Despre recunostinta

 Am luat hotararea sa nu ma tem sa multumesc si sa nu ma tem sa imi spun, in fiecare zi pentru ce sunt sau imi sunt recunoscatoare. Si sa le spun si oamenilor pentru ce sunt recunoscatoare. Cu iubire sa le spun.  Imi inchipui recunostinta ca un fel de impacare cu noi, cu sufletele noastre, cu trupurile noastre, cu lumea din afara, cu Universul. Mai imi inchipui recunostinta ca o cale spre ceea ce suntem cu adevarat insa nu constientizam. Mai imi inchipui recunostinta ca iubirea ce ne-o dam unii altora, cu emotie si caldura.

    Azi sunt recunoscatoare pentru ca am vazut lumina, lumina zilei noastre, impreuna.  Iar in momentul in care am deschis ochii am stiut ca voi avea o zi minunata. O zi in care voi pluti, o zi in care voi fi departe, acolo unde nu conteaza cine esti si ce faci, acolo unde conteaza, inainte de toate cat de mult iti doresti sa ai incredere in tine si sa te iubesti. sa te iubesti, mai presus de orice.
   Si tot azi, azi sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce traim impreuna si pentru ca suntem norocosi ca ne avem unii pe altii. Mai sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce ne daruim, unii altora. Mai sunt recunoscatoare pentru ceea ce primim, pentru ceea ce meritam, pentru ceea ce ni se ofera, neconditionat.

Mi-am scris o scrisoare, ieri. Nu reusesc sa-mi amintesc ce mi-am scris, dar stiu ca mi-am scris cu iubire. Voi afla in doua saptamani. Sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce am facut pentru mine in ultimele 3 zile.