vineri, 5 aprilie 2013

Despre iubirea de oameni

          Intr-adevar oamenii isi vor aminti mereu cum i-ai facut sa se simta in diferite momente din viata lor. Isi vor mai aminti ca le-ai fost alaturi cand poate toti au fugit, dar tu ai fost acolo si i-ai sprijinit. Fara sa ceri nimic in schimb. Fara sa astepti sa primesti ceva.
          Ce isi vor mai aminti? Ca intrebarile tale ajutatoare i-au facut sa isi schimbe perceptiile despre lume si despre ei si sa gandeasca si dincolo de lucruri, dar si inaintea lor. Sa aiba o imagine vasta. Vor fi recunoscatori ca le arati lumea si altfel decat au vazut-o ei pana acum. Si vor fi incantati ca i-ai invatat sa nu urasca, sa nu se razbune, sa-si lase inima libera si sa n-o incarce cu rautatile altora. Sau cu rautatile de care chiar ei pot fi in stare la un moment dat. Se vor bucura ca se simt impliniti si buni si  iubitori. Se vor bucura de toate lucrurile simple si vor fi nerabdatori sa te intalneasca. Pentru ca aduci acea energie de care au nevoie sa respire, sa traiasca si sa isi doreasca sa apuce ziua de maine. Si cand te vor intalni vor avea nevoie de toata atentia si afectiunea ta. Alteori ti-o vor cere si tu vei fi acolo pentru ei. Si va veni vremea, cand cu garda jos iti vor spune cuvinte pe care nu le-au spus niciodata, iti vor impartasi cele mai ascunse ganduri ale lor si mai presus de toate se vor increde in tine si sufletul lor...il vor lasa, nu oriunde, ci in palma ta. Caci acolo vor simti siguranta si protectie.
            Aceasta este declaratia pe care oamenii o vor lasa aceluia care i-a facut, de fiecare data sa se simta minunati, diferiti si speciali. Iar inainte de declaratia aceasta iti vor multumi, din tot sufletul pentru ca ai reparat la ei ceea ce altii au stricat. Te vor iubi si-ti vor transmite in orice moment dragostea lor, iar tu nu vei sti decat ca ai tresarit si ca te-a traversat ca un curent, un sentiment ciudat, dar placut in acelasi timp. Si dupa multumirea asta, va fi respectul pentru ca ai acceptat cea mai mare provocare: sa aduci valoare acolo unde altii au lasat un suflet gol.
            Cumva despre asta este iubirea pentru oameni! Ma bucur ca pot sa o  simt si eu astfel uneori si sa o  scriu in cuvinte pentru voi, pntru noi toti. Sigur inspira...si sigur suntem multi cei care simtim la fel sau poate asemanator, dar nu putem sau nu stim sa ne exprimam sentimentele liber. Sau iasa greu din noi din diferite motive. De teama ca suntem, poate ridicoli. Dar de ce am fi ridicoli, iubind? De ce ne-ar fi teama ca am putea fi raniti? Iubirea pura nu raneste. Si mai presus de toate, exista increderea...

2 comentarii:

Unknown spunea...

Trebuie sa iubim in tacere... :)

Daniela spunea...

Asa e. Cuvintele tac, dar expresiile noastre vor vorbi mereu :)