Mi-as dori ca oamenii sa stie cand sa renunte. Sa nu fie lasi, sa nu se teama. Sa stie cand trebuie sa plece dintr-un loc, dintr-un vis, dintr-o relatie. Sa stie cand si pe ce drum sa o apuce. Sa stie daca trebuie sa mearga singuri sau insotiti.
Mi-as dori ca oamenii sa stie sa accepte. Sa se accepte pe ei insisi sau sa se accepte unii pe altii. Sa accepte ca au gresit. Sau ca nu au intotdeauna dreptate.
Mi-as dori ca oamenii sa stie cand si de unde sa ceara ajutor. Si sa nu se teama si sa nu le fie rusine. Suntem aici unii pentru altii.
Mi-as dori ca oamenii sa nu se minta. Sa se iubeasca si sa isi recunoasca greselile, temerile, sa-si accepte visele, oricat de banala sau indraznete ar fi.
Mi-as dori ca oamenii sa isi asume. Sa-si asume atat succesul cat si esecul. Si sa aiba puterea sa mearga mai departe.
Mi-as dori ca oamenii sa fie responsabili. Responsabili fata de ei, fata de altii si fata de viata lor. Oamenii sunt importanti si merita sa-i tratam cu atentie.
Mi-as dori ca oamenii sa nu uite cine sunt, niciodata. Mi-as mai dori sa termine ceea ce au inceput si sa nu uite ca daca un lucru merita sa fie facut de ei, merita sa fie facut impecabil.
Iar ultimul lucru pe care mi l-as mai putea dori , in final, este ca dintr-o astfel de categorie de oameni sa faca parte si fiica mea. Sa nu se teama, sa nu fie lasa si sa nu renunte niciodata la valorile ei, sa se bucure de viata si de toti oamenii pe care ii va intalni, de-a lungul timpului :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu