Mi-am dorit tot timpul sa fac
ceva, altceva. Si-am ales sa fac mai mult decat mi se cerea.
Cand am simtit ca timpul se comprima si-am mai si citit prin
ziare ca de fapt ziua nu mai are 24 ore, m-am ambitionat sa fac intr-un timp
scurt la fel de mult sau chiar mai mult decat faceam. Am continuat sa fac asta
ani in sir. A fost motivatia mea sa cred ca viata e frumoasa si ca oamenii sunt
buni, ca primesc exact ce daruiesc, dar ca n-o sa primesc in secunda urmatoare;
si ca trebuie sa am rabdare.
Eram pe strada si brusc, m-am oprit din mers si mi-am pus,
pentru prima data intrebarea: De ce simt nevoia sa fac mai mult decat mi se
cere? Si mai ales de ce as face asta? M-am
izbit de propriul meu raspuns si mi-a dat o stare de bine. N-am stiut ca sunt
capabila sa simt asa ceva.
Va
intreb pe voi acum? Daca ar fi sa faceti mai mult decat vi se cere, de ce ati
face azi, asta? Si de ce ati simti nevoia sa faceti asta? Prin ochii cui ati
privi cand ati lua decizia asta? Imi pare ca si intrebarile astea in voi isi
vor gasi raspunsurile. Poate nu azi. Poate nu maine. E un fel de asteptare
inconstienta, al carei rezultat(care va asigur ca e favorabil) va veni la
momentul potrivit.
Tot ce
ne ramane de facut e sa ne gandim daca ni se potriveste acest stil de viata. E o calitate mare , a nistor oameni ca si noi,
invizibili pentru unii dar stralucitori pentru altii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu