Calatoria eroului

       Se intampla saptamana trecuta. Completam un chestionar, cand m-a fulgerat ideea ca stiu ce mi se intampla, stiu care este motivul pentru care nu reusesc atunci cand chiar nu reusesc. Traim prea mult pentru ceilalti, traim prea mult vietile celorlalti si uitam. Uitam de noi, de ceea ce ne dorim de fapt, de ceea ce simtim cu adevarat, de ceea ce avem nevoie cu adevarat. Si mai ales, uitam care este motivatia noastra de a ne trezi, dimineata, de ce ne ridicam din pat, de ce punem niste haine pe noi, de ce dam piept cu lumea si cu viata.       
       Mi-a zis o prietena un concept pe care l-a invatat si ea, nu demult: "tot ce am nevoie este in mine acum!" M-a mai rugat sa-l integrez, in mine, in ceea ce simt si fac, in ceea ce imi doresc si sa vad cum se manifesta, la mine. Mi-a transmis mesajul asta impreuna cu increderea ei in mine si increderea mea in mine ca pot face absolut orice mi-am propus. Mi-a mai povestit si de "calatoria eroului" http://www.andyszekely.ro/calatoria-eroului-un-articol-special-nlp-camp-2004, aseara, de faptul ca existenta noastra este o calatorie (sau mai multe, cum zicea un prieten) si noi alegem daca suntem eroi sau daca suntem victime. Pana la urma tot ceea ce facem, alegem sa facem. Si  nu a durat mult pana mi-am imaginat atunci viata ca fiind o poveste o poveste a mea, cu inceput, cuprins si sfarsit. Poveste pe care vreau sa o traiesc. Mi-am dat seama imediat in ce moment al calatoriei mele sunt si abia astept sa ii povestesc.

     Totodata, mi-am dat seama ca nu am de facut o singura calatorie, doar ca pe cea mai importanta o traiesc chiar acum. E cea mai minunata calatorie, iar la finalul ei ma asteapta toti oamenii care au crezut si care nu au crezut in mine, care au ras de mine si m-au ironizat ca-s slaba, ca nu pot si ca ceea ce imi doresc nu se traieste in aceasta dimensiune, dar si aceia care au zis: "bai Daniela, e genial ceea ce vrei sa faci si nici prin cap sa nu iti treaca sa te opresti", da toti ma asteapta , cu zambetul pe buze si gata sa ma imbratiseze si sa se mire de" inteligenta, profunzimea, atentia mea fata de tot ce misca, empatia si curajul" meu. Va fi momentul in care voi zambi si eu si ma voi bucura de tot ce inseamna o calatorie, o poveste, o viata. Si toate sunt ale mele!

      De ceva vreme, povestile chiar merg mai departe. Si mi se par infinite, cand stau intr-un colt si le privesc cum trec prin fata ochilor mei si cum de fiecare data ma agata si ma poarta cu ele. Prin lume.

    Iti multumesc tie, pentru ca esti prietena mea si  pentru poveste, calatorie si  prezenta ta, mereu, langa mine, chiar si atunci cand nu reusesc, chiar si atunci cand gresesc, chiar si atunci cand fac ceea ce zic ca fac!