Ma simt cumva. Cumva altfel. Un soi de liniste ma pandeste. Prea altfel decat pana acum. cumva stresant. Cumva tulburator. Sau nu...nici eu nu mai stiu. In ultimul timp nu m-am adapat decat cu liniste. Au fost zile calme. Senise. Au fost zile bune si mi-a placut. Au fost zile in care am atins primul nor din viata mea. Au fost zile in care n-am mai spus "limita e cerul" pentru ca nu am mai avut o limita. In orice moment e bine sa ai o masura, dar nu impusa.
Linistea e buna. Nu te imbatraneste. Nu te deranjeaza. Nu te doboara. Nu te ... nu...
Linistea e buna. Cu masura. Fara masura. Linistea duce la o viata fericita. Si luminata. Si plictisita - adesea.
De aceea, intr-o luna de zile aleg doar o saptamana de liniste. Restul, e pentru sufletul meu, invatat sa traiasca agitat.
Pentru o viata de acum.
Un comentariu:
Poate la un moment dat te vei intalnii si cu persoana care sa iti poata oferii liniste deplina...
Trimiteți un comentariu