miercuri, 1 mai 2013

"Prima zi din restul vietii mele"

        Mama vroia sa-mi arunce toate amintirile, tata, ca de obicei, vroia sa nu uit nimic, nimic din tot ce a fost. Si mi-a pastrat 2 dintre caietele pe care azi, recitind, pe sarite din ele, m-am intors, undeva, nu pentru mult.... M-am intors in copilarie, in adolescenta, m-am intors la tot ce a fost candva. M-am desprins la fel de usor, pentru ca viata acum e alta. N-am mai ramas nimic de atunci. Si personajele s-au schimbat. Aproape toate.
        Se facea ca in urma unei intamplari neprevazute mi-am jurat ca n-o sa mai scriu curand. Stiu ca pauza a fost destul de lunga, si frustrarile si grijile pe care le aveam atunci trebuia sa le reprim, pentru ca in scris nu ma puteam regasi.
       Si a venit  3 octombrie 2005 si am gasit ce urmeaza sa va arat acum, si-mi amintesc perfect cum stateam in fata caminului 11, fumam winston blue, cu un pix in mana, si-un caiet pe care scria si scrie si acum: "only for love". Soarele statea sa apuna :

"M-am gandit ca exista cineva, un prieten drag al sufletului meu (adica scrisul) care ma stie si reuseste sa ma asculte si sa-mi inteleaga nedumeririle, care ma iarta daca imi sunt stangace ori incordate, cuvintele, uneori. Sunt putin emotionata, avand in vedere ca nu am mai dat nici un semnde atata vreme.A trecut mult...chiar foarte mult timp, insa nu il vreau inapoi. A fost o eprioada in care imi doream sa fiu singura, sa-mi fac ordine in ganduri si mai ales sa imi dau seama ce vreau de la viata asta, ce astept de la mine! Multe intrebari, raspunsuri NU, si m-am trezit intr-o zi in mijlocul unui oras mare, cu strazi aglumerate, cu oameni grabiti si de tot felul. M-am trezit singura in multime si nu stiam incotro s-o apuc. A trebuit sa ma descurc doar eu cu mine pentru ca asa am ales, sa o iau de la inceput, sa las totul in urma si sa incep o viata noua, departe! Nu prea reusesc insa, pentru ca aducerile aminte ma urmaresc peste tot. Sunt oameni pe care as vrea sa ii uit, si totusi,ma lovesc de ei in fiecare zi. Prima data am zis ca e coincidenta, apoi, cine mai stie?
De un lucru sunt sigura: daca pana acum ceva vreme ma simteam fara sens, acum lucrurile stau altfel."

Si inchid caietul si sterg cu buretele orice urma ar putea sa ramana...

Niciun comentariu: