Am adormit in ziua perfecta si n-am mai putut sa ma trezesc. Am uitat sa imi iau masuri de protectie, si la aterizare m-am julit putin in genunchi. Nu m-a durut foarte tare, dar m-am izbit de lumea noastra, de lumea in care doar oamenii pot trai astfel. Nu, nu e o lume rea, este doar "putin" imperfecta.
Avem misiunea si provocarea de a imprastia aici, in imperfectiune, perfectiune. E ca un facut ca nu reusim si lasam misiunea mostenire celor ce vor veni dupa noi.
Si daca privesc pe fereastra (pe fereasta mea) mai vad si-o padure minunata in fata ochilor. Mai vad si viata. Mai vad si binele cum se izbeste de copaci si-apoi de oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu