Imi dau seama ca si cititul si scrisul au acelasi efect pentru mine. Efect pozitiv. Am ales sa-mi petrec ziua cu mine, sa sorb un ceai de caramel cu lapte si miere si sa ma pierd intr-o lume a cuvintelor scrise de mine sau scrise de altii. Unele cuvinte imi intra pe o ureche si altele imi iasa, mute, pe gura, scriindu-le cu o incantare maxima. Nu pot sa nu fug cu gandul la voi, cei importanti in viata mea. Impart cu voi toata emotia care ma cuprinde acum si o transmit catre voi, oriunde v-ati afla. Si mi-as fi dorit sa va am alaturi. Poate n-as fi spus toate cuvintele pe care acum le scriu si-mi tremura mana, insa as fi zambit mai mult si mi-ar fi disparut incruntarea. Mi-ar fi tremurat cu siguranta, vocea.
Gasesc in fiecare moment petrecut impreuna un prilej de a invata ceva unul de la altul. Pana la urma, nu ca o datorie, mai mult ca o iesire din noi, pentru a ne scapa de propria ceata, prin care uneori nu razbim. Sau nu stim cum. Sau nu vedem. Pentru ca e prea densa. Cred ca acesta este motivul principal pentru care apar unele personaje in viata noastra. Si sa ne hraneasca, sa ne mentina visele, pasiunile si speranta.
Cred ca fiecare avem cel putin un astfel de personaj in viata noastra. Unii ar putea spune ca profitam de el, insa nu e asa-ceva din noi ne spune ca trebuie sa il facem sa se simta protejat, minunat, special si in siguranta alaturi de noi. Ca o multumire pentru aportul pozitiv si vesel adus in viata noastra. Si pentru ca noi ne simtim astfel in preajma lui. Este cumva eroul nostru, care depaseste orice asteptare si ii lasa in urma pe cei mai vestiti eroi din basmele pentru copii. Si asta pentru simplul fapt ca este "al nostru."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu