marți, 24 februarie 2009

Degeaba

In curand o sa ma trezesc
si-o sa-mi dau seama
ca tot ce-am fost si am facut
a fost degeaba.

Imi voi culege ramasitele -
SUFLETULUI - ce a fost, candva -
din desertul amintirilor noastre
voi picura doi stropi de apa
sa-mi arda ura
ce ma arde acum pe mine -toata!

Sa-mi putrezeasca oasele
si pielea s-o simt batrana
sa am mainile ingalbenite
de la zecile de tigari
arse in palma.

Sa simt ca-mi zvacnesc ochii
sa nu vada mai mult decat au vazut -azi.
De la lacrimi sa am pe obraz, scoarta -
cum au copacii vechi.

Sa-mi placa sa ma chinui.
sa plangi Daniela,
cat pentru o viata de acum.
Nu ma intreba nimic.

Niciun comentariu: