Pana la urma am aflat si am gasit in mine ce ma intereseaza. Ce doream sa gasesc in oameni, am gasit de mai demult. Am uitat sa le spun si in cuvinte ca sunt minunati dar cred ca nu a fost nevoie, totusi. Pana la capat nu un cuvant care se scrie minunat te si face astfel. Aveam o idee vaga despre lucrurile care ma fac multumita (dincolo de multumirea pe care mi-o aduc singura) si-am inteles ca asta e un lucru bun. Nu stiu cum o sa impac asta cu doza de egoism pe care o avem fiecare dintre noi si care zvacneste si-n mine. Cumva nici nu m-am gandit la solutii inca. Este important ca am descoperit cauza si o sa ma bucur de ea la maxim. O sama bucur de prezentele oamenilor in viata mea, in gandurile mele si uneori si in visele mele.Nu ma mai gandesc la timp ca la ceva ce ma imbatraneste, ci mai degraba ca la ceva ce imi cumuleaza toata atentia si afectiunea celor care imi sunt dragi si apropiati, mie.
Am descoperit ca energia oamenilor care ma inconjoara zilnic ma face sa vibrez. Sa vibrez intr-un mod in care nu credeam ca sunt capabila s-o fac. Zambetele lor ma fac sa zambesc si eu si sa nu ma mai satur.
Daca angajamentul de a ne iubi in permanenta, indiferent de ce intorsaturi va lua viata noastra, il putem da doar privindu-ne in ochi, desprinzadu-ne de promisiunile in cuvinte si fara vlaga, ne vom demonstra ca e valabil faptul ca: "la inceput dai din ce ai, apoi dai din ce esti!".Pentru ca incepi sa dai, la inceput fara sa constientizezi, mai tarziu nu-ti mai pasa. Dand in continuare, in noi se vor regenera sentimente frumoase, nobile si simple. Pana la urma ne ajutam pe noi, ne curatam in interior si putem imprastia acele emotii si sentimente pe care le asteapta toti: pure, fara incarcatura negativa.
Nu ma mai intreb de foarte mult timp:" de ce sa dau?". Ma intreb insa zilnic: "De ce n-as da?" Si pana la urma, da, de ce n-as face-o?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu