Se zice ca mostenesti de la viata niste obiceiuri si trebuie sa traiesti cu ele permanent. Ca te vor urmari permanent si ca din "cauza" lor vei fi atat omul pe care il vad restul oamenilor cat si omul pe care il vezi tu ca esti. Eu am gasit un mod prin care vad exact ceea ce trebuie sa vad: ca pe lume exist eu si exista restul oamenilor. Diferenta din noi exista in obiceiuri.
Se zice ca nu poti scapa de obiceiuri. Eu zic ca se poate. De cate ori nu am renuntat noi, oamenii, la ceva, pentru ca am fost loviti in acel ceva?
Obiceiurile se nasc din ceva numit "valori". Iar cand valorie ne sunt lovite, incalcate sau nerespectate, ne retragem. Definitiv.
Eu aveam obiceiul de a spune oamenilor ca sunt sau nu sunt importanti pentru mine, chiar daca le pasa, chiar daca nu le pasa. Aveam si am in continuare obiceiul de a ma implica in ceva, de a-mi pune sufletul la dispozitia tuturor oamenilor importanti mie.
Voi mai da o sansa obiceiurilor sau poate oamenilor importanti si pastrez ceea ce numim, simplu, "ceea ce imi doresc sa fac si fac cu recurenta" - adica obiceiuri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu