Exista niste vise pe care ni le dorim implinite, insa ne lovim de cateva lucruri si ne impotmolim la jumatatea drumului. Ne lovim de timp - ne e teama sa implinim un vechi vis din cauza ca au trecut anii peste el si avem senzatia ca ne-am indepartat prea mult si ni se pare aproape imposibil de realizat. Uitam ca nu este imposibil, este doar aproape imposibil. Si atunci ne facem alte vise, punctual, pentru ca avem siguranta implinirii lor. Ce nu avem: nu avem siguranta implinirii noastre sufletesti. Si gandul tot la cele mai minunate vise pe care ni le-am facut, poate, cu 13 ani in urma. Cand eram niste copii, cand intram cu capul sus in minunata adolescenta, care avea sa ne marcheze intreaga existenta, de atunci, de acum, dintotodeauna...
Ne mai lovim si de teama ca odata implinit, visul dispare. si poate nu ne mai gandim la el. ca il uitam, ca nu vom simti satisfactia la care ne-am gandit mereu.
Este o decizie pe care va trebui sa o luam: visele neimplinite nu sunt vise. Si ne-am mintit de unii singuri si ne-am creat niste iluzii. Se poate, se poate implini orice, pana si visele din copilarie, din adolescenta. Si culmea, le vom putea atinge, le vom putea simti, le vom putea imbratisa. Cred ca sentimentul este unic. Nu mai mi-e frica de timp si am ales sa implinesc tot, tot la ce am putut visa vreodata.
Revin cu sentimentul, nu peste mult...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu