Timpul nu este altceva decat un prezent continuu pe care
nu-l acceptam din cauza ca-l traim obsesiv, ca niste nebuni(unii credem ca
traim viitorul, cazul meu si nu mi-e teama sa recunosc; altii cred si chiar traiesc trecutul si le e teama sa se desparta de el).
Tot ceea ce trebuie sa facem inspre a ne indrepta spre liniste( pe care toti
ne-o dorim dar ne e teama sa recunoastem ca si cum am gresi intr-un mod ca ne
dorim linistea) , fericire(la ce toti tanjim si rareori suntem constenti de
asta) si in cele din urma spre implinire(ceea ce ne tine in viata si ne da
speranta) este sa diferentiem amintirile(care
ne hranesc sufletele) de experientele (
pe care le-am trait). Iar in tot acest amalgam de vise, sperante si dorinte
Dumnezeu chiar va avea ceva de spus si
nu ne va lasa singuri si de izbeliste(
asa cum crecem noi) si nu se va supara pe noi cand vom arata cu degetul inspre
Cer...El nu ne va judeca asa cum il judecam noi pe El si cum ne judecam noi
intre noi.
Nu stiu exact daca e … daca e clar pentru noi ca nu suntem
singuri nici atunci cand credem ca suntem.
Despre...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu