Azi m-am oprit in loc si m-am gandit la toate lucrurile care m-au adus si care ma tin langa oamenii care imi sunt mie dragi - zambetul lor, privirea lor, dorul cu care ii astept, bataile inimii cand, dupa o vreme ne revedem si ne imbratisam, nelinistea pe care o simt cand nu ne vedem zile in sir. Caci e un soi de neliniste.
Si ne mai tine unii langa altii pasiunea, atentia si grija pentru lucrurile marunte. Si evident nevoia de afectiune si atentie. O clipa de ne-am opri din gandul ca maine vom fi mai altfel si mai"vechi" decat azi...nu numai ca am intineri odata cu trecerea vremii, ci si ne-am intoarce la copilarie si-am simti tot tot ce simtim si acum. Inconstient, implinire.
Ciudatele nevoi ale oamenilor ciudati:) Caci si timpul ciudat trece, in niste momente ciudate si nemaintalnite...si vine vremea cand, izbucnind in ras sau in plans, ne dam seama ca nu exista timp si ca percepem viteza timpului ca o trecere a lui. Si uitam de clipa de ACUM....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu