A fost o zi grea. Si lunga. Si obositoare. Imi simt ochii grei. De somn, pleoapele incarcate. Nu pot sa dorm de la ora asta. Nu pot sa fac nimic. Nu pot gandi, nu pot...As fuma...asta ar insemna sa ma deplasez...nu....As bea Cola...asta ar insemna sa ridic cana de pe masa.N-am putere. Ma simt slabita.A fost o zi altfel. Nu ca alte zile. Prefer lungile mele nopti nedormite...
Am fumat mult azi. Am si ras. Am si glumit. Insa in suflet aveam altceva - spiritul competitiv, care ma innebunea. De ce eu? De ce asa? Trebuia sa ma concentrez acolo(acolo unde va intrebati, nu?) si sa fac abstractie, sa ma simt unicul si singurul om de pe pamant, sa ma fac ca nu te cunosc, ca te vad pentru prima data in viata mea si ca nu am nimic in comun cu tine. Absolut. Nu stiu cat de bine mi-a reusit. Nu stiu cat de bine am putut sa disimulez si sa ma prefac. Nu stiu daca e bine ca am incercat sa fac asta - trebuia sa supravietuiesc cumva. Fara remuscari.
Ma doare sufletul, ma doare rau...
O sa ma vindec vreodata?
Cred ca o sa beau si Cola chiar daca asta presupune actiunea de "a ridica" acea cana si sa si fumez, ca sa-i fac in ciuda oboselii si lenei...
P.S: Stiu ca o sa ma vindec. Si stii si tu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu