Imi ascund ratarea si desertaciunea sufleteasca in spatele aerelor de superioritate si zambetului de copil idiot, cred ca mi se cuvine mie totul, uit esentialul si motivul pentru care m-am nascut. Nu m-am nascut sa te intalnesc pe tine doar, m-am nascut sa-mi impart viata cu tine. E destul de tarziu momentul in care ai aparut si trebuie sa profit de asta - ca ai aparut. Poate ca ai aparut doar in visele mele cele mai accesibile din lungile mele nopti nedormite, dar ai aparut. Si-o sa tin de tine cum la un moment dat am tinut de ceva numit implinire(sufleteasca). E o noua tehnica- a agatarii de ceva ce probabil exista, dar nu e pentru mine. Confund teama cu prostia, indoiala cu necesitatea de a avea o confirmare chiar si pentru faptul ca maine e miercuri. E miercuri maine sau nu?
ar trebui sa incetez sa ma mai plang - ce e, e si n-o sa fie altfel decat e, oricat mi-as dori.
Ca o concluzie, nu mai pot schimba nimic. Nu mai pot intoarce decat pagina.
Insa stiu sigur ca urmatoarea e alba. Are sens?
Astept o noua zi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu