luni, 16 februarie 2009

Sunt momente in viata in care ti-ai dori ca timpul a se opreasc in loc si sa ramai "undeva" pentru totdeauna.
Sunt momente n viata in care ti-ai dori sa treci prin viata cuiva, macar sa treci, daca nu sa ramai.
Sunt momente in viata pe care ti-ai dori sa le stergi cu buretele, sa nu mai existe, ca poate asa ai putea sa uiti ceva ...ceva ce cu siguranta n-ar fi trebuit sa se intample.

Sau daca se intampla, se intampla cu un scop. Am invatat ceva si din ziua de azi. Am invatat ceva ce n-o sa spun. N-o sa spun, nu pentru ca nu vreu, ci pentru ca mi-am promis ca "invataturile" de azi trebuie sa le pun in aplicare si sa incerc sa nu mai fac ceva ce nu e sanatos. Sau ortodox. Sau cinstit. N-am fost cinstita, dar nici cu mine lumea nu a fost cinstita.
indoiala doare si se simte, la fel ca si minciuna. Doare si se simte.
Am crezut ca niciodata n-o sa pot ierta minciuna. Uite ca m-am inselat. A nu stiu cata oara...
Chiar daca nu mi s-a cerut iertare, eu am iertat. Pentru impacarea cu mine. Pentru impacare, in general.

2 comentarii:

Iuli spunea...

Sti cum se spune...niciodata sa nu spui niciodata...toate trec...vin altele...uitam si iertam...pentru ca asta este conditia umana...
Ai iertat doar pentru oimpacarea cu tine? Sau impacare in general?
Poate ca asa a trebuit sa se intampla...nici unul dintre noi nu joaca cinstit in viata...cu toti incercam sa trisam...uneori ne reuseste , alteori nu...
Este adevarat ca sunt momente pe care ai vrea sa le stregi cu buretele...dar dupa un timp iti dai seama cata impotanta au avut in viata ta... si atunci zambesti, si iti zambeste si inima...si sufletul...zambesti cu totul...iti dai seama ca fara aceea intamplare acum nu ai fi putut sa apreciezi atat de mult ceea ce ai si nu ai fi putut sa te bucuri deplin...
Eu uit si iert...tocmai pentru ca stiu ca si eu greses...si este uman sa gresim... ;)

Anonim spunea...

Nu m-am gandit pentru ce impacare, insa cred ca pentru amandoua - impacarea cu sine si impacarea cu lumea. Am iertat si-o sa si uit -in cele din urma. insa neuitarea(ca sa zic asa) n-o sa-mi chinuie existenta! Dar va merge cu mine si o sa ramana in urma...depinde doar de noi asta!