Pana la urma nu conteaza cat de mult faci pentru cineva, ci cat suflet pui in ceea ce faci. Deseori gandesc deciziile cu inima si ma trezesc la final ca singurul lucru care conteaza pentru mine e sa vad multumirea in ochii celor de langa mine. Si-o vad. O vad zilnic si imi este suficient. Nu imi doresc nimic mai mult. Nici macar cuvinte nu imi doresc. Poate singurul lucru pe care mi-l doresc e sa procedez altfel, dar intr-o mica masura. Sa iau altfel deciziile. Sa ma despart de inima mea pentru doua secunde si sa iau altfel deciziile.
Astazi vorbeam cu cineva si printre altele am gasit un mod, sau un alt mod prin care ne asemanam: ajutam oamenii si nu le spunem ca o facem. Sau ii ajutam dupa ce i-am refuzat. Cine stie?! Cumva asta nu as schimba. Inca mai sper ca oamenii nu mi-au aflat cele mai mari secrete de care sa profite si sama raneasca...Inca mai sper ca mi-a ramas un rest doar pentru mine, un rest in mine de care sa ma bucur, pentru moment, doar eu...
Pana la urma nu conteaza parerea oamenilor despre noi, ci parerea noastra despre noi. Poate pe ei putem sa ii mintim, insa pe noi, nu. De ce am face-o?
Si mai e important un lucru:
sa ne comportam cu oamenii asa cum vrem sa se comporte ei cu noi, sa ii
respectam, sa le vorbim frumos, sa ii refuzam frumos si sa ii ajutam cat putem
noi de mult, in definitiv, primim ceea ce darium. Si aici tine de atitudine, de
atitudinea noastra fata de oameni, fata de prieteni, fata de tot ceea ce ne inconjoara si nu in ultimul rand fata de
noi. Cred ca felul in care ne comportam de defineste personalitatea, caracterul
si pana la urma, sufletul. Doar cred eu...pana la urma, tot la alegeri ne rezumam.
Ca doar avem posibilitatea sa facem asta. Sa alegem. Putem alege - si eu inca astept cu nerabdare - si ziua in care ne vom descoperi asa cum suntem noi de fapt! Pana atunci, doar ne intrebam: cum suntem noi de fapt?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu