Daca uitam sa fim simpli si buni, exista oameni care ne reamintesc asta. Aceeasi oameni care ne fac sa intelegem ca sunt lucruri care, daca sunt luate ca atare, pot fi mai mult decat minunate. Lucruri simple care ne aduc multumire, fericire si in final, implinire.
La fel si oamenii. Ar trebui sa nu ii mai suspectam ca ascund ceva, ca nu sunt sinceri sau ca ar vrea sa ne raneasca. La urma urmei, iubirea lor, buna sau rea, e singurul lucru pe care ni-l amintim la final.
Si ma voi gandi peste ani: "Au existat oameni in viata mea care m-au iubit!" De ce sa nu ma gandesc acum: "Exista oameni care ma iubesc acum!"Exista oameni pentru care sunt importanta si mi-o dovedesc. Cred in reciprocitate mai mult decat orice pe lumea asta - la randu-mi ofer inzecit. E un fel de principiu dupa care ma ghidez si-mi asum riscul ca poate, la un moment dat singura mea inima va fi ranita. Pana la capat, daca fac ceva zi de zi pentru inima mea e sa fac loc cuiva, poate altei inimi, langa a mea!
Sa recunoastem ca de fapt ne iubim nemarginit unii pe altii -Ar trebui sa ne-o spunem, sa nu mai asteptam momentul potrivit pentru ca nu-l vom gasi curand. Ne vor ajunge altii din urma si ne vor lua ceva ce pana la urma am construit noi, pentru ceilalti, si si le vor insusi ca descoperiri proprii - iubirea, afectiunea, atentia si grija.
Nu cred ca iubirea tine de foame, dar cu siguranta e ceva ce vine in galop si ne tropaie prin tot corpul. Se instaleaza si ramane aici o vreme. Se transforma apoi in respect. Odata instalat, respectul, ramane acolo permanent.
Pana la urma e cursul ideal al existentei noastre pe acest pamant. Daca vom putea face asta inseamna ca nu am trait degeaba! Si cred ca multi deja o fac, inconstient.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu