Proces

Am invatat mult prea tarziu ca a iubi nu este suficient intr-o viata de om. Si mi-am asumat acest risc, inconstient. Mai e nevoie si de altceva. Altceva ce acum imi scapa. Si mi-a scapat intotdeauna.
Am inteles ca niciodata n-o sa pot avea tot ce imi doresc, oricat de mult as tanji, si ca trebuie sa incep sa invat sa pierd (cu demnitate) si sa renunt.
Va fi un proces lung si greu. Insa dupa aceasta "trecere" voi fi invatat ceva bun si voi incerca sa duc o viata curata, luminata, linistita si transparenta totodata. Fara ascunzisuri. Fara reprosuri. Fara rautate.
Trebuie sa invat sa trec prin orice incercare oricat ar fi ea de...dura si sa accept ca viata nu a fost cruda cu mine, ca e ceva nascut de mintea mea - cruzimea! Sunt tanara(si voi mai fi mult timp de acum), sunt doar un copil, am putere, voi reusi.
Observatia mi-e cea mai la indemana metoda acum.
Cu timpul si cele mai adanci rani mi se vor cicatriza. Peste ani si ani, vor disprea definitiv, chiar si amintirea lor se va finaliza- transcendent.
Iar ca o ultima etapa a nedetarminatului meu proces de vindecare, voi folosi UITAREA.
Va fi un drum lung.
Dar functioneaza.
Musai.