Ce ne ramane de facut dupa ce ne-am descoperit unii pe altii intru totul? Ce ne ramane de facut dupa ce am aflat ceea ce ne doream sa aflam unii despre altii?
Ne-am spus lucrurile frumoase pe care le aveam de spus unii despre altii: ca suntem frumosi, ca ne iubim infinit(da, cred ca ne iubim, fara doar si poate), ca facem parte unul din viata altuia si ca ne bucuram, ca impartim diminetile si gandurile, ca ne dorim ceva comun, ca, intre altele visam la aceleasi lucruri.
Ce ne ramane de facut? Ne ramane dorinta de a ne iubi. De a ne iubi ca nebunii, ca niste copii prosti si de a scrijeli undeva - pe tencuielile unor blocuri inalte, pe peretii unor cladiri parasite(dar pe langa care trec sute de oameni), pe copacii inalti care ne vegheaza zilnic - ca ne iubim. Ne iubim fara sa ne cerem iubire. Ea vine. Ea este ceva natural. Ne iubim azi, ne iubim maine si ne vom iubi mereu.
Pentru ca ne-am castigat acest privilegiu in momentul in care ne-am promis unul altuia ca nu ne vom parasi niciodata si ca ne vom fi alaturi mereu. E o promisiune pe care ne-am facut-o cu lacrimi in ochi. Si cumva, nu ne vom dezamagi nici unii pe altii, nici noi pe noi.
Ma trezesc dimineata cu tine in gand si abia astept sa-ti impartasesc cat de frumos te-am visat! Sau cat de simplu. Sau cat de mult a contat pentru mine ca mi-ai tropait prin vise pentru 5 secunde, suficiente pentru a-mi da seama ca te vreau in viata mea, mereu.
Pana la urma despre astfel de iubire este vorba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu