulci...si imi amintesc deseori prima zi de scoala, prima minciuna, prima cazatura cu bicicleta, primul sarut, primul lucru bun pe care l-am facut...
Amintirile...ma ajuta sa-mi dau seama ca mi-e atat de dor de mine...de mine de acum 10 ani, de mine copil, de mine de ieri...de mine de cand te-am cunoscut pe tine...de mine...mereu!
Isi au si ele rostul lor...este azi...vineri, 22 februarie 2008 si-am ales sa traiesc prin prisma amintirilor mele...toate amintirile mele! Si asta numai din cauza iaurtului care azi expira!

joi, 21 februarie 2008

Cu si despre LENE(povestea merge mai departe)

Se napusti asupra mea cu o putere la care nu am putut rezista. Ma tinea de maini si de picioare. Strans. In gandul meu nu era decat loc de mai bine, pentru ca am reusit sa-l tradez. Pe el. Din coltul celalalt al camerei, nu coltul preferat de el, urla cu disperare. Ii simteam durerea in privire, nemultumirea il stapanea pentru ca nu se astepta la asa ceva din partea mea. El era gelos si daca ar fi putut, m-ar fi ucis in acel moment fara sa stea pe ganduri. Eu aveam un soi de satisfactie murdara in mine, si singurul lucru de care imi pasa era ca m-am razbunat eu inaintea lui. As vrea sa stiu daca inca mai crede ca la un moment dat se va razbuna pe mine. Mi-e teama si probabil ca el imi va urmari fiecare miscare ...
Cu tot cu ipocrizia si minciuna pe care azi mi-am spus-o ca sa-mi pot continua existenta intre cele doua iluzii, azi sunt fericita. Am renuntat la tine somnule!!! In favoarea altcuiva ce-mi place cel mai mult sa-i spun LENE.

Care ma va ucide mai devreme?

miercuri, 20 februarie 2008

Mi s-a spus ca "ii de stat pe banci in Unirii " :)


S-a mai dus o zi...O zi in care nu am facut nimic. Nimic rau. Nimic bun. Nimic interesant. O zi din saptamana mea de vacanta si odihna. Cred ca mi-ar trebui 3 astfel de saptamani in care sa fiu inchisa intr-o camera cu peretii albi, fara computer, fara televizor, fara telefoane - cu un pat, in care sa dorm, in care sa stau, in care sa mananc. Si sa nu fac nimic. Sa stau si sa dorm - sa ma odihnesc!
Beau un ceai, la mine. Mi s-a spus ca "ii de stat pe banci in Unirii" si primul lucru la care m-am gandit a fost cum sa ajung cat mai repede acolo. Sa stau in Unirii pe banci, sa fumez, sa simt si eu miros de primavara mai devreme decat ar fi prevazut, sa sar intr-un picior si sa spun ca eu iubesc si ca am tot ce vreau sa am si ca sunt fericita si ca vreau sa fii si tu...
Mi s-a spus ca "ii de stat pe banci in Unirii" ... al doilea lucru la care m-am gandit a fost de cate ori am tot stat in Unirii pe banci, seara, ziua, dimineata in drumul meu spre scoala, cu tine, cu mine, cu altii...singura... Cum am fumat, cum am scris, cum m-am gandit, cum am privit fiecare om, cum mi-am dorit ca acolo sa se intample ceva, nu stiu ce, dar ceva frumos. Si probabil ca s-a intamplat. Dar nu stiu inca ce. Si mai ales cand...si de ce...de ce eu nu stiu nimic?!
Mi s-a spus ca "ii de stat pe banci in Unirii" ... m-am gandit la toate povestile pe care le-am scris acolo, despre mine, despre tine, despre altii, despre noi. M-am gandit la toate intalnirile pe care le-am avut, cu tine, cu mine, cu altii. "Da, e bine, ne vedem la 22:00. Unde? Pai...in Unirii e bine? Perfect...la 22:00. Unde exact? Pe banci. Sau in fata la Eclipse!!!" Toate astea mi le amintesc...cu drag. Numai cu drag, pentru o viata de acum inainte...
Mi s-a spus ca " ii de stat pe banci in Unirii"... si eu sunt acasa, si-mi beau ceaiul si ma gandesc ce fain e de stat acum in Unirii pe banci...cu tine, cu mine, cu altii ... singura... eu...in Unirii pe banci!!!
Vine si vremea mea...

Este azi, miercuri 20 februarie


N-am crezut niciodata ca viata poate fi atat de frumoasa prin simplul fapt ca tu iti doresti asta. Nici macar nu am stiut ca pot fi in acelasi timp in doua locuri diferite. A fost destul de ciudat sa-mi dau seama ca mi-e tot mai dor de tine si am constatat ca cel mai mult imi place asta. Ca imi doresc din ce in ce mai mult ceva...ceva ce nu stiu cum se numeste. Insa stiu ca poti gasi, undeva, mai devreme decat mi-am imaginat. Am inceput si eu sa visez in culori, sa am vise realizabile, sa-mi doresc sa fac si eu ceva cu viata mea. Ceva bun. Este azi, miercuri 20 februarie, m-am trezit la ora 9:47 AM si primul lucru la care m-am gandit ... n-o sa vi-l zic. Nu azi!
Se pare ca vacanta mea mult asteptata s-a dovedit a nu fi atat de mult asteptata:) Si vad ca trece ... Abia astept sa ma intorc, sa-mi reiau activitatile mele de zi cu zi, tot altele. Sa ma pun in miscare si sa traiesc asa cum imi place mie. Asa cum vreau.
Este azi, miercuri 20 februarie si am constatat ca tineretea e cel mai bun lucru care mi s-a putut intampla in ultima vreme.
Dupa tine....

luni, 18 februarie 2008

O saptamana de vacanta!

Azi-dimineata m-am trezit in patul meu de acasa, fericita, singura, la cald si la bine ... si-am stat si m-am gandit la lunga saptamana care ma asteapta aici. Parca vad ca nimic n-o sa se schimbe, ca o sa-mi petrec timpul in fata calculatorului, nedespartita de messenger si de dc++, descarcand filme si muzica din filme, scriind la acelasi blog, aceleasi trairi, aceleasi ganduri dintotdeauna. Nimic nou. Dar cred ca nici nu-mi doresc ceva nou. Am asteptat atat de mult sa vina si vremea in care sa nu fac chiar nimic, vremea in care sa contez doar eu pentru mine, sa nu trebuiasca sa-mi aud ceasul sunand in fiecare dimineata la 6,40 si sa cred ca ma uraste, sa nu mai merg la scoala macar pentru o saptamana. Saptamana mea ...
Cu toate astea, o sa-mi fie dor sa ies sa ma plimb in Unirii, chiar si prin frig, o sa-mi fie dor de noptile pierdute in camin, de vecinii de pe etaj cu care stau la tigara si cu care joc remi si avioane si biliard si...
Si-o sa-mi fie dor de tine ...
Ma asteapta o saptamana exact pe placul meu care probabil va trece atat de repede. Si-o sa ma intorc acolo... la viata mea. Adevarata mea viata!

sâmbătă, 16 februarie 2008

Astept cu nerabdare ultima sesiune

Imi dau seama ca la numai 24 de ore dupa ce mi-am reglat conturile cu sesiunea precedenta care a trecut fantastic de repede, mi-o doresc pe urmatoarea. Pe ultima. Sa-mi inchei socotelile cu scoala, sa uit ca am avut vreodata legatura cu ea.Ma simt destul de bine astfel. Am asteptat cu nerabdare ziua de ieri din cauza ca am avut ultimul examen, am asteptat cu nerabdare ziua de azi ca sa ma intorc acasa. O sa realizez ca astept cu nerabdare si ziua de maine, din nu stiu ce motive. O astept. Poate din cauza ca in ultima vreme vad ca viata are sens, gasesc ceva frumos in orice as face. Si-mi place. Imi place ca in cele din urma asteptarile mele s-au dovedit a nu fi simple asteptari. Pe ansamblu lumea e multumita, eu sunt multumita(azi), poate si maine. Ce-mi pot dori mai mult? Sesiunea viitoare?
Sa zicem ca da...
In ciuda a tot ce s-a zis despre mine, in ciuda a tot ce am zis despre mine, sunt un om optimist. E de bine zic eu...

duminică, 10 februarie 2008

Povestea merge mai departe

...el crede ca la un moment dat se va razbuna pe mine. Cand m-am intors acasa, nu l-am mai gasit. Ochii lui negri si linistiti, nu m-au privit. Deloc. Poate coltul de camera in care am cautat, nu e cel mai bun loc. Patura aspra era tot acolo. Singura. Si goala. Poate privirea lui pierduta pe peretii camerei mele zugravita in alb, n-a fost decat un pretext pentru a-si duce la bun sfarsit razbunarea lui copilaroasa. Poate va reusi. Sau poate nu. Singurul lui gand este acela de a ma chinui la infinit pentru ignoranta mea. Nu-i drept. Nu stiu daca nu cumva in cele din urma va avea succes. In sinea lui stie ca sunt victima perfecta. Omul slab de care are nevoie acum pentru a-si atinge scopurile ascunse. In sinea mea mi-l doresc. Mai mult ca ieri. Mai mult ca niciodata. Eu stiu cine e el. L-am cautat atat de des, in atat de multe locuri, incat nu mi-a mai ramas nici un colt de lume(de lumea mea) in care as putea cauta. Cautarile mele au fost oarecum zadarnice. El statea linistit in coltul din dreapta al camerei mele, privindu-ma in fiecare noapte. Poate ar trebui sa nu... sa nu-l mai las ...Ar trebui sa invat sa traiesc fara el. Si el fara mine. Respiratia rece, atingerea lui vie, maduva oaselor mele ... toate ma fac sa-mi dau seama ca sunt dependenta.
De tine... somnule...

sâmbătă, 9 februarie 2008

Poveste despre SOMN

El statea suparat intr-un colt al camerei, acoperit cu o patura decolorata, aspra si gaurita. Eu, in capatul celalalt, nici macar nu-l observam. El plangea. Eu ma amuzam in fata computerului. El era tot mai trist. El ar fi vrut sa fie cu mine. El ar fi vrut sa-mi tina de urat. El nu si-a dat seama ca nu mi-l doresc. El crede ca la un moment dat se va razbuna pe mine. Eu cred la fel. El crede ca poate trece prin viata mea cum are el chef. Eu nu cred asta. El crede ca pot fi a lui ori de cate ori vrea. Nici macar.
Continui sa-l ignor. El incearca sa se faca remarcat, intr-un fel sau altul. El vrea sa-i simt prezenta. I-o simt. Dar n-o sa-i dau satisfactie. Ii simt respiratia rece ca gheata in ceafa, il simt cum ma atinge...Mainile lui reci incearca sa ma atinga. Mainile lui reci le simt pana in maduva oaselor. Mainile lui...pe mine...mainile lui imi provoaca fiori. El isi doreste sa ma chinuie. Eu nu ma las. El continua sa se invarta in jurul meu. Eu fac abstractie de prezenta lui. El se taraste la picioarele mele...Mainile si picioarele mi le simt moi. El ma domina...
Am inceput sa tip. Imi doresc sa plece. Nu-l vreau langa mine. Nu azi.
A plecat... s-a ascuns in coltul lui preferat. El are un nume - Somn i se spune.
Dupa cateva minute, eu m-am pierdut in povestea mea despre somn. Dimineata, el nu mai era...nici in coltul meu de camera, nici acoperit cu o patura, nici nu mai plangea. Si nici nu-i mai simteam atingerea rece. Oare deseara va veni iar?

Trei zile la Garana ...

video

vineri, 8 februarie 2008

Sesiunea - la final!


Pot sa zic ca inca mai am emotii, pentru fiecare examen in parte, chiar daca am trecut multe sesiuni, chiar daca sesiunea actuala poarta numarul...5, chiar daca m-am obisnuit cu invatatul de sute de pagini. Emotiile exista, teama sau curiozitatea sa stii cat mai repede care sunt subiectele, sa vezi daca te-ai pregatit indeajuns....toate astea exista si la mine. Nimeni nu e de piatra.
Si uite asa...am ajuns la ultimul examen. O sesiune frumoasa pot sa zic, care a trecut fantastic de repede. Ca si saptamana aceasta si vor mai trece multe ... si o sa ajung la un moment dat sa-mi fie frica sau ciuda sa privesc inapoi.
Astazi m-am prezentat la penultimul examen - am avut aceeasi senzatie ca la primul. Cand am iesit, nu-mi doream decat sa fumez o tigara pe strada. Si-am fumat. Oamenii nu se mai uitau la mine de parca ei nu ar fi fumat niciodata pe strada. Nu mi-a pasat ca ploua si ca nu am umbrela pentru ca s-a rupt... am realizat cat de bine ma pot simti cand trec peste ceva care mi s-a parut a fi dificil. Sau care chiar a fost... Si cred ca in drumul meu de la scoala pana acasa, am mai intalnit zeci de persoane care ar fi putut avea acelasi sentiment.
Poate candva o sa-mi fie dor de toate astea...

sâmbătă, 2 februarie 2008

Extreme Coke - Fabrica de fericire nu e acasa !!!


Lucrul dracului si asta ... nu de mult, m-am angajat si eu la "fabrica de fericire" ... pentru a pierde vremea cu niste joculete cat se poate de penibile care totusi dau bine si pe care le puteti gasi pe www.fabricadefericire.ro

Sustin ca nu creaza dependenta, nici Coca Cola, nici tigarile. Se pune problema vointei aici. Ca tot am adus vorba, cu tot negativismul cu care este intampinat tutunul, mesajele de pe pachetele de tigari de genul FUMATUL PROVOACA O MOARTE LENTA SI DUREROASA sau multe altele ... lumea fumeaza in continuare. Si fumeaza, nu se joaca!!!Cred ca este valabil si aici ce se spune si anume, ca lucrurile care iti sunt interzise te atrag tot mai mult. Interzis...un fel de a spune.
Revenind la Coca Cola, au inceput sa ma plictiseasca toate strategiile lansate acum pe piata pentru a vinde produsul. Fratilor, Coca Cola se vinde mult prea bine si va continua sa se vanda inca o suta de ani de acum inainte. Eu sunt omul care nu bea apa si nu bea altceva decat Cola deci...sunt clientul vostru cu si fara reclama, cu si fara promotii, cu si fara la trei capace iti oferim un pahar de colectie, cu si fara "fabrica de fericire", cu si fara 2 sticle la pret de una.
Plus ... vorbeam in dimineata asta, Cola clasic ( ca si Pepsi clasic) are un succes necontrolat fatza de tot amalgamul acela de bauturi racoritoare gen Cola Vanilla, Cola Cherry( si aici recunosc ca am chinuit oameni ca sa-mi aduca din Germania Cola Cherry...acum e ok, in Timisoara se vinde Cola Cherry la Prospero). Ca si Pepsi Blue si Pepsi Gold si celelalte...Au fost si scoase de pe piata. Ma gandesc acum, a meritat investitia si publicitatea? Ok...incercarea moarte n-are. Sa nu judecam...
Sa recapitulam, Cola nu creaza dependenta... si nici fericirea nu o gasim intr-un pahar de Cola. Asta e clar.

Ca o concluzie, cred ca si Cola ... iti da aripi:))

Ma gandeam zilele trecute, cand n-o sa mai fumez, cand n-o sa mai beau Cola si cafea?! Poate cand o sa trebuiasca sa fac un copil ... o sa beau Prigat cu pulpa, de portocale, de pere, de mere...bla bla...
Si-o sa mananc sanatos, si n-o sa mai fumez si n-o sa mai beau Cola si nici cafea. Pana atunci... ma duc sa fumez, sa-mi caut si eu fericirea intr-un pahar de Cola...



vineri, 1 februarie 2008

Dialog sau...

Eu: Ce faci?
El: Uite...
El: Ma duc pana la Reshitza...
Eu: Pai?
El: Asa...
Eu: Ca sa?
El: Ca sa am de unde veni...
Eu: Cu cine?
El: Cu cine vreau eu....

Tacere...ca m-am enervat!Dupa trei ore...

El: N-ai mai zis nimic...
Eu: Nu!
El: De ce? Te-ai turat?
Eu: DA! Foarte tare

Dupa o saptamana...(adica aseara)

El: Ceau, ce faci?
Eu: Uite...acum am ajuns...
El: Si?

Ca sa vezi...