Imi trece prin minte un gand mai vechi, pe care mi l-am tot repetat, in nenumarate randuri, poate ani intregi, dar nu l-am constientizat aproape niciodata:"imi curg amintiri, pe ochi tample si simt ca incepe un nou inceput." Cam asta e mesajul pe care intr-o oarecare masura incerc sa mi-l transmit de ceva vreme si abia azi a ajuns la mine, in forma finala si bruta. Este posibil sa ma doara si ceva sa-mi spuna sa-l resping, dar nu, nu o sa o fac.
Nu demult mi-am asumat ca vreau sa fac o calatorie inspre mine si intre lume, da, un fel de calatorie a eroului. Nu ma intereseaza sa fiu eroul cuiva, ma intereseaza sa fiu eroul meu si sa cred in mine, dincolo de ceea ce crede lumea despre mine, sa ma pot privi in oghinda in fiecare dimineata si sa-mi vina sa ma scot de acolo si sa ma imbratisez atat de tare si sa-mi spun ca ma iubesc si ca sunt mandra de mine, ca am cea mai fabuloasa calatorie dintre toate calatoriile pe care le-am avut vreodata.
Si nu in ultimul rand sa imi multumesc pentru tot ce am facut pentru minebun sau rau, sau pentru ce nu am facut niciodata si ar fi trebuit sa fac. Ma bucur foarte tare ca am ales, dupa 27 ani sa fac ceva diferit pentru mine. Cu siguranta nu e intamplator ca se intampla acum si aici. Ma bucur foarte tare ca imi dau sansa sa-mi duc calatoria la final si sa gasesc ceea ce caut.
Iar maine dimineata cand ma voi trezi, voi merge inspre oglinda, imi voi zambi frumos, poate nu n-am facut-o niciodata si ma voi imbratisa cu dragoste. Si probabil voi ramane acolo, in imbratisarea mea, pentru tot restul vietii mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu