Despre expunere...

Oare expunerea in proportie aproape maxima in fata oamenilor dragi noua, ne va aduce raspunsul la intrebarile care ne framanta si totodata vom afla care e cauza frustrarilor care ne scot din circuitul firesc si normal al existentei noastre? Sau se va intoarce impotriva noastra, daramand ce am cladit, cu grija, cu atentie maxima si analiza unui om, pe care unii, l-au crezut, la un moment dat, inteligent?! 

Daca vi s-ar da posibilitatea sa faceti lucrurile altfel acum, v-ati ascunde adevarata fata si adevarul despre propria persoana, doar pentru a afisa o imagine impecabila?

Fara regrete si fara gandul consecintelor si fara sa ma gandesc oare ce vor crede oamenii in care am avut incredere, n-as face nimic diferit si m-as "expune" in continuare. De ce? Pentru ca imi dau seama ca am incredere si e corect sa simt asta.

Dincolo de oboseala, ceea ce cred acum ca sunt urmarile expunerii oamenilor, sper sivreau sa fie doar o perceptie, ca urmare a starii pe care o am acum. In realitate si in teorie lucrurile stau altfel.

Mai cred ca e momentul in care am nevoie de o confirmare ca lucrurile stau astfel ...

PS: Mi se intampla sa ma gandesc la unele situatii prin care se trece, cand drumurile sunt lungi si in tacere.