Azi, le-am spus oamenilor așa: Ne luăm energia din lucruri, din oameni și din Univers. Ai grija de ea, de modul in care o consumi și nu o risipi. Și am sfârșit eu risipind-o, într-o clipă. Nici măcar nu mi-am dat seama că am făcut asta, până când, cineva de la capătul celălalt al telefonului mă striga: Dani, mai ești? :-)
Am risip, da, am risipit. Si dacă acum nu mai am puteri, închid ochii și strig după ajutorul pe care mereu l-am primit, atunci când mă așteptam mai puțin. Prietenii mei îmi sunt energia, chiar dacă sunt departe. Dacă închid ochii și mă gândesc că cei mai minunați prieteni de pe pământ îi am eu , îi văd, îi simt că sunt cu mine și ceva în mine se schimbă. Închid ochii și rămân o clipă așa.
Vreau doar să-mi fiu azi recunoscătoare mie pentru tot ce am făcut pentru mine, pentru barierele pe care am reușit să le sparg și pentru că mi-am depășit limitele. Și să mă cert totodată că nu am avut curaj să o fac mai devreme.
Și indiferent de ce se întâmplă de acum înainte, în mine există liniștea că am făcut tot ce am putut să fac . E minunat sentimentul că dai totul din tine și nu aștepți nimic în schimb.
Vă rog să mă iertați, voi, cei pe care v-am secătuit de energie, iar eu am risipit-o într-o clipă pe care nici nu am observat-o! O clipă doar...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu