Stiu ca sunt drumuri pe care ne dorim sa pornim singuri. Si pornim. Si ne impotmolim. Si ne incapatanam sa mergem mai departe. Si nu acceptam niciun ajutor. Pentru ca suntem prea incapanati si prea mandri pentru a cere sau a primi ajutor. Ne temem ca oamenii ne vor crede slabi. Sau incapabili.
Insa vine o vreme cand ne dam seama ca drumurile pe care pornim sunt mai luminoase, blande si usor de parcurs daca avem pe cineva alaturi. Vine o vreme cand realizam ca am pornit pe un drum si mergem mai departe pentru ca este placut sa avem aproape, oameni ca si noi, oameni care nu fac altceva decat sa ne iubeasca indeajuns de mult incat drumul sa ni se para, poate, la un moment dat prea scurt.
Eu stiu ca singuri pe lume nu putem trai :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu