Imi plac diminetile de toamna. Duminicile. Mi-au placut tot timpul, desi nu merg la biserica. Batranii spun ca duminica trebuie sa mergi la biserica. La tara se practica. Se apeleaza la cele mai bune si mai noi haine care miros si a naftalina, ascundem cine suntem cu adevarat si ne expunem si aratam oamenilor insistent ceva ce ei oricum pot vedea cu ochii. Dincolo de haine, oamenii nu vor vedea nimic.
Mie imi place sa lenevesc duminica dimineata. Sa citesc, sa scriu si probabil sa ascult cateva melodii care sa-mi dea energie sa fac si altceva, azi! Pentru ca azi e unic si nu vreau sa-l ratez.
. Ce pot sa spun este ca pozitia soarelui azi, vis a vis de blocul meu, e geniala. Doar cateva raze patrund printre frunzele ce au ramas prin copaci si-mi incalzesc ...cafeaua. Imi place toamna, inca de cand eram copil. Nu stiu daca are legatura cu faptul ca m-am nascut toamna sau mai mult cu faptul ca toamna curata. Si vindeca. Ce e rau se usuca si dispare, ce e bun, renaste, dupa o vreme.
Iar in timp ce beau o cafea buna, nici prea tare nici prea slaba, citesc si recitesc urmatorul citat: "Tu să cauți numai asta: să trăiești ceea ce întotdeauna ai dorit să trăiești. Poate că nu-ți dai seama, dar e foarte important." Imi fuge gandul din nou la cele 2 cuvinte care mi-au tropait prin minte si prin corp, zile intregi: "Doar fa-o!" :)
Poate la un moment dat o sa o facem, constient, asumat si fara teama...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu