M-am trezit cu imaginea clara a nemarginitului, in fata ochilor. O imagine linistita si calma in dimineata asta: Dunarea se intinde si in stanga mea si in dreapta mea si-mi da senzatia de nemarginire. Ma apuc sa cred ca viata e nemarginita, ca noi suntem infiniti si in felul asta ne asiguram ceva.
Eu imi asigur vesnicia intre oamenii dragi mie si smulg de la ei, azi, promisiunea ca se vor pastra unici si speciali, exact cum i-am perceput si i-am primit eu in viata mea. Astfel vor castiga si ei nemarginirea clipelor care ne fac sa tremuram de emotie si sa le simtim circuland prin noi, ca un curent electric, si vom incepe impreuna sa construim o vesnicie in care doar NOI sa guvernam....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu