In stanga si-n dreapta niste fulgi se duc razlet. Daca-i privesc imi pare ca ma poarta cu ei. Mai exista si posibilitatea ca azi sa-mi placa sa fiu purtata. Purtata pe undeva pe unde n-am fost vreodata. Purtata pe nicaieri. Purtata prin alte ganduri decat ale mele. Purtata doar...Daca privesc pe fereastra vad cum se scurg niste ... niste dorinte pe care nu le am doar eu, ci pe care le avem toti. Vad cum se scurg niste vise. Niste vise ale tuturor. Vad cum se duc la vale si se topesc niste promisiuni. Dar ah, eu n-am promis nimanui nimic...
Vad cum ...vad cum mi-as dori sa fac mai mult dar ceva ma opreste. Sau ma tine de maini si-mi lasa picioarele libere, cand eu am nevoie doar de maini...
Si vantul...vantul rascoleste niste ganduri de care n-avem nevoie toti, cu toate astea ni le arunca si trebuie sa ne descurcam cu ele...ne-om descurca? Nu ne-om descurca...ramane de vazut...
Cu toate astea, ma reped in fulgii ce acum cad drept in fata ferestrei mele si-mi doresc sa-i opresc. Macar pentru o clipa. Pentru clipa aceea in care daca nu pot sa le spun oamenilor ca-i iubesc, macar pot sa le multumesc pentru ca mi-au adresat niste intrebari a caror raspunsuri nu stiam cum sa le impart...
Sa multumesc ar fi superficial acum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu