As incepe asa: "orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare", dar mi se pare un cliseu asa ca voi considera ca nu am inceput asa. Si incep...asa:
Am citit undeva cateva sfaturi despre cum sa scrii o carte. Pai in primul rand trebuie sa-ti alegi subiectul care va face azi, cartea de maine si apoi pentru cine scrii si despre ce scrii.
Eu nu stiu daca vreau sa scriu o carte neaparat, insa tot o prietena mi-a zis (prin Decembrie 2012) ca blogul meu (asta in care eu scriu) va deveni "celebru" atunci cand il vor citi cat mai multi oameni si se vor regasi acolo. Mi s-a confirmat atunci ceva ce stiam oricum: cui scriu - oamenilor! si ce scriu -despre alti oameni! si de ce scriu - ca sa se regaseasca, cineva, candva, acolo. De ce? Ca sa iesim cu totii din ceva numit rutina si sa simtim ceva mai intens ceea ce traim si ceea ce ne place sa numim - viata!
Nu m-am gandit la "celebritate" ca la ceva ce mi se cuvine si n-am perceput cuvantul in sensul sau propriu. Si-mi dau seama azi ca se intampla, dar se intampla jumatate din ce mi-am propus: prea multa lume citeste. Dar prea putina lume se regaseste in niste realitati pe care tot de la lume le-am cules! Primul gand al oamenilor este sa se intrebe: ce e cu fata asta iar? Absorbiti fiind de gandul asta si de faptul ca cineva ar putea fi mai nebun decat pare in realitate (adica eu) , nici prin gand nu le mai trece sa vada dincolo de cuvinte, sa simta dincolo de orice si sa-si dea seama ca, de fapt, mare parte din ei fac subiectul a mare parte din gandurile mele - despre ei.
De ce? Pentru ca sunt atatea trairi intense pe care le vad zilnic si parte din ele mi-ar placea sa le simt si eu, insa neputand face asta, am gasit un mod, placut, de a-mi ramane pentru totdeauna, aproape - in scris!
La cursul de la Predeal de saptamana trecuta mi s-a vorbit despre perceptii si adevar. Imi dau seama acum ca adevarul este relativ, ca este undeva la mijloc si ca sunt mai multe adevaruri. Acesta este al meu si numai al meu. Evident e unic si diferit de restul adevarurilor.
Cu toate astea, lumea dimprejurul meu ramane ceea ce a fost mereu - inspiratie! Cumva aici nu mai este vorba despre mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu