Prima Duminica de dupa Craciun!

e prima Duminica. De dupa Craciun. Pana la 16:30 am servit utilizatorilor Orange Prepay. Am munciu. Din greu.
Gatesc. E prima Duminica de dupa Craciun in care eu gatesc. Mazare. Buna mazarea...fumez o tigara si-mi trece prin cap amintirea atator zile petrecute impreuna. Am incercat la un moment dat, sa-mi ucid amintirile, sa le uit si sa incep o noua viata, departe. Hah..de parca ar fi asa usor. Nu e tot timpul cum vreau eu. Dar e, de cele mai multe ori. Nu si acum. Am inteles atunci ca am fost "pedepsita" sa traiesc cu aceasta amintire, asa cum trebuie sa traiesc si cu visul meu dintotdeauna...visul meu despre omenire.
Gatesc...incerc sa-mi amintesc cand si ce am gatit ultima oara...Cred ca fasole verde...acum ceva saptamani, poate chiar o luna. A fost buna si aia. Am mancat doua zile.
Sunt doua stari pe care le am in momentul acesta. Fiind intrebata: "Daniela, ce faci?", am raspuns: "Supravietuiesc!" Azi ar fi fost ziua in care eu supravietuiesc. Sunt zile si in care traiesc. Dar azi...in fine, nu stiu ce mi-a venit. in ciuda faptului ca nu m-am trezit de dimineata, s-au ca m-am trezit involuntar, ziua a fost un calma. Si blanda. Ca niciodata, Duminica.
Daca ar fi sa va povestesc despre martiat, sa stiti ca v-as minti. am crezut ca martianul m-a parasit. Dar nu. am scris mare, apasat, cu pixul pe-o hartie: "Ar fi fost atat de frumos daca martianul ar fi stiut sa aleaga!" si-am plans apoi. am promis ca n-am sa rostesc niciodata verbul "a alege".
Mi-e frica sa intreb: de ce nu alegi?
Avem oare acest drept, de a ne baga cu forta in mintea celui de langa noi si de a-i coordona toate activitatile, respectiv actiunile viitoare? Nici macar in mintea martianului nu am dreptul sa patrund, desi eu l-am creat, ca o parte din mine. Caci da, a trebuit sa-mi moara cea mai frumoasa parte din mine, ca sa se nasca martianul. De care m-am indragostit.

Stii golul acela plin? nu mai pot trai fara el.
Simt ca azi incepe sa fie ziua in care eu traiesc!


Mazarea...

Martianul

Am inventat, pe loc, din cap, o poveste cu un martian. Venit de pe Marte. Cu autobuzul. Unde trebuie asteptat? In autogara. Martianul e la doi metri de mine. Incerc sa-l "trag". Poate, poate ...poate pot. Poate nu pot..poate...martianul se apropie...
De martian o sa-ti povestesc intr-o alta zi. In care ninge mai mult. Daca o sa ninga iarna asta. Cred ca martianul n-o sa mai plece de la mine. Si daca o sa plece o sa plece cu mine cu tot. Probabil pe Marte.
Inca zvacneste ceva in mine ce imi da o stralucire aparte in ochi. Si-o nebunie in suflet. Daniela, esti ok? Daniela, sper ca e de bine. Povestea cu martianul m-a boulversat. Eh, Daniela, de cand iubesti martienii?
Nuuuuu....poate ai vrut sa spun de cand iubesc martianul venit de pe Marte cu autobuzul. Martianul meu, pe care l-am asteptat in autogara.
Despre martian o sa va povestesc intr-o alta zi in care o sa ninga, daca o sa ninga iarna asta, acum inca zvacneste ceva in mine, fumez o tigara si-mi place sa te privesc.

Pana mor...mie imi place dorul...

Ajunul...

Miroase a sarmale...parca si a brad. Un pic. Eu am unul sintetic, dar dedesubt am o creanga de brad adevarat. E plin de cadouri. Mama are cele mai multe. E plin de cadouri pe care le desfacem la ora 17:00. Fix! Apoi o sane vizitam rudele.
Miroase a sarmale, mama in bucatarie a taiat prajiturile, le-a aranjat frumos pe farfurie...toata casa e impodobita. Asteptam colindatorii(mi-amintesc de cand eram mica...nu stiu daca am colindat de 3 ori, in 22 de Craciunuri - nu ma lasa mama, pentru ca lumea nu are bani). Astept sa se insereze. Sa vad Lumina la fiecare geam. Sa stau cu nasul lipit de fereastra si sa ma gandesc care este cel mai frumos brad, sau care lumini sunt cele mai frumoase, cum faceam acum ceva vreme.
Cand eram mica, cu doua saptamani inainte de Craciun, ma trezeam dimineata devreme si legam globurile cu ate ca sa avem cum sa le prindem in pom. In alti ani era si zapada. In alti ani aveam brad adevarat. Imi amintesc de un an mult prea indepartat ... aveam bradul cumparat cu ceva vreme inainte de Craciun si era pus in balcon. Stam la etajul 1 la Bocsa. Si ni l-au furat. Cand s-au intors ai mei de la servici, plangeam ca nu mai avem brad. Am crezut ca nu o sa mai avem brad. Cum au putut sa-mi fure bradul?
E seara de Ajun...
Nu mai e nici o ora pana desfacem cadourile...

Craciun Fericit si tie!

Plec!

O sa plec. Doua zile lungi. La Bocsa. Vin sarbatorile. Niciodata n-am petrecut Ajunul altundeva decat acasa.
Nu fug la Bocsa cum faceam acum ceva vreme, cand mi se parea ceva imposibil, in mijlocul saptamanii lasam totul, ma urcam in tren si plecam. Nu. Dar nici din obligatie nu ma duc. Nu ma duc pentru ca trebuie. Pur si simplu...
o sa-mi fie dor de azi, de noaptea ce tocmai a trecut, de ieri, de acum o saptamana...o sa-mi fie dor, dar n-o sa mai traiesc in trecut, n-o sa ma mai hranesc cu amintirile ce le-am avut, o sa ma hranesc cu amintirile ce o sa le am...
O sa incerc sa nu mai cad, pentru ca nu sunt la circ, sus, pe-o ata si toti sa ma priveasca...cade...nu cade...se clatina, nu se clatina....echilibru are? N-are...
In fine, ma adun si imi adun si toate gandurile si le las aici, acasa, nemiscate...sa ma astepte cineva cand ma intorc.
Ne vedem joi...

Ca in poze poate...

E o dimineata calma. Linistita. In ciuda faptului ca am dormit mult. Si rau. Fumez. Nici macar fumator adevarat nu sunt. Dar eu fumez. Si ma gandesc la ultimele zile, la ultima perioada din viata mea. Perioada care ar fi avut sansa sa fie cea mai frumoasa din viata unui om dar, pe langa asta, n-ar fi avut nesansa sa fie perioada mea. Sa se afle la mine. Sa o stric. Sa dau cu batzu-n balta. Sa gasesc eu in orice cuvant o semnificatie tot alta. Sa vad in fiecare gest nu ceea ce reprezinta el.
In orice caz, e o perioada buna, cu parti rele. Ca peste tot.
Cu toate astea, nu m-am trezit rau ci greu. Ma mobilizez la fel de greu, beau o acfea pentru ca aveam pofta de ceva dulce. O cafea la plic. Si mi-am propus azi sa vorbesc cu cel putin 160 de oameni. Si sa fiu eu si sa las totusi deopate teama. Si sa am putere.
Dumnezeu ma iubeste si eu cred in asta!
In plus, vin sarbatorile, o sa incerc sa fiu mai buna, mai intelegatoare, mai cum vreu tu. Ca in poze poate...

Concluzie

Amintirile mele se scurg printr-o crapatura a unei candele in care scrumez.
Nici macar scrumiera n-am.
Nu sunt un fumator adevarat.

Daniela a fost rautacioasa azi

Mult timp nu am avut ceas. De mana. Acum am. Vreau sa-mi masor clipele. Vreau, in fiecare moment sa simt ca un minut trecut e unul pierdut. Nu mai am aer. Nu simt frig, nu simt nimic. nu vad nici macar oamenii pe care acum 2 zile ii vedeam pe strada. Ma simt pierduta. O amorteala in oase imi chinuie intreg trupul, imi bantuie gandurile si am face sa-mi doresc ceva ce nu mi-am mai dorit demult. N-o sa va spun ce. Nimic nu ma multumeste. Cu cat priemsc mai mult, cu atat cer mai mult.
De unde vin si unde ma duc nu stiu. Nu mi-e foame. nu mi-e sete. Daniela de acum 2 luni ma bantuie. Imi respira greu in ceafa. sta langa mine si ma bate la cap s-o primesc inapoi. I-am zis sa plece. Se invarte in jurul meu, ca un fantoma. I-am zis sa plece. Nu vrea sa ma asculte. Nu vrea. Si daca nu vreau...ce pot face eu???
Intr-un dulapior, la mine acasa, sunt cateva lucruri cu care mi-as putea decora camera. De Craciun. Ah, vine Craciunul. Nici macar asta nu simt. Poate putina zapada. In oras nu am gasit nimic. Am vrut sa fac un cadou. M-am dus la sigur. M-am inselat. Oare ma mai insel mult?
Daniela a ales, din nou, sa se minta. De data asta nu frumos.
Daniela uraste ziua de azi.
M-am refugiat in singuratate. Parca ma doare. La fel ca si cuvintele si intrebarile de azi - au durut -m-au durut si pe mine. M-am simtit goala...de ganduri, de vise, de sentimente. De haine.
Asa m-am simtit eu azi.
Daniela a fost rautacioasa azi.
Iii e frica acum...
Sa ma ierti, daca te rog, poti?

Pentru 3 zile departe...

Cea mai sugestiva poza de la Brasov!

Naivitate!

Am vorbit azi cu Daniela.
Daniela spera ca maine va fi mai bine. Daniela spera doar sa aiba o noapte linistita.

Cat e de naiva...Cum sa ii spulber sperantele?O las, in continuare sa creada ce vrea ea...
Eu sper doar sa nu fie dezamagita maine dimineata. N-as suporta s-o cert ca s-a amagit pentru a mia oara intr-o viata atat de scurta ca a ei, pana acum...

Saraca Daniela...

Nu am chef azi...

Zi grea azi. Poate cea mai grea. De dimineata a fost grea. Am dormit mult. Si prost. si fara rost. Mi-e dor de noptile in care dorm doar 2 ore. Sau nu dorm deloc. M-am simtit ca intr-un balon. Sus. Si singura. M-am simtit departe de lume. Am simtit ca nu am nimic in comun cu realitatea de azi. Am simtit ca mi-e cerul deasupra capului si ca ma poate oricand inghiti. El, sau pamantul. Am simtit pentru un moment ca sunt de plastic. sau de sticla. Si ca ma pot sparge oricand. Am simtit ca nu mai am aer. Ca nu mai pot sa respir. Ca ma sufoc. Ca vreau sa fug. Dar nu am unde, pentru ca la tot coltul ma asteapta cineva. Am simtit ... am simtt ca fac eforturi supraomenesti sa ma prefac ca totul e bine, ca nu am nimic, am mimat un entuziasm - la care daca poti sa-i spui entuziasm - sau propria minciuna...

De fapt n-am simtit nimic!
Sa nu ma mai lasi niciodata singura. Si daca o faci, fa-o in asa fel incat sa nu imi dau seama...
Nu am chef azi...alta zi in care nu am chef...

Sibiu - Sighisoara - Brasov

Nu m-am intors. Nu inca...nu eu am fost azi la lucru. Nu eu am povestit. Nu eu am muncit...
Nu stiu cine a fost in locul meu. Am trimis pe altcineva sa-mi tina locul. V-am pacalit. Pe toti.
Ziceam ca nu m-am intors. Gandurile mele nu se mai intorc de acolo. Daaar...ma simt datoare cu povestea asta. Caci e povestea mea, povestea noastra, Iuly, povestea care merita povestita.
N-o sa ma repet si n-o sa-ti zic ca oare nu e mai bine sa crezi in tine decat in altii pentru ca asta o stii deja, draga mea Iuly! N-o sa-ti zic lucruri pe care le stii deja, n-o sa-ti zic: "Ai vazut?!" sau "Ti-am zis eu???" N-o sa-ti mai tzin inca o lectie pe care deja ai invatat-o, ceva ce ai simtit pe pielea ta...
Am intors clepsidra mea pe care am primit-o. Vreau sa-mi masor gandurile.
In fine, revelatiile mele s-au dovedit a fi bune numai pentru mine. Si pentru draga mea Iuly care imi aproba, zilnic, dand din cap afirmativ - nebunia!
Trebuia sa mergem 5 in excursie. Excursia pe care eu am organizat-o , pentru noi, cu atata drag. Si suflet. 5 fete trebuia sa fim...
Stii senzatia aceea ... cand simti ca scapi din mana un pahar si ai 99% sanse ca in momentul in care atinge pamantul sa se faca tzandari???O stii?Asa si noi... sufletul meu nu a acceptat ca oamenii sa nu aiba cuvant, sau ca oamenilor sa le fie teama sa spuna NU pentru ca cineva ar putea sa supere. Raportat la calatoria sufletului meu, pana in ultimul moment, am ramas doar 3. # si bune. Mergem fetelor? Mergem. Ne-am pregatit de calatorie, cu dulce mult, cu sandwish-uri cu drag si dragoste, cu vise, cu noapte de nesomn pentru frica de a exista posibilitatea sa nu ne trezit la 5:19 la cat era trenul.
La 3:30 suntem sunate si suntem anuntate, eu si Iuly ca de fapt...am ramas doar 2...Lumea mea a ramas in picioare, era visul pe care imi doream sa mi-l implinesc cu si fara voi...
In fine, am cerzut ca este doar o gluma, intr-atat de sadica, doar pentru fun! Nu...
Am tras repede blugii rupti in genunchi pe mine, un tricou gri si-mi analizam fiecare gest, fiecare miscare si-mi tineam cuvintele in mine, sa nu ranesc. Iuly facea cafeaua...
Am fumat 3 tigari - cate fete trebuia sa mergem in excursie - pe nerasuflate si-am baut din cafeaua pe care n-am simtit-o cafea si o priveam pe Iuly careia ii era frica sa mergem. Si-am tacut si n-am zis nimic si m-am gandit in continuare, si-am analizat si-mi venea sa ... imi venea...
Nu stiu ce m-a impins de la spate, poate tacerea care ma durea si care totusi spunea multe...si-am spus: "Ba, eu merg...Ai 5 minute sa te hotarasti"! Si ne-am dus...
Nu a fost excursia mea ce mi-am imaginat eu...a fost mai mult...am simtit ca cerul e ma albastru decat de obicei...am simtit ca intr-adevar mi-am indeplinit unul dintre visele mele, ca in primul rand m-am respectat pe mine si cuvantul pe care mi l-am dat mie, mi-am dat seama ca nu am dezamagit pe nimeni, nici macar pe mine, si-am fost fericita! Si sunt in continuare...
V-as povesti atat de multe despre calatoria mea, insa sunt atat de egoista incat vreau sa-mi tin fericirea numai pentru mine.
Mi-a parut rau doar ca m-am intors...pe drum spre Timisoara ma gandeam la cat de greu o sa-mi fie sa ma obisnuiesc cu un oras in care stau de aproape 4 ani si pe care il simt strain dupa 3 ziole departe...ma gandeam ca o sa ma amagesc, o sa ma pacales si-o sa ma mituiesc cu amintiri ca sa ma scap de durerile sufletesti. Ma gandeam serios sa traiesc in continuare din amintiri, din amintirea locurilor pe care le-am vizitat. Nu e necesar. Sufletul meu e tot acolo. Poate n-o sa se intaorca la mine devreme. dar nici nu imi pasa. Ma simt destul de bine astfel.
Clepsidra mea inca-mi masoara visul...
In fine, ce mi-am dorit cel mai mult, de ani de zile, sa ajung la Biserica Neagra, in Brasov. Si-am ajuns, pentru prima data. De jos, de la inceputul strazii Republicii, strada pietonala dupa cum se spune cica strazilor de pe Centru am vazut-o. Am simtit cum mi se strange inima in mine, in stomac am simtit acel gol plin pe care il simt deseori cand ... in fine, asta nu conteaza acum! Am platit biletul, si am intrat...aveam un nod in gat si lacrimi in ochi. Eram acolo. Ce-mi puteam dori mai mult? Eram acolo si nu-mi inchipuiam ca poate fi adevarat. Ochii mei erau plini de ceea ce vedeam, am vrut sa-i spun la Iuly sa ma ciupeasca sa vad daca nu cumva visez. M-am asezat pe o banca in biserica. Si m-am rugat in tacere. M-am rugat, asa cum stiu eu sa ma rog - m-am rugat pentru mine, pentru tine, pentru noi...toti...Am multumit ca am ajuns unde doream sa ajung...Am multumit pentru ca mi-am dat seama ca nu sunt singura pe lume, am multumit pentru ca mi s-a acceptat iubirea si m-am gandit ... m-am gandit cum ar fi fost v\iata mea in alte conditii...
Mi-am dat seama ca exista Dumnezeu dintotdeuna. Si exista...

In fine, zi superbe la Sibiu, Sighisoara si Brasov. Mancare buna, oameni buni, oameni linistiti, oameni de tot felul. Zi superbe peste tot...
Ne-a parut rau doar ca a trebuit sa ne intoarcem.
Insa asta stim doar noi, Iuly!

Ah, am uitat sa-ti spun ca DEX-ul poate spune multe, poate defini o multime de lucruri, insa nu e mereu general valabil.
Sa ai incredere in tine si-n propriile tale forte. Sa ai incredere in ceea ce spui si in ceea ce faci numai tu si in ceea ce poti sa faci pentru ca esti in stare. Sa ai incredere in tine pentru ca soarele va fi si maine chiar daca nu av fi, sa ai incredere numai in tine. Lectiile sunt dure, contactul cu adevarul si realitate doare poate, la inceput, dupa care devine ceva atat de inutil, incat iti dai seama ca e exact ceea ce trebuia sa se intamnple.

Si poate ar fi momentul sa-ti reamintesc, ceea ce ti-am spun, nu cu mult timp inainte...

"Daca tu nu ai incredere in tine, eu de ce as avea?"

Cazi pe ganduri, loveste-te cu tampla de pragul de sus, si mergi mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Tu ai acum incredere in tine, tu ai fost la Brasov pentru ca ti-ai dorit sa mergi si mai mult...tie nu-ti pare rau de nimic!

Sunt tot acolo...

Avand in vedere ca nu sunt sigura ca m-am intors din Brasov, pozele, gandurile, trairile, aventurile...in fine, toate detaliile o sa vi le dau in momentul in care sufletul meu ma va anunta ca s-a intors. La mine. Acum nu pot sa-l fortzez sa faca ceva ce nu-si doreste sa faca...

Eu sunt tot acolo...

Sa-mi amintesti ca trebuie sa te cred...

...Zilnic.

M-am trezit traversand camera mea, cu o hartie in mana, pe care era notat asa:

Pe-o aripa de vis...

Te cuprind...

Te sarut...

Te mangai...

TE IUBESC...

Stiu ca...

nu ma crezi...

Ma doare...in sinea mea stiu ca te cred.

Povestea clepsidrei mele pe care ieri am primit-o

Ma joc.
Cu clepsidra pe care ieri am primit-o. Ca sa-mi masor zilele. In fire de nisip.
O tot sucesc, cu susul in jos. Poate o sa ajunga sa ma urasca clepsidra mea. N-o las sa-si faca "datoria". Da, clepsidra mea are o datorie. Sa-mi masoare mie anii ce n-au trecut inca...
Nisipul se scurge. Nu l-am lasat niciodata sa se scurga tot. Clepsidra mea este portocalie, cred ca nisipul ii este suficient pentru 2 sau 3 minute...sau poate 5. Nu am avut rabdare sa contorizez trecerea. De fapt mi-a fost frica. Nu vreau sa trec si eu in partea cealalta. Ca firele de nisip. Clepsidra mea are o eticheta pe care scrie - Importator SC Racolanta SRL, Timisoara, Str Closca Nr 66, Tel 0256473206, Clepsidre ornamentale confectionate din metal, sticla sau plastic(a mea e din lemn si sticla- oare de ce nu au scris si lemn?) folosita pentru ornament - folosita pentru masurarea clipelor de glorie in care ne-am ridicat din genunchi si am inceput sa zburam pana in momentul in care "timpul" ne va simti tarandu-ne catre partea "cealalta"....si mai multe informatii utile...
Clepsidra mea are o parte lipicioasa. Unde probabil a fost un pret verde. Nu mai e. Clepsidra mea am primit-o ieri cadou. Clepsidra mea are un nisip care de fapt nu e nisip. Cred ca e fosfor de la chibrituri...care curge, de ceva timp, pentru mine. Pe orice parte as intoarce-o, clepsidra mea tot masoara ceva...
Nisipul clepsidrei mele parca e praf de carbune...Daca privesti atent inauntrul clepsidrei mele pe care ieri am primit-o poti sa-mi vezi toata viata mea...scursa...
In fine, clepsidra mea e portocalie si am primit-o ieri.
Intr-o zi am sa las nisipul sa treaca...
Clepsidra mea are povestea ei...

Zi grea si azi...

M-am intors de la lucru.La 19. Trebuia la 18. Nu, nu fac ore suplimentare. nu m-am trezit azi-dimineata. Adica m-am trezit, dar nu suficient de optim ca sa ajung la lucru la 9. in fine...am adormit la ora 7 in nu stiu ce conditii, conditii in care nu ar fi trebuit sa adorm. pentru ca imi propusesem sa stau treaza toata noaptea si toata dimineata si sa te ating, pe tine, dormind langa mine, chiar si in gand. Chiar si cu privirea, daca mainile mele n-aveau voie. Dar am adormit. In nu stiu ce conditii. In aceleasi conditii pe care nu le stiu m-am si trezit la 8:30...Era oarecum inuman sa ajung la lucru la 9. Dar am ajus la 10. Am avut timp si de cafeaua de dimineata, cu mult zahar si cele doua tigari, tigarile mele preferate.
Aseara ziceam ca intre doua vise, toata lumea a uitat de Daniela, Daniela de dinainte. Pana si eu. Eram hotarata s-o caut si, mai ales s-o gasesc si sa-mi petrec noaptea cu ea. Cu daniela dintotdeauna, Daniela de altadata. Ba mai mult, ma gandeam s-o si pastrez, sa n-o mai las sa plece.
Dar nu am gasit-o. Pentru ca nici macar n-am cautat-o.
Stau in fata calculatorului, cu ochii plini de (ne)somn, cu un dor imens de ceva ce-mi place sa-i spun TU...si ma gandesc sa organizez excursia pe care o astept eu - personal - de cand m-am intors de la Alba. Dar cu cine sa organizez? Sunt singura in fata calculatorului, as vrea sa sa fumez si parca n-as vrea sa fumez. Am deschis INFO FER de 3 ori si l-am inchis tot de atatea ori. Pentru ce? Stim cand e trenul, trebuie doar sa avem zile sa ne urcam in el. Incerc sa nu-mi imaginez nimic din ce va fi, incerc sa nu visez. Pentru ca nu vreau sau nu mai vreau sa visez in avans.
S-a ajuns la concluzia ca-mi iau singura visele. Oare e asa?
In fine, asta nu e visul meu, e al nostru.
Mergem...da...mergem...aici n-o sa se schimbe nimic!
Nu o sa fac nici un plan pentru noi, pentru ca planurile esueasa. in fine, important e sa ne vedem in tren. Restul vine de la sine.
Daca vine...
Zi destul de grea si azi...
Mi-e atat de somn incat nu vreau sa dorm pentru ca mi-e teama ca nu o sa ma mai trezesc. In plus, clepsidra, de la capul patului, ma pandeste insistent de cateva minute. Nisipul se scurge, dar nu de tot...nu-l las.Tot de teama!

Rid

Am un rid
pe degetul mare
de la mana drapta,

De la creionul
cu care zilnic
scriu pe sufletul tau

Am un rid,
de care nu pot scapa
din cauza creionului,
cu care
zgarii mereu,


Am un rid
pe degetul mare
de la mana dreapta
din cauza creionului
care nu se mai roade

Pe care il ascut cu cutitul
mereu
pe care vreau sa-l infig,
in inima ridului
de la creionul
cu care iti zgarii pe vise.

Pe visele mele de azi...
pe visele mele ridate!
de la creionul cu care ...

Despre clepsidra mea

Am primit o clepsidra. cu care sa-mi masor...

...anii cu au trecut si care vor mai trece...poate si cei care inca n-au trecut;
...visele spulberate, devenite deodata iluzii pierdute;
...speranta pe care niciodata n-am avut-o;
...drumurile lungi pana la tine si drumul spre casa mea uitat deja;
...durerea cea mare, tristetea infinita de care n-am scapat;

Am primit o clepsidra...cu care sa-mi masor trecerea mea prin viata asta, prin viata altora pe care am crezut ca-i cunosc indeajuns

Am primit clepsidra...prin care vad trecerea iremediabila a timpului, "trecerea" mea.

Am primit o clespidra...care-mi arata din nou ca viata mi-e prea scurta ca sa fac tot ce mi-am propus...

Am primit o clepsidra. Mi-e frica sa las nisipul sa treaca dintr-o parte in cealalta...

Am primit o clepsidra in care ma simt ca intr-un balon .In vid.
Daniela, daca te scurgi ca nisipul...daca ajungi de partea "cealalta"...? Daniela, ce-o sa faci tu?

Am primit o clepsidra, al carei nisip il simt ca sarea pe rana mea cea mai amre.

Daniela, arunca clepsidra pe care ai primit-o - Daniela arunca-ti visele iluzii!

"Daniela nu arunca nimic" - ii place totusi asa...
Ma tzin bine...sa nu trec ca nisipul...de partea "cealalta"...

Daniela, te scurgi...simti asta?

Si Daniela a zis azi la un moment dat ca prefera o noapte de nesomn decat 7 ore de somn in care sa alerge prin gandul tau..
Si n-ai crezut.

Daniela are clepsidra ei. Pe care a primit-o!

Am primit o clepsidra, da...

Da!

Nu am curajul sa-ti spun ce mi se intampla. Am avut o zi ciudata. De fapt ultimele zile au fost ciudate.
Nu am curajul sa-ti spun ce mi se intampla. Pentru ca nici eu nu stiu prea bine. Dar ceva mi se intampla.
Ma doare sufletul, ros de invidie si egoism, de rautate, de dor si de faptul ca te vreau numai pentru mine. Si te vreau numai cu mine, si nu mai vreau sa pleci de langa mine si vreau sa te sufoci langa mine si vreau sa mori in bratele mele, si-ti vreau buzele rupte intr-un sarut si vreau sa-ti opresc respiratia cu mainile mele si vreau sa-ti cert sufletul ca l-a "inviat" pe al meu. Si vreau sa nu pleci si vreau sa stai si vreau sa ma pot opri din scris si vreau sa apari langa mine sa ma sperii si sa inchid fereastra si sa se duca dracului postarea mea din seara asta. Si vreau sa te tin in bratele mele si vreau sa-ti simt rasuflarea in ceafa si vreau sa..si vreau...
Nu stiu...
Chiar nu stiu ce mi se intampla!?
De ce vrei sa-ti spun ceva ce nu stiu nici eu?
DE CE?
Ma chinui tu cumva?
Sau ma chinui eu, iremediabil, pana la moarte...???

Shhhh....

Acele ceasului,
galbene ca de aur...
tic, tac...tic, tac... tic, tac...

Biletul de tren,pus la locul sau
imi aminteste...

Visele in culori,
rosu, albastru...roz...

Lumina calda a becului
de afara,
dintre copaci...

Fereastra un pic prafuita,
perdeaua cu flori,

Balansoarul
cu haine
si palse
si genti;

Cheia din usa,
durerea de pe marginea patului;

Asternutul
"folomocit"
sub mine;

Cana albastra,
pe marginea biroului,

Sticlele goale de suflet
si cele pline de tine

Ochii mei mari,
si plansi uneori

Buba din cot,
nebunia din mine,

Zambetul tau,
Furia ce-o am

Durerea cea mare
si sufletul tau

Oglinda in care
tanjesc priviri la tine

Chinul meu,
Nepasarea, ignoranta lumii...

"cascatul" de-acum,
tastele ude
de lacrimi...

Numai in somn,
mai pot sa te uit...

Numai in vis,
mai pot sa mor...

Fara tine...
si
fara mine!


Shhhhh...

Daniela, si tu ai zis NU!

...si tu ai zis ca nu mai poti, cu toate astea ai putut inca mult timp si inca mai poti...

...si tu ai zis ca nu mai vrei, chiar si in momentele in care iti doreai din suflet...

...si tu ai zis nu de atatea ori...

Mai stii, Daniela, de cate ori ai zis nu?

Ai zis si ca viata ti-e prea scurta ca sa arati cat de mult iubesti. Si ca ti-e frica. Ai zis cuvinte care au durut, ai plans dupa o mie de ani. Si n-ai uitat sa plangi.
Daniela, ce faci in seara asta?
Ce fac in seara asta?
Imi traiesc amintirile, imi hranesc visele, si-mi ating singura sufletul regasit dupa nu stiu cat timp, astept sa imi vad zambetul in oglinda prafuita, mica atarnata pe dulap, astept sa-ti aud vocea, sa te simt aproape, sa te strang in brate...Si sa-ti spun ca te iubesc mai mult decat orice pe lumea asta si ca viata mi-e prea scurta ca sa-ti arat tot ce vreau sa-ti arat.
In fine, astept sa apari si sa te cunosc mai intai ca sa pot sa-ti spun tot ce am de spus...tot ce tzin in mine. Si sa-ti dau iubirea pe care am adunat-o in ultima vreme...

Daniela, oare de ce azi ai zis si tu, NU???
De ce, Daniela, si tu???!

Fuckin' Morning

Dupa 22 de ani imi dau seama ca asta e cea mai grea dimineata din viata mea. Atat de grea incat ma doare, incat ma sufoca si imi opreste respiratia in loc pentru cateva secunde. Apoi ii da drumul. Apoi din nou...si iar si iar. In piept ma loveste un dor de nu stiu unde, ca un curent electric. Si mi-e atat de dor incat imi vine sa plang. Dar n-o sa plang. Pentru ca ultima data cand am plans a fost acum o mie de ani.
In fine, urata dimineata, in care m-am trezit la 9 si inca nu stiu de ce. Ca sa merg de la 14:00 la lucru, ca sa incerc 4 randuri de haine si inca sa fiu in pantaloni scurti pentru ca nu ma pot decide. Ca sa-mi fac ceaiul de dureri de cap si sa-l pun fierbinte in sticla si sa se strice sticla.
Am dormit rau...greu...am visat mult, toata viata mea, toate visele mele, unele de care se pare ca uitasem. Am visat.
Important e ca inca mai visez!

Imi dau seama ca e cea mai grea si mai urata dimineata din viata mea pentru ca sunt singura, pentru ca nu am cafea, pentru ca fumez in fatza calculatorului in timp ce scriu si inca nu stiu de ce continui s-o fac.
Imi dau seama ca vorbesc cu tine si am inceput sa zambesc, sa scap de fatza morocanoasa pe care o aveam acum 10 minute.

Zi faina, Daniela, sa ai azi!
E AZi al tau, sa nu uiti!

Pentru!

...cafeaua de dimineata;

...cartofii prajiti cu smantana;

...pentru ca mi-ai luat batz de Mos Nicolae si ciocolata:

...zambetul tau din dimineata asta;

...ceaiul de la Casa cu Flori;

...ca am fost impreuna in Biserica;

...plimbarea pe Centru;

...ca m-ai condus acasa;

...ca mergem la Brasov;

...si ca ...

Pentru ca am pentru ce sa zambesc...pentru ca m-ai invata sa ma uit in oglinda...si sa vad ca fac parte dintre cui 10% din oamenii care zambesc cand simt ca trebuie sa faca asta, cand simt nevoia sa zambeasca...
Pentru tot!

Multumesc, Daniela...

Daniela,

Te-ai trezit azi si ai spus ca maine poate fi mai rau. Maine ai vazut ca-i bine, ca nu poate fi mai rau, ca niciodata n-o sa mai fie rau, ca niciodata n-o sa mai plangi. Mai mult, Daniela, ti-ai dat seama ca de fapt n-ai plans niciodata, ca totul a fost in mintea ta.

Daniela,

Te-ai trezit azi, cu ochii veseli si plini de somn si fericire si-ai zis ca maine va fi mai bine. Maine ai vazut ca e mai bine decat ai zis tu! Cu toate astea, Daniela, tu vrei sa traiesti azi, pentru ca e AZI al tau, al nostru...

Daniela...cand o sa te trezesti din visare vei putea trai normal, fara teama si fara sa te gandesti ca maine poate fi mai rau?

Daniela, Daniela...ce vise poti avea, in afara de cele pe care le ai deja!

Mi-ajung visele mele, Daniela, cele mai frumoase. Si-o sa visez inca o viata de acum...de data asta nu de una singura!

Multumesc, Daniela, ca ai aparaut in viata mea!

Ma gandesc la tine!

Ieri am plans de dor. Si de emotie.
Mi-ar fi placut sa pot sa-ti explic tie ca n-am plans de tristete, ca ultima data am fost trista acum o mie de ani.

Dar nu stiu daca m-ai fi crezut....

Azi...vreau sa-mi beau cafeaua linistita. Si sa-mi fumez tigara.
Ma gandesc la tine!

Concluzie:

Poate ar trebui sa las totul si sa ma inchid in mine. Ca si pana acum!

Poate ar trebui sa fug, din nou...

Poate ar trebui sa ma intorc de unde am plecat.

Poate.

O sa ma lasi?

De tine depinde...

E prima zi in care nu esti, in care n-o sa vii si in care n-o sa te astept.

E prima zi inc are ma doare ca mi-e somn. E prima noapte in care o sa dorm fara sa-ti aud vocea inainte...

Sa nu ma cauti azi...N-o sa ma gasesti! N-o sa-ti raspund.

Sa nu te intrebi de ce. Raspunsul oricum il vei gasi inlauntrul tau.

E prima zi in care n-o sa-ti spun ca te iubesc!

Lucruri (pentru tine) !

Poate ca as aveam multe lucruri pentru care sa iti multumesc, pentru care sa te iubesc, pentru care sa-ti repet in fiecare zi de ce nu vreau sa pleci de langa mine, pentru care sa nu plec eu de langa tine, pentru care sa te pastrez doar pentru mine, pentru care sa-ti repet in fiecare zi cat de fericita m-ai facut chiar si in momentele in care am plans(pentru ca am plans din vina mea), pentru care sa te sun in fiecare dimineata si sa-ti spun:"am vrut sa-ti aud vocea!", pentru care sa ma trezesc dimineata in patul tau, pentru care sa te sarut si sa te imbratisez, pentru care sa-ti spun ca ma bucur ca faci parte din viata mea, pentru care sa visez daca se poate numai alaturi de tine, pentru care sa-mi doresc sa opresc timpul in loc macar pentru o vesnicie, pentru care sa ma bucur in momentul in care in beau cafeaua si fumez, pentru care sa zambesc sincer dimineata in oglinda, pentru care....
Pentru care ce???
Pentru care sa lupt, sa nu renunt, sa nu fac altceva decat ce-mi doresc sa fac.
In sfarsit, lucruri pentru care...lucruri pentru tine!

De 1 Decemrie la Alba...

Era joi seara cand m-am hotarat sa merg la Alba-Iulia de 1 Decembrie. Foarte incantata i-am spus la Iuly: "Iuly, am o idee, mergem la Alba-Iulia de 1 Decembrie? Vreau sa facem ceva nebunesc!" Cum mie mi se canta in struna, a zis ca da! cateva minute mai tarziu cautam trenuri, l-am ales pe cel optim care pleaca la 6:15 dimineata din Timisoara si asa a ramas. Ca mergem. Noi doua. A doua zi la job am reusit s-o convingem si pe Dinutza (a fost cam greu de convins, dar am reusit, nimic nu e imposibil). Apoi Diana care in doart cateva zile a fost in nu stiu cate orase. Zis si facut. Si tot asa...Duminica dimineata sun la gara....Mi se raspunde:"DA!". "Buna ziua!". "Buna ziua!"."sper ca am sunat la Gara". "Da, la Gara ai sunat". "Bun, vreau sa stiu si eu de-un tren!"

A trecut repede timpul, cu o seara inainte de plecare am pus la punct ultimele detalii. In consecinta, noi 4 fete am reusit sa dormim 4 ore...impreuna!

M-am trezit dimineata la ora 4:30 si am sunat-o pe Sofia care se indrepta spre statia de autobuz in Giroc pentru a veni in oras, Sofia care a omis ca este totusi 1 Decembrie si poate nu circula autobuzul, Sofia care a venit cu taxi pana la Gara si a platit 17Ron. Saraca. Apoi am sunat-o pe Iuly sa ma asigur ca s-a trezit si sa-i spun ca abia astept sa ne vedem! Apoi pe Diana care dormea...

Ne-am intalnit in Gara, am luat bilete si a inceput marea noastra aventura! Am cautat indelung trenul, eu am luat hotararea de a-l intreba pe "nash": "Domne, eu si prietenele mele mergem la Alba"iulia, asta-i trenul care ne duce?". "Da, domnisoara!"Deci aveam trenul si ne aveam pe noi. 4 ore pana la Alba-Iulia au trecut fantastic de repede, nu le-am simtit deloc. Cand am coborat din tren...am tras aer in piept si am simtit ca mi s-a implinit visul. Sunt la Alba, de 1 decembrie. Asa cum am vrut eu! Pot sa am tot ce vreau, s-a dovedit a fi fraza mea minunata! Si-am mers...si-am facut poze, si-am ras, si-am glumit si nimeni nu s-a suparat! Am ras de Diana, am ras de mine, Am ras de Sofia, si-am zambit la Iuly! Si-am ras si de ea! Si-am zis ca ma bucur ca am venit! Am baut Cola la 2,5litri, toate, dintr-o sticla si mi-am adus aminte de copilarie cand am baut apa din stcla de cola cu dop de fanta dupa mai 5 copii si-am fost fericita. Si-am fost fericita si la Alba-Iulia. Parada n-am reusit s-o vedem, pentru ca inaltimea nu ne-a permis sa facem asta. Dar am auzit-o! Ne-am cumparat steaguri, fulare si magneti de frigider. Si-am baut unc eai intr-un bar unde a trebuit sa platim consumatia pe loc. Si-am sunat pe toata lumea si-am zis unde suntem noi! Si-am fost fericite. Si-am plecat la Deva pentru ca asa m-am gandit eu. Si-am si ajuns la Deva. Am urcat la Cetate cu telecabina si-am facut si acolo poze. N-am vazut in viata mea atata veselie pe chipurile noastre, n-0am fost eu atat de fericita. Ma bucur ca am fost! Am vazut in Deva Centrul Vechi si Centrul Nou si am mancat pizza la Rustica, o pizzerie dragutza,ieftina, curata, cu baie curata, fara hartie igienica...

Si-am plecat inapoi la Timisoara, cu Rapidul, cu 38Ron biletul si fara locuri. Am stat pe jos, pe ghiozdane. Dar ne-a fost bine!

In Gara in Timisoara am simtit ca ceva din mine s-a rupt! Dar nu...

Mi-am adus aminte ca urmeaza urmatoarea nebunie, la Brasov, Sibiu, Sighisoara si Cluj. Pentru ca mergem!

Ma bucur ca am fost!

Si se bucura si Iuly si Sofia si Diana. Cel putin asa cred eu!

O sa ma ierti?

Nu pot sa nu vorbesc despre ziua de azi. O zi grea, o zi lunga, o zi pe care o urasc. Din suflet! Mi-am adus aminte ca n-am mai urat de mult. am crezut ca am uitat cum se face, dar nu! Urasc din tot sufletul. Urasc ziua de azi cum la un moment dat am urat oameni. Ma uras pe mine, si-mi urasc gandurile ce le-am avut, imi urasc cuvintele care au curs azi din mine cu si fara rost, imi urasc prostia, egoismul si mintea mea ingusta care m-a facut sa gandesc prea mult. Sau prea departe. Imi urasc sufletul pentru ca e prost si n-a stiut sa simta. Imi urasc ochii care au plans fara voia mea, imi urasc inima arsa de ceva ce imi place sa-i spun insensibilitate(ca sa nu zic rautate). Imi urasc mainile cu care n-am putut sa te ating. Si-mi urasc si vocea care n-a putut sa te opreasca din drumul tau. Si-mi urasc si visele care mi-au adus numai bine, dar acre nu mi-au spus unde sa ma opresc din visare.
De fapt cred ca nu urasc nimic. Cred totusi ca a fost o zi frumoasa! O zi in care mi-am dat seama ca pentru altii sunt cineva care conteaza, chiar si in momentele in care eu nu contez pentru mine, mi-am dat seama ca cineva ma iubeste chiar si atunci cand eu ma urasc...
Mi-am dat seama ca nu sunt cea mai importanta numai pentru mine, ci si pentru tine!
Ma doare sufletul...pentru ca e prost si n-a stiut sa pretuiasca ce a primit.

O sa ma ierti??? Din nou...o sa ma ierti?