Niste lucruri marunte ma scot din normal si ma aduc in stadiul in care, alerg din capatul gradinii, la poarta, sa intampin 5 oameni minunati, care s-au gandit la mine. Sentimentul a fost si este genial in continuare.
Inca nu-mi vine sa cred ca niste lucruri marunte imi pot aduce atata bucurie! E momentul in care realizez ca mai contez, macar 1% si in vietile celorlalti. Stiam cumva ca e asa, insa nu mi s-a dovedit niciodata asta, sau nu mi s-a dovedit atat de evident.
Imi iasa pe ochi, pe tample incantarea ca dupa 500 kilometri gandul vostru a zburat catre mine, iar imbratisarea voastra imi da o energie de nedescris.
Si daca urlu,urlu de bucurie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu