-Ce-i???
-Mi se parea ca esti trista...
-Nu...daca nu iti spun nimic nu inseamna neaparat ca sunt trista.
In sinea mea ma gandeam cum o sa ma descurc, cum o sa fac sa treaca timpul decent, cum sa fac sa nu am ganduri, cum sa alung supararea...in sinea mea speram sa pot schimba ceva. In sinea mea mi-ar fi placut sa petrecem inca o ora impreuna.Macar una. Dar n-a zis nimic. A trebuit sa ma despart incet, sa nu-mi dau eu seama ce urma sa fac. Mi s-a parut un drum lung spre casa, dar l-am dus la bun sfarsit. Casa mi se pare goala si straina. Nu-mi gasesc locul.
-Inteleg...e a nu stiu cata oara cand te ranesc in mai putin de 24 de ore.
-N-a fost vina ta.
Si chiar nu a fost.
-Daniela???
Auzeam parca pe cineva car ma striga....
-Daniela???
Cred ca dormeam si nu ma puteam trezi din vis. Eram constienta ca visez dar nu ma puteam desprinde de vis. In sinea mea doream sa stiu pana unde poate merge...visul...
-Daniela, Daniela...pentru ce Dumnezeu tresari asa???
Mai departe nu mai stiu....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu