Am cativa prieteni (mai exact doi) carora ar trebui sa le multumesc intr-o forma sau alta pentru tot ce au facut si fac pentru mine. Insa nu ma ajuta cuvintele si nu o fac pentru ca nu stiu cum. Dincolo de asta, ii privesc de ceva timp si imi dau seama ca nu asteapta nimic de la mine. Ca nu vor sa le multumesc pentru nimic. Astfel ca, am luat hotararea sa nu le multumesc, in schimb, sa le ofer recunostinta mea. Asadar, de la unul din prietenii mei am invatat ca primim exact acelasi lucru pe care il daruim si sa nu ma tem sa daruiesc. Am ceva in mine ce pot da oamenilor, am emotia, am caldura si am destul si nu voi ramane niciodata goala. Am o prietena, cea mai minunata prietena dintre toti prietenii de pe pamant, o am eu, de la care invat ca pot avea orice imi doresc, daca imi doresc indeajuns de mult si daca asta este intentia mea cu adevarat - este suficient sa imi propun, si voi reusi. Si sa-mi dau timp, mi-a mai spus si sa am rabdare cu mine si sa accept ca pot gresi, ca nu sunt perfecta. Zilele trecute am aflat ca oamenii perfecti sunt plicitisitori. Nu vreau sa fiu plictisitoare.
Si-mi rasuna azi in minte urmatoarele cuvinte: "esenta ta este increderea pe care o ai in tine ca vei reusi in tot ceea ce ti-ai propus si capacitatea ta da a motiva oameni. Daniela, tu motivezi si inspiri oameni! Asta este esenta ta!"
Astazi sunt recunoscatoare prietenilor mei si faptului ca sunt prezenti in viata mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu